Imagine proastă, dar prerogative în creştere pentru Parlamentul European

În prezent, Parlamentul European este format din 785 de eurodeputaţi; începând din 1979, aceştia sunt aleşi prin vot universal direct şi reuniţi în grupuri politice transnaţionale.

Parlamentul European are trei funcţii de bază. În primul rând, activitatea legislativă este similară celei a parlamentelor naţionale, implicând analizarea proiectelor de lege europene, împreună cu statele membre UE reunite în Consiliu, prin procedura numită "co-decizie". În acest mod este abordată circa 60 la sută din legislaţia europeană, însă, conform Tratatului de la Lisabona, procedura va fi extinsă la 90 la sută din legislaţie.

Printre subiectele abordate se numără şi probleme tehnice, cum sunt transporturile sau normele de mediu, dar şi aspecte legate viaţa de zi cu zi a cetăţenilor europeni. Problemele de politică externă şi securitate rămân însă apanajul guvernelor naţionale, iar prerogativele europarlamentarilor sunt inexistente sau foarte limitate în ceea ce priveşte impozitele, educaţia sau subiectele sociale.

Parlamentul împarte cu statele membre autoritatea bugetară în cadrul UE, aprobând descărcarea Comisiei de execuţia bugetului anual şi avizând cheltuielile europene, cu excepţia celor obligatorii (printre care se numără şi subvenţiile agricole, reprezentând 40 la sută din bugetul total).

Tot Parlamentul European controlează şi instituţiile, inclusiv Comisia. Parlamentul a demonstrat acest lucru în 1999, când a determinat demisia Comisiei conduse de Jacques Santer, în urma unui incident provocat de comisarul francez Edith Cresson.

În 2004, Parlamentul l-a respins pe candidatul italian Rocco Buttiglione, care fusese nominalizat pentru portofoliul Afacerilor Interne şi Justiţiei, autor al unor declaraţii controversate referitoare la homosexuali şi rolul femeilor.

PE nu dispune însă de posibilitatea de a-l desemna pe preşedintele Comisiei Europene, ceea ce privează alegerile europene de o miză clară. Preşedintele Comisiei este desemnat de liderii europeni; conform Tratatului de la Lisabona, ei vor fi nevoiţi să ţină cont, pe viitor, şi de rezultatul alegerilor.

Deşi de 30 de ani votează pentru desemnarea membrilor Parlamentului European, alegătorii ştiu puţine despre acesta, iar ţările membre - care evită să trimită personalităţi de prim-plan la Bruxelles sau trimit oameni politici indezirabili pe plan naţional - nu contribuie la creşterea prestigiului instituţiei. Şi unii europarlamentari, care se disting prin absenţe sau lipsă de implicare în activitatea de la Bruxelles sau Strasbourg, contribuie la formarea unei imagini proaste a Parlamentului.

Material realizat de Departamentul Externe; externe@mediafax.ro