Articolele autorului Marius Oprea
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA / Marius Oprea: Marş la reeducare! De ieri, Securitatea a reînviat şi ”căcaţii cu ochi” s-au întors la blidul de linte
Istoricul Hodor de la Bucureşti şi securistul Şovar de la Piteşti au devenit monumente ale Securităţii în viaţă. Spiritul şi limbajul torţionarilor lui Ţurcanu şi apologia Securităţii se împletesc, mînă în mînă, la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi printre rezerviştii Securităţii. ”Fenomenul Piteşti” cunoaşte o revenire pe agenda publică. Societatea civilă se pregăteşte să... care ”societate civilă”? cea care l-a premiat pe fostul procuror general Augustin Lazăr, chiar cînd se dezvăluise modul în care a prelungit mandatele de executare a pedepsei, pentru deţinuţii politici, opozanţi ai lui Ceauşescu, încarceraţi la Aiud? citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea: Politică, gloanţe şi sfinţi
În Federaţia Rusă, o dictatură în care Biserica sprijină războiul, a început un Jihad islamic: un atac terorist însîngerează Moscova şi clatină serios prestigiul lui Putin, proaspătul ales cu optzecişişapte de procente. În România, un altfel de terorism însîngerează de trei decenii istoria. Unul tăcut, fără gloanţe, nespectaculos, fără şanse să ajungă în topul ştirilor. Pentru că e vorba de morţi şi despre memorie. citeşte tot
-
FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Istoria Securităţii, pe înţelesul tuturor
Am citit recent o ştire despre o postare a judecătoarei Dana Gârbovan, despre soarta tragică a făuritorilor Unirii, după instaurarea comunismului. Las la o parte faptul că dînsa reia, fără să citeze, afirmaţii din articole ale subsemnatului, fără să le citeze, pentru că m-am ocupat o lungă perioadă de soarta sub comnism a ”făuritorilor Unirii” într-un adevărat serial la MEDIAFAX. pentru că e mai important subiectul – adică, faptul că Securitatea i-a persecutat cu o singură excepţie (dr. Petru Groza) pe toţi delegaţii de la Alba Iulia, care mai trăiau după 6 martie 1945. Astăzi, urmaşii acelor autori ai unor fapte oribile, care au dus la moartea în închisori şi lagăre a elitei politice şi intelectuale a României Mari se declară cei mai mari patrioţi ai ţării şi nu se sfiesc să depună coroane, sau să participle la festivităţi de Ziua Unirii, în uniforme de gală. Sub care se văd epoleţii Securităţii. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Pe 4 iulie, de ziua Statelor Unite, în România se dă verdictul în procesul împotriva Securităţii: îl cîştigă magistraţii ei sau o justiţie independentă?
-
COMENTARIU Marius Oprea / Profesorii dărîmă edificiul puterii Profesorului de la Cotroceni
Greva, sau mai bine zis revolta profesorilor din sistemul de învăţămînt din România are, practic, aceleaşi resorturi ca şi revoluţia din 1989: umilinţa, sărăcia, constrîngerile. Ca şi atunci, e ameninţată însăşi ordinea puterii instituite: edificiul puterii se clatină, sub presiunea cîtorva zeci de mii de oameni, ieşiţi în stradă în toate marile oraşe ale României. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Pensionarii speciali” ai SRI preamăresc ”plămada celestă” a lui Ceauşescu
-
COMENTARIU Marius Oprea: Legile educaţiei sunt despre viitor, PNL este despre trecut
Liberalii au produs mai multe reforme atît în educaţie, la Minister, cît şi în propria educaţie. În prima categorie, şi-au asumat, prin Monica Anisie, ascultatul la uşi şi pepsiglasul, ca formă de combatere a pandemiei. În cea de-a doua, prin Bode şi Ciucă au introdus tehnica inovatoare copy-paste în carieră şi politică şi plecăciunea, prin Ligia Deca. Toate s-au făcut sub observaţia şi îndrumarea atentă a preşedintelui tuturor liberalilor şi cel dintîi profesor al ţării şi al românilor iubitori de golf, Klaus Iohannis. Cine nu s-a adaptat, a plecat – Ludovic Orban, de pildă, care a fost prins, prin tehnica nou introdusă a ascultării la uşă, că fumează în birou şi vorbeşte neortodox despre preşedinte. Mai mult, nici doctoratele nu l-au interesat. Şi aşa, Partidul Naţional Liberal a scris o nouă pagină în istoria sa. Probabil, ultima. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Înălţarea la cer a 99 de sfinţi ai închisorilor
În timp ce puterea caută o cale spre a pune în litera legii căsătoriile între homosexuali, impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, continuă să fie lipsiţi de orice drepturi ”sfinţii închisorilor”, de care autorităţile se tem. Fără îndoială, pentru a nu fi ”incorecţi politic”, pentru că Valeriu Gafencu, primul dintre ei, a fost ”legionar” şi poartă acest stigmat, care caută să-l ţină pe pămînt, şi nu printre sfinţii din cer şi calendar. Cu toate acestea, începînd din 10 mai şi pînă de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, am reuşit, călătorind de la Bucureşti în Dobrogea şi apoi în Moldova, cu un popas pe 12 mai la Bucureşti, unde am trecut printr-o intervenţie chirurgicală, să duc într-o mînăstire şi într-o biserică osemintele a 99 de morţi, din lagărul de la Periprava şi din închisoarea-spital de la Tîrgu Ocna, pentru a le pune o cruce la căpătîi. Am relatat deja cele petrecute, în prima parte a acestei călătorii, a martirilor de la Periprava, ajunşi la Mînăstirea Dervent. Citiţi mai jos succinta poveste a celei de a doua, prin care ”sfinţii din celula 4” de la Tîrgu Ocna au ajuns să aibă şi ei parte de o cruce, spre a se urca astăzi, de sărbătoarea Înălţării, la cer. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA MARIUS OPREA- Cum am ajuns să întocmesc, de ziua mea de naştere, ”acte de cesiune” a morţii
Pe data de 10 mai a acestui an, am întreprins cea mai stranie călătorie: cu o maşină încărcată cu 70 de cutii, conţinînd tot atîtea schelete ale deţinuţilor, morţi în lagărul de la Periprava. La Institutul Naţional de Medicină Legală ”Mina Minovici” am fost primit cu o mare solicitudine şi am fost ajutat să încarc osemintele, nefericit ambalate în cutii de ”deşeuri biologice”: alte ambalaje mai potrivite nu existau în dotarea INML. Dealtfel, întodeauna trasportarea celor găsiţi în morminte fără cruce s-a făcut în asemenea ambalaje. Morţii de la Periprava n-au făcut excepţie. Destinaţia lor a fost aleasă de mine: Mînăstirea Dervent, unde le-am dus împreună cu părintele stareţ Andrei, pe post de şofer. Altfel, dacă n-aş fi făcut această alegere, ar fi fost îngropaţi, după clasarea dosarului, în cimitirul ”morţilor fără aparţinători” de la Străluleşti, într-o groapă comună. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Procesul sabotorilor” de la Canalul Dumărea-Marea Neagră şi drama celor sacrificaţi pe altarul neputinţei socialiste
”Procesul sabotorilor“ de la canal, judecat între 29 august şi 1 septembrie 1952, de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, complet condus de generalul maior magistrat Alexandru Petrescu, a condamnat într-un prim ”lot” zece oameni din conducerea tehnică a Canalului Dunăre-Marea Neagră, care curînd după aceea avea să fie închis: nu putea fi un eşec al economiei socialiste, ci trebuiau ”ţapi ispăşitori”. La 1 septembrie 1952, au fost condamnaţi la moarte inginerii Aurel Rozei, Petre Cernătescu, Georgescu Gheorghe-Topaziau, Nicolae Vasilescu. Ei, ”în cîrdăşie” cu mecanicul de locomotivă Gheorghe Nichita, cu numai două clase primare, ar fi ”sabotat” măreţul ”drum fără pulbere”, pe care şi-au lăsat osemintele mii de deţinuţi politici. Toţi au fost împuşcaţi. Ieri, a murit în Israel fiul lui Aurel Rozei, Alexandru, care a căutat zadarnic zeci de ani mormîntul fără cruce al tatălui său. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Viaţa ”marelui vagabond apostolic”, prinţul Vladimir Ghika, primul sfînt al închisorilor comuniste, beatificat după ce a murit la Jilava
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Culmea tupeului: sub sigla SRI, în locul martirilor din temniţele comuniste, la catedrala ”Trei Ierarhi din Iaşi se comemorează ”Martirii Securităţii”
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA, Marius Oprea / Altfel de 1 Mai. Cel din beciurile Securităţii
Silviu Brucan povestea că de 1 mai, ”Sărbătoarea muncii”, şi liderii comunişti sărbătoreau la fel ca poporul, după ce coborau de la tribunele la care salutau defilarea: cu mici şi bere. Pe lîngă asta, mai jucau cîte un tabinet, suprema ”fineţe” a elitei. În schimb, în subteranele Securităţii, de 1 mai teroarea continua fără răgaz, fără să ţină cont de sărbătoare. În vreme ce mulţimile defilau, cei care nu se aliniaseră la defilare, la coadă la mititei şi la halbele de bere, sufereau torturile inimaginabile ale anchetatorilor – care, de ziua muncii, sărbătoreau şi ei, prin muncă, adică prin schingiuirea şi urmărirea semenilor. Securitatea n-a cunoscut răgaz, ca şi defilările de 1 mai, pînă la căderea comunismului, în 1989. După care 1 mai a rămas, cu berea şi mititeii săi, dispărînd doar defilările şi tortura. Restul s-a păstrat, întocmai. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Kelemen Hunor mai foloseşte ”cheia stabilităţii” ca să intre într-un guvern cu două lacăte – PSD şi PNL, dar viitorul UDMR se va închide probabil la anul
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea - Sfinţii Securităţii, cu ”ochi albaşti bleu-ciel”
-
COMENTARIU Marius Oprea | Reţeta de distrugere a României a reuşit: sîntem o ţară cucerită, fără război
Sînt multe căile prin care poţi distruge o ţară. Războiul este calea violentă, dar nesigură: războiul îi solidarizează pe cei atacaţi, chiar cuceriţi. Creează un suflu naţional nou, o renaştere latentă, care mai devreme sau mai tîrziu îşi vădeşte puterea într-o mişcare de eliberare. Distrugerea, acapararea resurselor naturale ale ei este o cale mult mai sigură, pentru că duce la sărăcie, iar sărăcia individualizează, aruncă omul în singurătatea propriilor nevoi – dar nici asta nu durează, pentru că motivele sînt treptat conştientizate şi duc, în cele din urmă, tot la o solidarizare naţională, împotriva celor care sărăcesc ţara. Şi, pe o cale sau alta, în cele din urmă spolierea este înlăturată, sau diminuată pînă la pragul suportabilităţii. Oamenii nu mai stau, pur şi simplu, cu braţele încrucişate ”în aşteptarea unor zile mai bune”, ci reacţionează. E tot un semn de renaştere a ţării, prin solidaritate. O ţară se distruge, cel mai eficient, prin îngustarea viitorului ei. Distrugîndu-i sistemul de educaţie. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Cuibuşorul de nebunii” al Securităţii din zilele noastre: Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii, sub ”protecţia” SRI şi parte a Masoneriei
”Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRR-SRI) a fost constituită la 24 martie 1994, prin sentinţa civilă nr.10/PJ, ca organizaţie neguvernamentală, persoană juridică de drept privat, apolitică şi fără scop patrimonial”, se spune în pagina principală de prezentare a acesteia. De fapt, e o umbrella a fostei Securităţi.: tot Comitetul Director al Asociaţiei este format, atît la Bucureşti, cît şi în restul judeţelorţării, din foşti securişti, majoritatea dovediţi ca fiind autorii unor acte de poliţie politică. Astfel, Securitatea a renăscut, sub aripa protectoare a SRI (a cărui siglă e folosită de aceasta) într-o structură extrem de bine organizată, la nivel naţional. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / UDMR: partidul cu cea mai lungă guvernare din România. Să-i fi venit sorocul?
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Macron, ca şi Ceauşescu, s-a îmbolnăvit de propria-i măreţie, după vizita în China şi îşi pune ţara la remorca Beijingului
Agenţia Bloomberg anunţă că un consilier pentru politică externă al lui Macron, Emmanuel Bonne, a fost însărcinat să colaboreze cu Wang Yi, principalul diplomat al Chinei, „pentru a stabili un cadru care ar putea fi folosit ca bază pentru negocierile viitoare”, dintre Ucraina şi Federaţia Rusă. Poziţia Chinei faţă de conflict a rămas una nuanţată: condamnă agresiunea, dar îl menajează pe agresor, criminalul de război Putin, primit cu onoruri la curtea lui Xi Jimping. Pe ascuns, oferă ajutoare militare şi tehnologice Rusiei. În acest melanj de interese politice, economice şi militare s-a vîrît Franţa. Ca musca-n lapte, să nu zicem mai rău. Ce-l mînă pe Macron să se amestece între Putin şi Xi? Propriul orgoliu. Dorinţa de mărire, dar şi interesele Franţei, care vrea să stea la masa negocierilor. Macron zice că o face în numele lui Zelenski, cu care vorbeşte într-una la telefon. Să fie aşa, ori Franţa trădează practic alianţa ţărilor europene, în numele unor viitoare şi iluzorii negocieri pentru pace? citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Cum s-a lăsat exploatat ”în orb” Macron, un miop politic, de experimentatul kagebist, Putin
Dacă fiecare ţară are preşedintele pe care îl merită, înseamnă că sîntem, chiar cu Iohannis şi Ciucă al nostru, nişte norocoşi. Franţa e pusă pe butuci, de reformele preşedintelui Macron, după ce acesta a reuşit performanţa să se facă de rîs pe scena mondială. De la telefoanele nesfîrşite date lui Putin, care, din ”negociator” l-au transformat într-un soi de milog la porţile Kremlinului, a cauţionat în ultima perioadă inclusiv politica partizană şi ostilă occidentului a Chinei comuniste. Consecvent, a distrus Franţa şi pe dinăuntru – printr-o contestată reformă a pensiilor, care a pus ţara pe jar, la propriu. În comparaţie cu toate acestea, noi stăm mult mai bine – căci e mai bine să ai un preşedinte care nu face nimic, decît unul care calcă în străchini la tot pasul. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea: Paşte reeducat!
Paştele este incorect politic. În primul rînd, Iisus Hristos a fost bărbat. Şi alb. Nicio femeie n-a fost apostol, între cei 12; lor li s-a rînduit prezenţa, cu excepţia Maicii Domnului, într-un rol abia în planul doi al slujirii: să aducă mir şi să-L ungă cu mir, să-L plîngă. Înainte, împărţeau merinde, aveau grijă ca în drumurile lui Iisus şi ale apostolilor să nu le lipsească hrana şi se învîrteau pe lîngă ceaunele unde fierbea meiul ori se încingeau grătarele, pentru frigerea peştelui. Puţini mai pun la socoteală că Mîntuitorul i s-a arătat după Înviere, mai întîi unei femei. Paştele e incorect politic şi naşte pînă acum mai multe divergenţe între creştini, decît în orice altă religie. Evreii şi musulmanii nu se ceartă în jurul sărbătorilor lor, cu atîta încrîncenare şi furie cu cîtă o fac creştinii, pînă în zilele noastre. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Guvernul Ciucă aruncă o nouă invenţie pe piaţă: dosarul electronic cu şină
România nu poate renunţa la ”dosarul cu şină”. Chiar dacă e vorba de digitalizarea unor proceduri, mai ales cînd e vorba de ”dat bani”, la plata impozitelor şi a taxelor, în rest aceasta a rămas un moft. Ghişeul rămîne sfînt, coada din faţa lui un ”ritual de trecere” absolut necesar. Mai nou, chiar o măsură a debirocratizării luată de actualul guvern presupune o creştere a numărului actelor necesare, pentru implementarea ei, de la 7 la nu mai puţin de 17. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Din ”Omul nou” şi ”România educată” s-a născut ”Elevul nou”, singurul produs marca Iohannis
Reformele repetate ale învăţămîntului românesc l-au pus cu totul pe butuci. Din spaţiu al învăţării, clasa a devenit o scenă pe care se desfăşoară un imens spectacol de bullying, aidoma celui pe care preşedintele Iohannis l-a regizat pentru o ţară întreagă şi în care a angrenat nu numai partidul care l-a dus la putere, dar şi o întreagă naţiune, de care se simte pe de-a-ntregul străin. Băsescu ne-a distrus prezentul. Iohannis ne distruge şi viitorul. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea / Lupta de clasă, sub stindardul antisemitismului. Cazul Mircea Vulcănescu
Comuniştii nu concep lumea fără luptă – lupta de clasă e preferată, dar nici ”lupta pentru pace” nu e de lepădat. Sau ”egalitate”. Toate sînt ”lupte”. La ele n-au renunţat nici urmaşii lor. Cei ai lui Stalin şi ai KGB-ului luptă în Ucraina. Cei ai lui Marx, Troţki, Mao, în universităţile americane, ori în stradă, cu statuile. Cei ai lui Ceauşescu, în lipsă de altceva mai bun, au transferat ”lupta de clasă” sub stindardul antisemitismului. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Sînt sigur că va apăsa butonul!” Previziunile sumbre ale unui scriitor rus: ”Putin are psihologia tuturor dictatorilor: Dacă părăsesc această lume, lumea trebuie să meargă cu mine!”
La ora actuală, scriitorul Mihail Şişkin este considerat unul din cei mai mari scriitori ruşi. Trăind în exil de aproape un deceniu, el e un critic vocal al regimului Putin, ceea ce nu i-a diminuat popularitatea ca scriitor în Federaţia Rusă. A intrat în conflict cu regimul putinist încă din primii ani ai acestuia, cînd lumea rusă vedea în fostul kagebist instalat la Kremlin un salvator al naţiei. Cu putere de previziune, Şişkin a demolat de la bun început mitul pe cale să se nască. După invadarea Crimeei şi mai apoi a întregii Ucraine, el a devenit cea mai puternică voce ridicată împotriva acestor acţiuni criminale şi fiecare cuvînt al său (dealtfel ieşiri rare şi bine cumpănite) e o lovitură la fundamentul statuii lui Putin, motiv din care în ţara lui e socotit ”trădător naţional”. În ultima intervenţie, un interviu din 2 aprilie din ”The Guardian”, în care face o analiză amară a regimului putinist, pune un diagnostic necruţător: Rusia e o ţară bolnavă şi singura ei vindecare poate fi doar o înfrîngere militară, ca a Germaniei în al doilea război mondial. citeşte tot
