Marius Oprea

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Biserica nu împarte găleţi de plastic cu zahăr şi ulei, pentru voturi. Nu participă la alegeri, deşi conduce în încrederea românilor

La sfîrşitul săptămînii, Arhiepiscopia Tomisului a dat publicităţii cheluielile sale în activităţile social-filantropice, arătînd că s-au cheltuit anul trecut peste 1 milion de euro pentru nevoiaşi şi bolnavi, din fondurile sale. Nu este o excepţie. A doua misiune a Bisericii Ordodoxe Române, pe lîngă pastoraţie este ajutorul dat aproapelui. Catedralele se înalţă mai întîi în suflete şi apoi în piatră – e un adevăr şi pentru Biserică, dar un adevăr care n-a fost trîmbiţat pe la toate colţurile, pentru că facerea de bine nu se alătură în niciun fel trufiei. Biserica nu împarte găleţi de plastic cu făină şi ulei, pentru voturi şi nu cere nimic în schimb. E pur şi simplu asumarea verbului ”a dărui”.

COMENTARIU Marius Oprea: Heraldica penală – un nou subiect, pe masa Parchetului General

Parchetul General şi-a terminat treaba: nu mai are de anchetat corupţi, a descoperit tot ce a fost infracţiune pe teritoriul României, a rezolvat toate crimele cu ”autor necunoscut”, ştie unde s-au dus comisioanele pe măşti, izolete şi vaccinuri anti-covid, cum se sifonează banul public. Puşcăriile sînt pline de corupţi, dau pe dinafară. Şefii clanurilor de rromi care băgau spaima şi taxa de protecţie în români sînt fie la zdup, fie au fugit din ţară. Aşa că, de plictiseală şi să facă totuşi ceva, Parchetul General s-a autosesizat şi a început să ancheteze heraldica din România. Prima pe listă e stema municipiului Odorheiul Secuiesc, care a ajuns pe masa procurorilor pentru că ”incită la cruzime împotriva animalelor”.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: ”Filomaericanul” Ioan Talpeş şi vînzarea secretă de rachete sol-aer către Iran, sub embargo-ul SUA

În perioada în care Ioan Talpeş a ocupat funcţia de director al SIE, în România au avut loc numeroase operaţiuni de contrabandă, în care au fost implicaţi atît ofiţeri de informaţii (foşti sau activi), cît şi persoane, îndeosebi cetăţeni arabi, aflate sub controlul acestora. Din care doi, renumiţi, prieteni ai lui Talpeş: Zaher Iskandarani, ”prinţul Banatului” şi Omar Hayssam, ”răpitorul din Irak”. Sînt de notorietate cazurile Mike si Elias Nassar, Zaher Iskandarani, Jimbolia, ”Ţigaretele” etc. Traficul de armament şi de droguri şi contrabanda cu ţigări au fost operaţiuni la ordinea zilei, în perioada 1990-1996 şi nu puţine au fost cazurile în care acoperirea acestora a fost aceea de ”operaţiuni speciale”, de care serviciile de informaţii conduse de Măgureanu şi Talpeş n-au fost deloc străine.

COMENTARIU Marius Oprea: Cioloş nu-şi vede Barna din ochi

Dacian Cioloş se plînge de faptul că AUR promovează ura. De parcă USR-ul ar fi avut un parcurs politic în care a împărţit garoafe.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Oare cît din economiile generalului-pensionar Talpeş miros a petrol?

Prin 1994, cînd embargoul privind importul de carburanţi impus Iugoslaviei era la apogeu, gara Jimbolia din Timiş era tranzitată de garnituri de tren cu cisterne, care ajungeau noaptea în partea sîrbă, la Kikinda. Tot noaptea, dinspre ţara vecină, ”tranzitau” Jimbolia valize cu milioane de euro, contravaloarea combustibililor livraţi. Afacerea a fost o ”contrabandă de stat” şi de operaţiune n-a fost străin nici Serviciul de Informaţii Externe, nici generalul Ioan Talpeş. O asemenea acţiune de anvergură a fost organizată atît cu concursul serviciului intern de informaţii (SRI), cît şi cu implicarea directă a guvernului Văcăroiu. E cea mai mare acţiune de fraudare a statului român, din anii ’90, care a îmbogăţit sute de persoane implicate şi a devalizat o bancă, al cărei director, Răzvan Temeşan, era subaltern al lui Talpeş, ca ofiţer acoperit al SIE.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Generalul Talpeş se crede rudă cu Dumnezeu

În ultima vreme, şeful-pensionar al spionilor români pînă în 1997, generalul Ioan Talpeş, a avut dese ieşiri la televizor. Cu o atitudine de atotştiutor, dar nespunînd practic nimic, Talpeş ar putea (şi a făcut, fără să ştie) obiectul unei expertize de specialitate. Un psiholog care l-a observat pe parcursul emisiunilor mi-a spus că i-a creat ”o stare negativă… Cînd analizăm şi ne propunem stabilirea unui profil de personalitate/diagnostic, comunicarea verbală reprezintă 20%, iar elemetele non-erbale ale comunicării pot reprezenta 80% din stabilirea diagnosticului (orietarea privirii în timpul răspunsului, tonalitatea vocii, tremuratul, tresăriri, transpiraţii etc). Interlocutorul evită cu profesionalism anumite răspunsuri, minimalizînd, afişînd o atitudine de indiferenţă, superioritate, aroganţă, rîzînd. Îşi urmăreşte cu abilitate transformarea trecutului şi un posibil viitor, doar de el ştiut”.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Putin joacă şah cu Europa şi Statele Unite, cu kalaşnikovul în braţe

Cînd au început protestele din Kazahstan, la începutul lunii ianuarie, ziarul rusesc ”Pravda” i-a luat un interviu unei rusoaice din Novosibirsk, întoarse din capitala kazahă. Aceasta spunea, între altele: ”sincer să fiu, este prea frig pentru o revoluţie. În oraşul Nur-Sultan sînt minus 20 de grade şi bate un vînt sălbatic”. Totuşi, ”revoluţia”, de fapt o luptă pentru putere, pentru stăpînirea imenselor resurse ale Kazahstanului a început, iar ea a fost, în cele din urmă, arbitrată de armata Federaţiei Ruse, fiind soldată cu cîteva mii de victime. A fost un fel de ”antrenament”, binevenit. În Ucraina nu e aşa de frig şi nici nu se anunţă lupte pentru putere. Dar peste o sută de mii de soldaţi ruşi sînt gata de intervenţie, la graniţă. De astă dată, pentru a pune în practică ceea ce a spus Vladimir Putin în iulie 2021, la cel de-al 18-lea discurs al său, ”în faţa naţiunii”: ”ruşii şi ucrainienii sînt unul şi acelaşi popor”.

COMENTARIU Marius Oprea / Aur şi cerneală, la o Unire fără horă

Pe 24 ianuarie 2022 Alexandru Ioan Cuza a ajuns pe postările de facebook. Despre Unire nici măcar la televizor nu s-a discutat prea mult. Singurul subiect pe această temă nici n-a fost legat aniversarea Unirii în sine, ci de o comemorare a ei, unde un ins a aruncat conţinutul unei sticle de cerneală în obrazul lui George Simion, liderul AUR.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Jafuri şi crime ale Armatei Roşii în România, la finele războiului

După ocuparea teritoriilor româneşti de către Armata Roşie ”eliberatoare” în urma actului de la 23 august 1944, soldaţii ruşi s-au dedat unui lung şir de jafuri şi crime. Serviciile de ordine şi siguranţă erau neputincioase în faţa acestor fapte, iar poliţiştii cu atribuţii informative nu aveau altceva de făcut decît să le consemneze şi să […]

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Stalin ne ia tot grîul, fără a se gîndi că trebuie să trăim şi noi”. Abuzurile ruşilor în România, preambul al crimei organizate de Securitate împotriva românilor

Am găsit o impresionantă notă informativă în arhivele Securităţii, care arată nivelul de obedienţă şi ură, atins de cei ce erau în slujba regimului de ocupaţie sovieto-comunistă a României. Victimele lor erau românii care mai aveau curajul să denunţe jefuirea ţării de către ruşi: ”24 august 1951, orele 16. Mergînd cu tramvaiul 12 la Gara […]

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ În 1945, ruşii au negociat cu pistolul pe masă, iar românii cu inteligenţă: un avocat român a salvat sute de mii de basarabeni şi bucovineni de la deportare, în URSS

O altă tragedie a marcat România, după intrarea trupelor Armatei Roşii în ţară şi instaurarea, după 6 martie 1945, a ocupaţiei sovieto-comuniste a ţării: aşa-numita ”repatriere” a ”cetăţenilor URSS”, adică a basarabenilor şi bucovinenilor refugiaţi, odată cu retragerea trupelor armatei române. Aproape 60.000 de oameni au fost duşi înapoi, cei mai mulţi cu forţa, mulţi […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / O enigmă uşor de descifrat: Călin Georgescu, livrat de propaganda pro-rusă pe filieră Talpeş-Hurduzeu, spune că ”şansa României este înţelepciunea rusească”

Eu nu cred în ”tehnocraţi”. România nu are aşa ceva: tehnicieni de vîrf, în poziţii cheie şi apolitici. Înainte de 1989, dacă nu aveau funcţii de partid, ”tehnocraţii” erau de găsit la Securitate, pe la Institutul de Economie Mondială, înfiinţat de Ceauşescu în 1976 şi prin alte instituţii similare, înţesate de ”acoperiţi”.  După 1989, primul […]

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / O minoritate trădată, pradă unei vînători de oameni: saşii şi şvabii din România, trimişi în 1945 în vagoane de marfă, la ”reconstrucţia URSS”

După 23 august 1944, germanii din România, nu numai trupele aflate în România, dar şi populaţia civilă au devenit brusc inamici. Bunurile comunităţii germane au fost confiscate, dar – ce a fost mult mai tragic – sub presiunile Comisiei Aliate (sovietice) de Control, au fost întreprinse o serie de măsuri nu numai împotriva germanilor sosiţi pe teritoriul României în timpul celui de-al doilea război mondial, ci şi a minoritarilor germani din Ardeal, Banat şi Bucovina, găsiţi vinovaţi că ”au sprijinit efectiv armata germană”. Erau de fapt socotiţi suspecţi numai datorită naţionalităţii lor. Măsura extremă a fost admiterea cererilor ocupanţilor sovietici de a-i deporta la muncă forţată în URSS. Ceea ce autorităţile române n-au admis în trecut să se întîmple cu evreii, s-a admis în legătură cu saşii şi şvabii. Aşa s-a scris o pagină ruşinoasă în istoria noastră recentă, cea a unei acţiuni de deportare a unei minorităţi, e drept că solicitată de regimul de ocupaţie al Armate Roşii ”frăţeşti”.

COMENTARIU Marius Oprea / Două malteze, actriţa Dalli şi avocata Matsola, şi un paradox: ”bătrîna progresistă” şi ”tînăra conservatoare”

Malta e o ţară mică, dar cu o istorie şi cu un renume mare. Cînd spui Malta, automat gîndul merge la Ordinul Cavalerilor de Malta, la lupta lor glorioasă împotriva turcilor. La o insulă mica, dar cu un trecut măreţ. De acum, Malta este şi ţara care a dat doi lideri europeni importanţi: un Preşedinte al Parlamentului de la Strassbourg şi un Comisar de la Bruxelles. Ambele funcţii sînt ocupate acum de două femei, ambele din Malta, dar între care cu greu poate găsi cineva altă asemănare.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: La un an de la arestarea lui Navalnîi, Occidentul nu-i înţelege încă pe ruşi: cînd ei se aşează la negocieri, înseamnă că s-au pregătit să declanşeze războiul

De peste trei decenii încoace, de la prăbuşirea ”Zidului Berlinului” şi căderea ”Cortinei de fier”, nici americanii şi nici ţările europene nu pricep ce fac ruşii, cu excepţia celor care au fost sub puterea lor. Dar şi în aceste locuri, lumea a început să uite. Astfel încît despre ruşi avem numai o colecţie de mituri, la care adaptarea unui răspuns rămîne de o mare dificultate. În pragul unui război est-vest care pare din ce în ce mai probabil, nu ne cunoaştem inamicul. Căci, de cînd sîntem ţară NATO, asta am devenit – cu voia, şi din nevoia noastră.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ce se întîmplă cînd ruşii ocupă o ţară: România sub teroarea soldaţilor Armatei Roşii

Nu e obligatoriu întotdeauna ca ”istoria să se repete”, mai ales în zilele noastre, cînd lumea nu mai e una ”tăcută” şi trăim într-o eră a comunicaţiilor. Dar orori se pot întîmpla şi se întîmplă, le vedem ”comunicate” în fiecare zi. Nimic nu le poate împiedica, sînt parte din natura umană. Ele sînt sporite însă într-o situaţie de război şi un regim de ocupaţie, care dau frîu liber celor mai animalice porniri, ale celui puternic şi învingător asupra celui slab şi învins. Se pare că lumea se pregăteşte de război. Ruşii se adună la graniţele Ucrainei. Ce înseamnă, dincolo de ororile războiului în sine, o ocupaţie militară a trupelor ruseşti? Bunicii noştri îşi mai aduc aminte cum a fost în ’44-’45 şi au o idee despre cam ce i-ar aştepta pe vecinii ucrainieni, dacă sînt învinşi. Noi, nu. Documentele de epocă din arhivele poliţieneşti româneşti dau o imagine sumbră a unui timp în care demnitatea se schimbă în resemnare şi curajul în supunere.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Cazul Djokovic: la graniţa dintre restricţiile Covid şi discursul politic, libertatea dispare

Nimeni nu s-a întrebat, din cîte văd, ce s-a mai ales din libertate, în urma pandemiei. Nu că am fost nevoiţi să purtăm mască, e de înţeles: nu doar să ne protejăm, dar să-i protejăm şi pe ceilalţi. Dar insistenţa agresivă cu privire la vaccinare nu mai e la fel. Ea depăşeşte graniţa libertăţii individuale. Vaccinul nu e un accesoriu, ci o opţiune importantă cu privire la sănătate. De ce nu l-au făcut obligatoriu, de la bun început?

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Viktor Orban, pe aceeaşi lungime de undă cu BOR-ul: neimpresionaţi de nicio comisie sau comisar, cînd e vorba de educaţia sexuală în şcoli

Nu prea ne vine nouă, românilor, cei din generaţia de ”expiraţi”, cum ne spun tinerii ”progresişti”, nici să acceptăm uşor schimbările atît de radicale ale globalismului şi nu ne e nici la îndemînă să-i lăudăm pe maghiari. Avem dispute istorice, resentimente, suspiciuni. Cu atît mai puţin, să-l lăudăm pe Viktor Orban, premierul Ungariei. Dar, cînd […]

COMENTARIU Marius Oprea: Virgil Popescu, liberal, liberalizare – omul care poate distruge un partid

Dincolo de ochelarii lui Virgil Popescu, nu se distinge nimic. Nicio urmă de empatie, nicio urmă de înţelegere a situaţiei pe care a creat-o, prin insistenţa cu care a susţinut liberalizarea preţului la energie şi apoi prin modul haotic în care această liberalizare a decurs. Pentru omul simplu, e un dezastru imposibil de gestionat. Şi […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Cristian Ghinea îşi pregăteşte artileria pentru tunurile din PNRR: banii de ”consultanţă”. Pentru el, politica n-a fost decît cheia pentru fondurile europene

O sumă estimată la 2 miliarde de euro din PNRR sînt bani care se vor duce numai pe hîrtii (”consultanţă”, ”asistenţă tehnică de proiect” ş.a.m.d.). deci, pe hîrtii atît de dragi celor de la Bruxelles. Unde vor ajunge ei? Păi, la mulţi dintre cei care ştiu să le facă deja, pentru că sînt cei care […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ Cornel Nistorescu şi ”Cîntare Americii”, Mădălin Hodor şi ”ţara de rahat”

Pe Cornel Nistorescu îl cunoaşte toată lumea: ca jurnalist, s-a pus de-a curmezişul neocomunismului Iliescu, l-a atacat pe Năstase, nu l-a iertat nici pe Băsescu. Are o voce sonoră şi profundă. Pe Mădălin Hodor, îl cunoaşte lumea pentru că i-a făcut ”căcaţi” (e drept, ”cu ochi”) pe deţinuţii politici care au trecut prin reeducarea de la Piteşti. Se pare că are predilecţie pentru acest cuvînt, cu care asociază şi România.

COMENTARIU Marius Oprea/ Cît mai e pînă cînd vaccinarea obligatorie va fi ”corectă politic”?

Vaccinarea îţi dă posibilitatea de a nu te îmbolnăvi grav, dar nu te fereşte de boală. O impunere a unei vaccinări forţate, printr-o directivă europeană, ar fi un dezastru care ar rupe UE. Nu numai la nivelul Europei, ci chiar în interiorul comunităţilor mici, sau şi al familiilor sînt poziţii diametral opuse şi ireconciliabile, cu privire la vaccinare. Vaccinarea obligatorie e o prostie, iar să se ajungă la vaccinare din şase-n şase luni, e o ficţiune. Dar, multe prostii s-au văzut legiferate, ca ”directive”, sau măcar ”recomandări” – devenite cvasi-obligatorii.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Marş în celulă, domnule procuror!” Destine paralele: Adrian Niţoiu şi victimele sale. De la fost deţinut politic şi slujitor al regimului, la judecătorul lotului CPEx

Adrian Niţoiu a fost un judecător militar, cu gradul de general, de care-şi aduc aminte cei care au urmărit procesele de după Revoluţie. Niţoiu a fost cel care l-a judecat, între alţii, pe fostul şef al Securităţii, Iulian Vlad şi pe ceilalţi trei adjuncţi ai săi, condamîndu-i la sentinţe grele cu închisoarea. Judecătorul avut un […]

COMENTARIU Marius Oprea / Cîţu şi Bode, doi liberali care tratează pandemia ca pe un guturai şi guturaiul ca pe o pandemie

Mai e nevoie de ”certificat verde”? Mai e nevoie să opreşti jumătate din economia României, pentru jumătatea nevaccinată a ţării? E nevoie de o lege a ”certificatului verde” care să oblige la vaccinare categorii de cetăţeni, şi apoi să nu treacă de un control al respectării drepturilor constituţionale, cum s-a întîmplat şi cu măsurile, invalidate de mai multe instanţe, din starea de alertă? În opinia mea, nu. Dar e ce vrea Cîţu, şi dacă vrea el, Bode sare cu o mînă de ajutor, în a spori penibilul situaţiei.

COMENTARIU Marius Oprea / Munca a ajuns detestată în America. E ceea românii ştiu demult!

Nimeni nu mai vrea să se facă instalator. Majoritatea tinerilor de vîrsta liceului visează la o carieră în IT, pe cît posibil ”în afară”. Miracolele Steve Jobs, cunoscutul, dar şi demonizatul Bill Gates, iar mai nou Elon Musk sînt etaloane pentru mulţi tineri români – ce să mai vorbim de americani, unde criza de locuri de muncă în industria serviciilor a atins proporţii halucinante? E bine, e rău? Mai degrabă aş spune că e sumbru – pentru că dacă multe se pot petrece în spaţiul virtual, el nu produce hrană, nu dă căldură, electricitate şi apă. ”Industria viselor” riscă să distrugă, încet-încet, infrastructura globală – e strict opinia mea şi sper să mă înşel. Deşi nu cred. Dar, prin specificul nostru, noi, românii, am fi printre ultimii afectaţi.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Povestea unui avion: de la aeronava cu care doi români şi-au ”cucerit libertatea” în 1978, la cea a morţii pilotului Iovan, în 2014

În 20 mai 1978, ”The New York Times” prelua o ştire Reuters, cu următorul conţinut: ”Neunkirchen, Austria: Doi mecanici de zbor români au fugit aseară în Austria, după ce au ocupat un avion de salvare al Crucii Roşii în Bucureşti. Gheorghe Florescu şi Nicolae Viorel au sărutat pămîntul şi i-au îmbrăţişat pe fermierii derutaţi, după ce au aterizat într-o poiană din apropierea acestui oraş-tîrg, la sud de Viena. Cei doi bărbaţi au cerut azil politic în Austria. Ei le-au spus poliţiştilor că avioane uşoare româneşti au tras în în ei la începutul zborului lor de patru ore, care i-a adus şi peste Iugoslavia şi Ungaria. Ei au spus că avioanele maghiare i-au urmărit de la distanţă, pînă cînd au traversat în Austria şi au aterizat cu avionul lor bimotor, chiar înainte să rămînă fără combustibil”. Era o palmă pe obrazul regimului de la Bucureşti, dată de doi tineri de 24 şi 26 de ani şi Securitatea a încercat să dreagă situaţia, cum ştia mai bine.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ciuma din vremea lui Daniel Defoe, gripa spaniolă şi Omicronul, ”prieten cu omul”

Nu sînt medic, cu atît mai puţin imunolog, deşi sînt doctor – dar în istorie. Din care am învăţat că omenirea a suportat asaltului multor pandemii. Bolile cu o mortalitate mare au inspirat dintodeauna teamă, dar au născut şi măsuri de prevenire. Aplicate atunci, ele au micşorat numărul infectărilor, al victimelor şi au împiedicat o […]

COMENTARIU Marius Oprea: Un mesaj de Anul Nou: ”România fără destinaţie” a lui Florin Cîţu

"Life is a journey, not a destination”, adică ”viaţa este o călătorie, nu o destinaţie”, îşi începe rocker-ul Florin Cîţu mesajul de Anul Nou. E un vers din melodia ”Amazing”, a trupei ”Aerosmith”. Cîţu vrea să pară adînc, dar cade în ridicol şi acolo la el, pe facebook. Fanilor rock nu prea cred că le pasă mult de fostul premier şi de bilanţurile lui politice, deschise cu versuri din melodii rock. Chiar dacă e vorba de ”Aerosmith”.

COMENTARIU Marius Oprea / Ultima zi bună, dintr-un an rău – mai rău de-atît, e greu să fie!

Am fost la cumpărături, ca tot românul, în această ultimă zi a anului. Lume amabilă peste tot, urări de la mulţi ani, între oameni care nu se cunosc. Daruri, către cei nevoiaşi. O bătrînă, cîntînd la mandolină în faţă la Mega Image de pe Moşilor, colţ cu Eminescu, şi-a băgat mandolina în husă, după numai o oră şi îşi punea toate cele primite într-o sacoşă mare, în care nu mai avea loc şi nici n-ar fi putut duce mai mult. Ultima zi a anului a fost cum ni le-am fi dorit pe toate: una în care banii nu mai contează, ci numai bunăvoinţa faţă de semeni. Ca nimic, nimănui, dacă se poate, să nu-i lipsească.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea. Dosarele agenţilor sovietici din România socialistă au ”dispărut” în decembrie 1989 – printre ele, cel al lui Ion Iliescu. E timpul să reapară

Generalul Victor Neculicioiu a condus, din 1983 şi pînă în 1989 serviciul de contraspionaj pentru ţările estice, cu indicativul UM 0110. L-am cunoscut la Braşov în decembrie 1992, cu prilejul unor festivităţi publice, organizate la unitatea locală a SRI, unde m-am numărat şi eu printre invitaţi, ca redactor-şef al unui cotidian local din opoziţie. În […]

COMENTARIU Marius Oprea. Diferenţa între un irlandez beat şi un rus treaz

Casa Poporului figurează în Cartea Recordurilor pe locul al doilea în lume, după Pentagon, drept cea mai mare clădire ca suprafaţă construită (64.800 de metri pătraţi). Anecdotic, se spune că, după Marele Zid Chinezesc şi Pentagon, poate fi văzută de pe lună. Dar, pentru SPP şi Jandarmerie, ea nu se vede sub propriul nas, pe […]

ISTORIA FĂRĂ PERDEA / Cum era să ajungă România în ’89 din nou cu ruşii în ţară: ”ajutorul sovietic” cerut de Ion Iliescu în zilele Revoluţiei

Unul din secretele bine păzite ale Revoluţiei a fost ”ajutorul” cerut de Ion Iliescu la Moscova, în zilele Revoluţiei. Faptul a fost confirmat recent şi de colonelul Cătălin Ranco Piţu, care a spus că ”au existat convorbiri telefonice cu URSS, acestea fiind efectuate din biroul ministrului Apărării. A recunoscut-o chiar fostul preşedinte Ion Iliescu. Am mai probat, de asemenea, că s-a cerut ajutor militar URSS-ului. În acele condiţii, şi raportat la legislaţia de atunci, acea solicitare de ajutor militar reprezenta infracţiunea de trădare”. Trădarea s-a prescris, din punct de vedere juridic, de la comiterea faptei şi pînă acum. Dar ea rămîne, ca fapt istoric, care ar fi putut schimba faţa României.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Tragedia şi măreţia Revoluţiei: ”Nu trageţi, vrem pîine!”

”Sînt bunicul fetiţei de 9 ani ce a fost împuşcată în 23 decembrie 1989, în locuinţa mea de la etajul şase, pe la ora 10. Se trăgea de pe blocul de vizavi. Administratorul blocului din strada Piatra Craiului 3, Comşa, mi-a spus că a deschis să urce pe acoperiş unui locotenent major paraşutist şi unui […]

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ Dumitru Mazilu, de la echipa ”conspiratorilor”, pînă la TAB-ul de pe care striga ”Jos Iliescu!” şi ”Moarte Securiştilor”

Dumitru Mazilu a fost un dizident recunoscut internaţional, prin aceea că în calitatea lui de funcţionar comunist al Ministerului Afacerilor Interne, dar şi de raportor la ONU, a denunţat în 1983 politica socială dezastruoasă a lui Ceauşescu şi nivelul de sărăcie al populaţiei, riscînd totul pe o carte, deşi se afla sub controlul informativ al unui înalt ofiţer din Securitatea Municipiului Bucureşti. Ulterior, Mazilu s-a aflat ani de zile într-un terorizant arest la domiciliu, împreună cu familia. Fiind convocat la Comisia senatorială de anchetă asupra revoluţiei, în 15 noiembrie 1993, a prezentat o declaraţie scrisă, fără să vină personal, arătînd în preambul că e ”Dată în faţa Comisiei Parlamentare care cercetează problemele deosebite privind desfăşurarea Revoluţiei Române din 1989”. Documentul e important, pentru că relatează versiunea sa asupra împrejurărilor prin care a trecut, în zilele Revoluţiei.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Execuţia Ceauşeştilor de Crăciun, păcatul originar al ”revoluţiei confiscate”

Execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei lui a stîrnit, la vremea respectivă, cît şi ulterior numeroase controverse – atît asupra procesului în sine, cît şi asupra modului în care punerea în aplicare a sentinţei a avut loc. S-au emis chiar şi scenarii complet absurde, care au pus în circulaţie inclusiv supoziţia că n-ar fi fost decît o înscenare şi că Ceauşescu trăieşte. Dincolo de toate acestea, trebuie să avem în vedere că execuţia cuplului dictatorilor a uşurat milioane de români, a calmat psihoza ”teroriştilor” şi focurile de armă au încetat pe străzile din oraşele României. Dar rămîne şi un alt fapt care trebuie reţinut şi care încarcă de semnificaţii nefaste acest gest, care s-a dovedit util din punct de vedere militar şi politic, dar de un simbolism crud: execuţia a avut loc de Crăciun, însîngerînd o sărbătoare sacră a creştinilor - a majorităţii românilor. Şi asta apasă, parcă, asupra noastră, de atunci încoace, ca un blestem.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Încă o enigmă a Revoluţiei: Dumitru Mazilu, omul care s-a împotrivit ”comunismului cu faţă umană” şi ”ajutorului sovietic”

Dumitru Mazilu a fost un personaj de prim-rang al evenimentelor din primele zile de după fuga lui Ceauşescu. De ani buni (mai precis, din 2003 cînd a fost nominalizat la ”Premiul Nobel pentru Pace”, de o asociaţie a diplomaţilor şi 2004, cînd , cînd Ilescu l-a numit membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului Revoluţiei), informaţiile […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ Un ultim scandal la IICCMER: angajaţii s-au revoltat împotriva Alexandrei Toader, care se poartă ca Elena Ceauşescu

Astăzi a fost dată publicităţii o scrisoare deschisă, adresată de 12 cercetători (din 15) de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc ”domnului Nicolae Ciucă, prim-ministru al României” – cel în coordonarea căruia se află Institutul. E clar că lucrurile nu mai pot continua aşa: ce au dezvăluit cercetătorii e halucinant. Ai spune că ne-am întors înainte de 1989 şi IICCMER-ul e de fapt ICECHIM-ul Elenei Ceauşescu.

COMENTARIU Marius Oprea / Biserica şi pompierii – singurele speranţe, în dezastrul vieţii noatre din prag de sărbători

Au fost date publicităţii rezultatele unui sondaj CURS, făcut în pragul acestor sărbtori de iarnă ale anului 2021, cel mai cenuşiu din cîţi am trăit. Sondajul confirmă tendinţa consolidării încrederii românilor în Biserică. Armata şi-a conservat poziţia, dar nu mai e pe primul loc în preferinţe: românii au mai mare încredere în preoţi, decît în generali. Ce înseamnă asta? Între altele, avînd în vedere scăderea încrederii într-o evoluţie în bine a vieţii noastre (pentru că 79% dintre respondenţi sînt de părere că în România lucrurile merg într-o direcţie greşită), înseamnă că singura nădejdie ne-a mai rămas în Dumnezeu.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Vreţi adevărul despre Revoluţie? Iată-l!

În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 s-a dat o lovitură de stat revouţiei anticomuniste, începută la Timişoara în 16 decembrie. Practic, asta s-a petrecut atunci cînd echipa condusă de Ion Iliescu, echipă în care militarii ocupau un loc important, a umplut aşa-numitul ”vid de putere”. În esenţă, acesta este adevărul faptelor. Avem o represiune comunistă cu vinovaţi şi victime, avem o lovitură de stat militaro-securistă, cu asistenţa şi sub organizarea unor activişti din interiorul PCR, numai cu victime şi fără vinovaţi. La finalul ei, după lichidarea Ceauşeştilor, se instala la putere un grup comunist reformator, condus de Ion Iliescu. Imediat apoi, şi un guvern numit al ”Frontului” şi nu al Partidului, pentru a nu continua disputa cu strada. ”Front” care, autodeclarat ”emanaţie a Revoluţiei” reprezenta, asemeni partidului comunist, defunct fără act de deces, ”voinţa maselor largi populare”. Revoluţia a devenit astfel doar o chestiune de terminologie.

COMENTARIU Marius Oprea / ”Ghid de parvenire politică”: Cristian Ciucu

Ciprian Ciucu e un bărbat în floarea vîrstei, de 43, de ani şi cu mari ambiţii. E supărat că generalul Ciucă, şeful guvernului, nu-i răspunde la telefon. La fel, pe la începutul acestui an, primarul Sectorului 6 se plîngea că nici primarul general Nicuşor Dan nu îi răspunde la telefon, ”fiind inabordabil în această perioadă”. Telefoanele lui Ciucu sună pe toată lumea, dar se pare că la capătul celălalt al firului nu e nimeni.