Matei Udrea

Azi nu va fi despre Tottenham, despre Liverpool, despre învingători, despre tactică şi teorie şi nu neapărat despre fotbal. Va fi despre viaţă şi despre cum ştim să trăim. Despre cum ştim să vorbim, cum ştim să ne trăim emoţiile, cum ştim să ne construim pe noi şi pe cei din jur.

Locuitorii Sectorului 1 din Bucureşti rămân – chiar dacă indirect – principalii investitori la „noul Rapid“, chiar dacă primarul Daniel Tudorache continuă să anunţe, pe bandă rulantă, acţionari prezenţi şi viitori la gruparea „vişinie“. E vorba de milioane de euro băgate de autorităţile publice în infrastructura destinată echipei care, în acte, aparţine unor persoane private.

..Când am ajuns la barul din faţa Sălii Floreasca, Ilie era deja acolo, la masă. Mă aştepta în faţa unei ceşti de cafea şi a unei ape plate, deşi până la ora fixată pentru întâlnire mai erau câteva minute (aveam să descopăr ulterior, pe parcursul celorlalte interviuri pe care mi le-a mai dat de-a lungul anilor, că aşa era el, de o punctualitate care trăda nu doar seriozitate, dar şi respect faţă de interlocutor. Respectându-l pe celălalt, Ilie se respecta în primul rând pe el).

Zecile de mii de manifestanţi transportaţi sâmbătă, 9 iunie, în Piaţa Victoriei din Bucureşti, la „mitingul împotriva abuzurilor“, au fost hidrataţi cu apă plată de la Azuga Waters, firmă în insolvenţă, cu zero angajaţi, care îi aparţine lui Valerii Moraru, (încă) patronul echipei Rapid, scrie în exclusivitate Prosport.

Suma cheltuită în 2016 de Federaţia Română de Fotbal cu salariile angajaţilor a fost de 22.220.710 lei – aproximativ 4.940.000 de euro –, reprezentând peste 21% din cheltuielile totale şi mai bine de 28% din încasări. Anul respectiv a fost încheiat de federaţie cu deficit de 23,8 milioane lei (circa 5.300.000 de euro).

Un triumf strălucit al gândirii leneşe. Fuga perfectă de responsabilitate. Un fel de a crede că poţi desface orice fel de şurub cu o singură cheie fixă. Aşa îmi caracteriza, prin 2011, regretatul psihiatru Florin Tudose psihoza teoriei conspiraţiei care îmbâcseşte şi paralizează societatea românească. Discuţia cu jurnalistul avusese ca punct de plecare fotbalul, respectiv conducătorii cluburilor veşnic persecutaţi de duşmani ascunşi, de cabale monstruoase care le justifică şi amnistiază toate eşecurile, toate dezastrele prezidate din capul mesei, atâţia şi atâţia ani.

Creşterea-record a numărului de fotbalişti, explozia demografică a României şi revoluţionarea matematicii: acesta este bilanţul excepţional al ultimilor doi ani de guvernare Răzvan Burleanu în fotbalul românesc. Rezultatele bunei guvernanţe corporative au fost date publicităţii de experţii de la Casa Fotbalului prin intermediul unei broşuri-eveniment tipărite în condiţii grafice ireproşabile, difuzate atât votanţilor de la Adunarea Generală, cât şi presei.

În timp ce proiectul de 12 milioane de euro pentru reconstrucţia stadionului din Alexandria a intrat în linie dreaptă, cererea chiar mai rezonabilă în termeni financiari a Piteştiului este pusă în stand-by de guvernul de la Bucureşti.

Aproape că nu ştii cu ce să începi subiectul despre acest stadion de 5.000 de locuri din Alexandria care va fi finanţat, conform proiectului, cu 54,3 milioane de lei de la bugetul de stat şi 1,3 milioane de lei de la bugetul local, scrie ProSport. Cu costurile? Cu oportunitatea? Cu priorităţile autorităţilor? Cu sursele de finanţare? Cu nivelul facilităţilor raportat la banii cheltuiţi?

Stadionul din Craiova, despre care autorităţile dau asigurări că va fi inaugurat în această lună, are defecte grave de construcţie, vizibile cu ochiul liber, şi numai falsificarea documentaţiei ar putea permite recepţionarea lucrării, acuză doi ingineri români care construiesc arene în ţări din Europa, scrie Prosport.

În urmă cu aproape un sfert de secol, Cornel Dinu era dat afară de Mircea Sandu de la naţională într-un moment crucial pentru soarta calificării la Mondialele din 1994. România pierdea cu Cehia/Slovacia, pe 2 iunie 1993 – celebrul 2-5 de la Kosice –, într-o conjunctură excepţională: ultimele două goluri fuseseră primite când aveam doi oameni în plus pe teren. La final, s-a aflat că arbitrul, care ne ajutase tot meciul, ar fi primit 50.000 de dolari pentru serviciile sale.