Când Eddie Jaku a fost arestat de nazişti şi internat în lagarul de concentrare de la Buchenwald, iar apoi la Auschwitz, avea doar 18 ani. Venise acasă pentru aniversarea a două decenii de căsătorie a părinţilor săi, pe care nu-i mai văzuse de ani. În tot acest timp, studiase sub nume fals – pentru că evreii nu mai puteau urma şcoli – inginerie mecanică. Fără să ştie că în celălalt capăt al Leipzigului sinagogile ardeau, tânărul s-a culcat imediat ce a ajuns în casa părintească, obosit după un drum cu trenul de 9 ore. Locuinţa pustie, în care era închisă căţeluşa teckel a familiei era totuşi un lucru straniu. La 5 dimineaţa, uşa a fost spartă de 10 nazişti, tânărul a fost smuls din pat, bătut îngrozitor, iar unul dintre soldaţi i-a tăiat mâneca pijamalei şi i-a scrijelit pe braţ svastica cu vârful cuţitului. Când căţeluşa a sărit să-şi apere stăpânul, a fost înjunghiată cu capătul baionetei. „Ein Juden Hund! Câine evreu”, a exclamat agresorul. Pe 9 spre 10 noiembrie 1938, în Noaptea de Cristal sau Noaptea Sticlei Sparte, Leipzig devenise un oraş asediat de ură. Organizaţia paramilitară nazistă Cămăşile brune a dezlănţuit violenţe greu de imaginat şi nimeni nu a făcut nimic să-i oprească.
În Cel mai fericit om de pe Pământ, bestseller publicat de Editura Trei şi lansat de Eddie Jaku la vârsta de 100 de ani, autorul povesteşte ce au însemnat cei 7 ani de detenţie în lagărele morţii. Detaliile sunt surprinzătoare, dincolo de imaginaţie şi fără să poată primi vreo explicaţie coerentă. De altfel, Eddie Jaku mărturisea că, după ce a fost martorul unor asemenea atrocităţi şi a observat în ce abisuri ale urii poate coborî fiinţa umană, ani la rând l-a frământat o singură întrebare: De ce?
Comunicat de presă furnizat şi asumat de Fabrica de PR
Citeşte comunicatul în întregime la adresa http://www.comunicate.mediafax.biz/Pages/Public/Comunicate.aspx?comunicatId=16634