Memoria şi capcanele ei – despre amintirile false şi memoria-scut

Memoria este considerată de cei mai mulţi drept procesul prin care sunt întipărite în creier cunoştinţe, date biografice, sentimente şi senzaţii, tot ceea ce ţine de istoricul nostru ca persoană prin interacţiunea cu lumea şi cu ceilalţi. Toate aceste amintiri merg într-un „depozit de vechituri al trecutului”? Ce grad de subiectivitate conţin amintirile înscrise în memorie? Există amintiri false? Cum de memoria pare să se apere de amintirile dureroase ridicând un scut al uitării împotriva lor? În Bazarul memoriei, carte publicată de Lifestyle Publishing, parte a Grupului Editorial Trei, Veronica O’Keane, psihiatru clinician şi profesor de psihiatrie la Trinity College din Dublin vorbeşte cititorilor săi despre „memoria sculptată de experienţa personală”, despre modul cum creierul formează amintiri, iar acestea, la rândul lor, modelează oamenii. Memoria poate fi unul dintre cei mai preţioşi aliaţi, dar uneori poate întinde şi mici capcane. Ambele situaţii sunt descrise de psihiatrul irlandez în Bazarul memoriei.

Amintirile false – un produs al vanităţii?

Se întâmplă adesea ca mai multe persoane să aibă despre acelaşi eveniment amintiri diferite. Situaţia poate naşte polemici, chiar acuze de minciună, însă modul subiectiv în care se formează amintirile îi disculpă parţial pe cei aflaţi în această situaţie. Specialiştii sunt de acord că putem avea amintiri diferite faţă de ceea ce s-a întâmplat în realitate sau chiar amintiri ale unor lucruri care nu s-au petrecut deloc. Scriitoarea laureată a premiului Nobel Alice Munro a vorbit despre această situaţie teoretizată şi de psihiatri: „Memoria este modul în care ne spunem continuu propriile poveşti, iar altora, o versiune oarecum diferită a poveştilor noastre”. Autonarativizarea, poveştile pe care ni le spunem nouă înşine, reprezintă imaginea a ceea ce vrem să fim şi a modului cum ne dorim să fim priviţi de ceilalţi. „Ne putem ascunde în spatele propriilor naraţiuni, ne putem plasa, mulţumiţi, uneori chiar comic, în lume, sub forma unei persoane inventate. Capacitatea unui individ de a şterge, reconstrui, de a uita selectiv, de a-şi aminti selectiv este nesfârşită”, observă Veronica O’Keane în Bazarul memoriei. Concept care persistă astăzi doar în literatura neuroştiinţifică, amintirile false continuă să fie subiect de dezbatere. Chiar ideea de amintire adevărată este o contradicţie în termeni cred specialiştii, pentru că, până la urmă, „toate amintirile biografice sunt false într-o anumită măsură”.

Comunicat de presă furnizat şi asumat de Fabrica de PR

Citeşte comunicatul în întregime la adresa: http://www.comunicate.mediafax.biz/Pages/Public/Comunicate.aspx?comunicatId=15649