Marcaţi de lipsuri şi de condiţii grele de trai, patru copii pot fi ajutaţi să meargă la şcoală

Sorin, Samuel, Anita, Samida sunt patru copii care locuiesc în Viştea de jos, Braşov şi Lunca Bradului, judeţul Mureş a căror viaţă este marcată de sărăcie şi de suferinţă. Pentru ei şcoala e un dar şi un lux totodată, iar ca ei sunt mii de copii, în toate zonele ţării, potrivit unei cercetări desfăşurate în acest an de organizaţia Narada.

Poveştile lor de viaţă şi nevoile de ajutor şi intervenţie pentru aceşti copii, astfel încât să nu abandoneze şcoala din cauza faptului că nu au cele necesare pentru a studia, stau la baza celui mai important demers şi al celei mai mari campanii de mobilizare socială, „1 copil încălţat = 1 destin dezlegat”, lansate de organizaţia Narada, în colaborare cu Inditex. Prin această campanie, Narada îşi propune să reducă inegalitatea de şanse în procesul educaţional şi să ajute copiii în pericol de abandon şcolar să se simtă mai puţin marginalizaţi şi ruşinaţi din cauza lipsurilor de bază, cum ar fi un ghiozdan, rechizite, o geacă de iarnă sau o pereche de ghete. Un astfel de kit complet, pentru un copil, costă 600 de lei, iar până acum s-au strâns suficiente resurse din donaţii fizice sau din partea diferitelor companii pentru a putea fi ajutaţi 2100 de copii. Însă este nevoie de mai mult, iar poveştile de viaţă ale multor copii o arată din plin.

Copiii fără identitate

Aşa cum este cazul a trei fraţi, Samuel (14 ani), Anita (13 ani), Samida (10 ani) pentru care bunica Veta este mamă, tată, bunică şi singurul sprijin din viaţa lor. Aceştia s-au născut în străinătate, iar în urmă cu zece ani mama lor i-a părăsit şi tatăl a rămas departe de casă pentru a-i ajuta financiar. El i-a adus pe copii în satul Viştea de Jos, la mama sa. Iar de atunci bunica munceşte cu ziua pentru a putea să-i trimită la şcoală. Deoarece nu aveau certificate de naştere româneşti, copiii nu au putut să beneficieze de niciun drept (alocaţie, tichete sociale sau burse), astfel că lupta pentru supravieţuire a fost cât se poate de reală. „De aproximativ doi ani bunica le-a devenit tutore în instanţă şi au acte în regulă şi drepturile care li se cuvin. Vin zilnic la şcoală şi se străduiesc să înveţe, fiind nişte copii timizi, buni şi bine crescuţi. Însă ei trăiesc de pe o zi pe alta într-o casă formată din două camere, neavând condiţii minime de trai (apă, gaz, salubritate)”, le spune povestea Roxana Bălan, mediator şcolar la Şcoala Viştea de jos, Braşov.

Comunicatul publicat şi furnizat de Fabrica de PR

Citeşte comunicatul în întregime la adresa http://www.comunicate.mediafax.biz/Pages/Public/Comunicate.aspx?comunicatId=20122