Ce legătură există între stima de sine, asertivitate şi frica de singurătare, în cartea Frica

„Pe parcursul vieţii, frica de singurătate este un sentiment resimţit cu intermitenţă de toţi oamenii. Aceasta reflectă prima şi permanenta nevoie a tuturor, o nevoie de protecţie şi siguranţă. (…) În perioada timpurie a vieţii, se prezintă sub forma unei intense anxietăţi şi a unei frici de separare”, care apare la bebeluşul neajutorat. Chiar şi când lipsa mamei (sau a persoanei îngrijitoare) din apropierea lui este de foarte scurtă durată, precizează psihanalista Peggy B. Hutson în cel de-al treilea capitol al cărţii Frica. O umbră întunecată ce ne însoţeşte de-a lungul vieţii, coordonată de Salman Akhtar şi publicată la Editura Trei, în colecţia „Psihologia pentru toţi”.

Deşi frica de singurătate la adult nu este niciodată atât de frecventă şi de puternică ca la copilul mic, ea poate apărea în momente de schimbare sau pericol, reale sau imaginare, până la finalul vieţii. Gradul de manifestare, severitatea episoadelor şi consecinţele acestora, care pot merge până la atacuri de panică, anxietate generalizată sau depresie, depind de modurile în care persoana de îngrijire a gestionat primele frici de singurătate ale copilului. Pentru că ele se vor stoca în memorie, „umbra acestora căzând asupra perioadelor ulterioare de frică de singurătate din viaţă”. Datorită unui parentaj prezent şi susţinător individul va dezvolta, ca adult, capacitatea de a putea fi singur, de a forma un cuplu şi relaţii strânse de prietenie. El va căpăta libertatea de a se opune, va dezvolta o gândire critică obiectivă şi o stimă de sine stabilă, se va simţi confortabil alături de ceilalţi, în contexte diverse. Atunci când maternajul timpuriu îl va lăsa pe copil nesigur şi eşuează în a îndepărta frica de abandon din experienţa lui timpurie de viaţă, se structurează frica de singurătate. Neconştientizată şi neprocesată ulterior, ea se va păstra, va capăta diferite forme de expresie şi va fi declanşată de diferite evenimente de viaţă. „Aşadar, acel copil rămâne afectat de fricile timpurii de singurătate. Grijile inconştiente şi soluţiile găsite la vârsta mică pentru acestea se menţin în viaţa adultă, avându-şi originile în această perioadă preoedipiană.(…) Pe parcursul vieţii, preocupările nesoluţionate se vor adăuga deseori automat noilor episoade de frică de singurătate.”, spune Peggy Hutson, care a publicat o serie de lucrări despre tulburări ale imaginii şi stimei de sine, frica de succes, ruşinea, iubirea sau ura.

Analiză XTB, Radu Puiu: Trecerea la ora de vară, între dezechilibre şi utilitate

Tinerii români sunt preocupați de inflație, șomaj și de taxele prea mari. ING Bank: 34% dintre clienții cu vârsta între 18 și 24 de ani au cont de economii

Comunicat de presă furnizat şi asumat de Fabrica de PR

Citeşte comunicatul în întregime la adresa: http://www.comunicate.mediafax.biz/Pages/Public/Comunicate.aspx?comunicatId=15725