Avem 1.428 de paturi ATI dotate COVID-19 dar prea puţini medici

Auzi periodic declaraţii despre creşterea numărului de paturi de ATI Covid-19. Îţi vorbesc despre declaraţii, pentru că de multe ori sunt făcute în pripă, fără ca guvernanţii să fie siguri că promisiunile se pot transpune în fapte.

Ludovic Orban vorbea săptămâna trecută despre 280 de paturi noi pentru Covid-19, create într-o săptămână. La două zile, Nelu Tătaru evoca aceeaşi cifră, dar prelungea termenul la trei săptămâni. Avem 3.400 de paturi de ATI echipate, dintre care 1.428 sunt pentru Covid-19. E drept, numărul lor a crescut foarte mult din martie şi până acum.

O să-ţi spun însă ce nu a crescut: numărul cadrelor medicale care îngrijesc bolnavii din aceste paturi. Sunt 1.159 de medici de ATI în România, iar un raport al Societăţiie Române de Anestezie şi Terapie Intensivă arătă că nu sunt mai mulţi decât la debutul epidemiei. Ce înseamnă asta? Că sunt medici şi asistente medicale, la capătul puterilor, care îngrijesc de opt-nouă luni bolnavi de Covid-19. Şi, în vreme ce numărul bolnavilor creşte, român aceiaşi oameni care înfruntă cea mai urâtă faţă a coronavirusului, cea în care lupta pentru supravieţuire este încrâncenată.

Uite mărturia lui Ciprian Gândac, şeful secţiei de ATI de la spitalul Victor Babeş din Timişoara.

Ciprian Gândac, medic ATI: Problema nu este doar de extindere a capacităţii, ci, aşa cum am spus la început, personalul mediu. Pentru că nu ai cum să-l găseşti peste noapte. Şi nu orice asistentă poate să lucreze pe terapie intensivă. Dar, asta este. Suntem într-o situaţie de război şi facem ce putem.

La Timişoara, medicii sunt deja ajutaţi de studenţi de o săptămână. E drept, vor ajunge din ce în ce mai mulţi studenţi voluntari în spitale. Dar cât vor rezista ei, ce vor putea să facă?

Ciprian Gândac, medic ATI: Personalul medical oricum este epuizat. Săptămâna asta am cerut ajutorul studenţilor de la Medicină, care au venit de săptămâna asta şi să sperăm că ne vor ajuta. Avem 10 studenţi de anul V şi anul VI, care muncesc cot la cot cu asistentele noastre şi au venit din proprie iniţiativă şi mi se pare că le şi place ceea ce fac. Ei nu fac munca pe care o prestează medicul de ATI ci prestează muncă echivalentă asistentului de ATI. Oricum, ei sunt la început de drum şi încearcă să înveţe. Le atribuim nişte lucruri cu care se pot descurca, gen monitorizare pacient, supraveghere şi, încet-încet, vor fi mult mai utili decât sunt acum, la început.