Cât timp putem opri o ţară întreagă? De ce "izolarea poate fi în cele din urmă mult mai rea decât boala"

Renaud Girard este corespondent de război şi cronicar internaţional pentru Le Figaro.

FIGAROVOX: Cum analizaţi actuala criză COVID-19 din Franţa?

Renaud GIRARD.- În faţa unei creşteri exponenţiale a numărului de infectaţi cu virusul COVID-19 si a riscului foarte concret de congestie a spitalelor, guvernul a decis să izoleze întreaga populaţie. Aceasta este o decizie de înţeles deoarece virusul este extrem de contagios şi poate provoca pneumonie la persoanele fragile care necesită terapie intensivă în spital. Cu toate acestea această strategie nu poate fi durabilă.

Cât timp putem opri o ţară întreagă?

Să nu cedăm nici panicii nici dictaturii emoţiei, asta nu duce nicăieri. Este necesar să avem un punct de vedere global asupra crizei actuale şi să integrăm toţi parametrii (sănătate, economie ...). O izolare pentru prea mult timp ar avea efecte economice, sociale şi psihologice devastatoare. Trebuie sa ne punem întrebări cu privire la tulburările datorate izolarii, la cartierele sensibile, la sinuciderile din cauza singurătăţii sau a violenţei domestice. Dar, mai presus de toate, criza financiară şi economică din 2008 nu ar fi nimic comparativ cu criza economică care ne ameninţă dacă activitatea nu se va relua.

O criză economică de o asemenea amploare ar putea distruge zeci de mii de întreprinderi şi poate provoca decese (sinucideri ale lucrătorilor şomeri din cauza recesiunii sau a liderilor de afaceri, comercianţi şi fermieri ruinaţi ...) . Această recesiune gigantică ar avea loc in timp ce statul are deja o datorie mare (100% din PIB). Iar intreruperea prelungită a activităţii ar presupune o explozie a datoriei publice. Pe de o parte, statul ar trebui să facă cheltuieli neprevăzute şi masive pentru a subvenţiona o economie blocată mult timp. Pe de altă parte, absenţa totală a activităţii şi închiderea magazinelor înseamnă absenţa veniturilor fiscale pentru stat (fără TVA ...). Am putea asista foarte bine la un faliment şi la o prăbuşire financiară a statului. Dacă statul este în faliment asta înseamnă în special că poliţia, armata şi personalul medical nu mai pot fi plătite şi că sistemul nostru spitalicesc va fi distrus. Astăzi, izolam oamenii pentru a nu aglomera sistemul nostru spitalicesc. Foarte bine. Dar o izolare prea lunga riscă să provoace o criză financiară şi economică care ne va distruge sistemul de sănătate mult mai profund. Remediul (izolarea) poate fi în cele din urmă mult mai rău decât boala (COVID-19). Ar fi absurd.

Remediul (izolarea) poate fi în cele din urmă mult mai rău decât boala (COVID-19)

La nivel social Franţa este o ţară extrem de eruptivă, aşa cum au arătat revoltele suburbiilor in 2005, criza Vestelor Galbene şi mişcarea împotriva reformei pensiilor. O izolare prea lungă ar putea provoca, atunci când ea se va termina o explozie gigantică de furie socială, de o magnitudine fără precedent. Nu avem nevoie de asta acum.

Franţa nu trebuie să moară vindecată.

In fata Covid-19, ar trebui să nu facem nimic?

Categoric nu! Dimpotrivă, trebuie să acţionăm cu determinare.

Preşedintele a vorbit despre un „război” împotriva COVID-19. Prin profesia mea de mare reporter de razboi, am ajuns să am o experienţă concretă a războaielor din ultimii 35 de ani. În calitate de practicant al războiului cred că linia de jos a oricărui război este o strategie adecvată. Dar izolarea este un răspuns de urgenţă, nu ar trebui să dureze pentru totdeauna. Este necesară prevenirea asfixierii sistemului spitalicesc şi amânarea răspândirii epidemiei. Dar nu ar trebui sa se eternizeze. In fata virusului trebuie să luăm iniţiativa: să adoptăm o strategie ofensivă şi vizată.

Strategiile statice, pasive şi de aşteptare au şanse mici de reuşita

Aşa cum a demonstrat Linia Maginot în 1940, este puţin probabil ca strategiile  de razboi statice, pasive şi de aşteptare sa aiba succes. Această indispensabila ofensivă va necesita informatii (utilizarea datelor din fişierele personale ale asigurărilor de sănătate medicală, ceea ce va permite izolarea celor cu cel mai mare risc); comunicarea cu civilii (informarea populatiei că nu ar trebui să ia medicamente antiinflamatoare, deoarece aceste medicamente agravează boala); infanterişti (medici din oraş, care trebuie rechizitionati); protecţii pentru infanterie (măşti pentru personalul medical); inginerie (rechiziţionarea clinicilor private, personalului şi ventilatoarelor acestora, înfiinţarea spitalelor de teren de către armată, crearea de echipe de decontaminare în locuri publice, transport public şi supermarketuri pe modelul sud-coreean); muniţie (teste masive de screening, inclusiv prin auto-prelevare de probe); operaţiuni de comando (izolarea „grupurilor” epidemice şi a persoanelor testate pozitiv); vehicule blindate şi artilerie grea (tratament cu cloroquina, combinat cu administrarea de antibiotice). Acest efort de război va trebui să fie susţinut de BCE, în acelaşi mod în care Băncile Centrale au sprijinit efortul de război în timpul celor două războaie mondiale.

Mai presus de toate, pe timp de război, trebuie să abandonăm logica conformistă a timpului de pace, depasita de evenimente. De exemplu, tocmai am anunţat lansarea unui studiu amplu („Discovery”) pentru testarea remediilor pentru COVID-19. Cu toate acestea, acest studiu va ajunge la concluzii numai în şase până la opt săptămâni! Până atunci, epidemia ar putea sa treaca de la sine ! Mai presus de toate, mii de oameni vor fi murit deja, iar economiile europene vor fi distruse. Acest tip de studiu este bun în timp de pace pentru a avansa ştiinţa. Dar aici nu este vorba de a avansa ştiinţa, ci de a răspunde unei situaţii de urgenţă. Să abandonăm ritualismul şi procedurile birocratice.

Adversarii lui Didier Raoult nu au niciun scenariu pentru a pune capăt crizei

Didier Raoult este unul dintre cei mai mari specialişti în boli infecţioase din lume. Profesor la Marsilia, a descoperit 400 de microbi (20% din microbii capabili să infecteze oamenii). Doi viruşi îi poartă numele. El a tratat câteva mii de pacienţi cu cloroquina, un medicament in care este expert. Dacă casa dvs. este în foc şi dacă un expert de prim ajutor de renume mondial vine să vă salveze, nu puteţi refuza ajutorul pe motiv că scara sa nu este omologată. Mai ales că adversarii lui Didier Raoult nu au niciun scenariu pentru a pune capăt crizei.

Acest lucru ar trebui făcut: extindeţi masiv şi cât mai curând posibil protocolul de tratament recomandat de doctorul Raoult deoarece nu avem nimic mai bun de oferit. În paralel să continuăm programul Discovery. Dacă în şase săptămâni, clorochina nu s-a dovedit a fi eficientă, dacă un medicament s-a dovedit a fi mai eficient în programul Discovery şi dacă epidemia nu a încetat, clorochina ar trebui întreruptă şi adoptat acest alt medicament fără ezitare. Trebuie să ne gândim în termeni de realism, pragmatism şi eficienţă.

Clorochina este aici de aproximativ 70 de ani. Este ieftina şi uşor de fabricat. Efectele sale secundare sunt perfect cunoscute şi controlate. Sute de milioane de oameni au luat-o în întreaga lume, unii de câţiva ani. În Statele Unite, Food and Drugs Administration (jandarmul medicamentelor), oricât de prudent e de obicei a validat decizia lui Trump de a urma protocolul doctorului Raoult. Până în ianuarie 2020 a fost chiar in vanzare libera. Iar laboratorul Sanofi se oferă să ne furnizeze gratuit 300.000 de doze.

Clorochina este pariul lui Pascal, adică un pariu în care există totul de câştigat şi nimic de pierdut

Clorochina este ca un pariu al lui Pascal, adică un pariu în care există totul de câştigat şi nimic de pierdut. Fie tratamentul funcţionează şi am câştigat, suntem salvati. Fie tratamentul nu funcţionează şi nu am pierdut nimic. Pentru că deocamdată nu facem nimic.

Dacă tratamentul funcţionează şi nu îl utilizăm vom rata soluţia şi va fi un scandal politic şi sanitar imens. Dacă nu merge nu puteţi acuza pe nimeni care l-a folosit pentru că nu aveau nimic mai bun la îndemână. Orice lucru care poate fi încercat ca să salveze vieţi, să nu aglomereze spitalele sa ne scoata din criză trebuie încercat cât mai devreme. Principiul precauţiei este tocmai să faci alegerea clorochininei. Nu avem nimic de pierdut.

Aşadar, screeningul este pentru tine în centrul unei strategii eficiente ...

Da.

În primul rând screeningul în masă este singura strategie care este în conformitate cu etica medicală. Misiunea unui medic în conformitate cu Jurământul Hipocrate, este de a diagnostica şi trata. Unii pacienţi au simptome putine sau deloc la începutul bolii şi nu sunt testaţi. Dar de fapt au leziuni pulmonare grave despre care nici măcar nu ştiu că există. După câteva zile ei întâmpină dificultăţi de respiraţie severe şi trebuie să fie dusi in urgenta la spital. Screening-ul ar ajuta la evitarea acestor tipuri de situaţii. Este uimitor să vedem că anumite agenţii regionale de sănătate (inclusiv cea din Marsilia) refuza screeningul în masă. Ar fi mai bine să spuna adevărul francezilor: Franţa are nevoie de teste!

În al doilea rând screeningul în masă ne-ar permite să avem o viziune statistică mai clară. În acest moment, nu avem vizibilitate şi navigăm orbi. Într-adevăr nu cunoaştem adevăratele rate ale contaminării şi mortalităţii. De exemplu, în Italia, rata mortalităţii anunţată (8,5%) este falsa, deoarece foarte puţine persoane sunt testate, iar acestea sunt cazurile extrem de simptomatice. Dacă am cunoaşte numărul real de infectaţi în Franţa, am vedea mai clar si am cunoaşte şi procentul exact al mortalităţii care este în mod necesar mult mai mic decât cifra anunţată.

În al treilea rând screeningul în masă este o tehnică modernă care s-a dovedit a fi eficientă. OMS îl recomandă cu sloganul: „Testati! Testati! Testati din nou! " Hong Kong, Taiwan, Singapore şi Coreea de Sud au pus cu succes boala sub control cu ​​o politică masivă de testare. Şi asta fără a recurge la izolare. Rezultatele lor sunt spectaculoase. În prezent nu există morţi în Singapore, doar unul în Taiwan, un număr în scădere de cazuri şi mortalitate scăzută în Coreea.

În Franţa nu vei fi testat chiar dacă ai toate simptomele, în timp ce în Coreea vei fi testat chiar dacă nu ai simptome. În Coreea dacă testul e pozitiv, ti se va solicita o listă cu toţi oamenii pe care i-ai întâlnit în ultimele 72 de ore şi vor fi testati pe rând. Dacă unele dintre teste sunt şi ele pozitive, atunci vor repeta acelaşi proces. De asemenea Israelul a lansat screeningul în masă, inclusiv în parcări unde oamenii sunt testaţi în maşini. Emmanuel Macron a lăudat adesea meritele unei natiuni start-up. Ei bine, o metodă modernă, demnă de o naţiune adevărată, este screeningul în masă.

O metodă modernă, demnă de o naţiune reală, este screeningul în masă

În această privinţă, Didier Raoult a arătat o abilitate şi un sange-rece care l-ar califica pentru a deveni principalul expert al lui Emmanuel Macron. Pe bună dreptate, acest mare medic s-a întrebat de ce Franţa se află pe locul douăzeci în lume la numărul de teste pe locuitor ...

Pentru dvs., care sunt consecinţele politice şi ideologice deja observabile ale crizei COVID-19?

Criza COVID-19 marchează moartea a trei ideologii: comunismul chinez, europeanismul şi globalismul

Partidul Comunist Chinez nu va ieşi neatins din această criză. COVID-19 a fost transmis oamenilor din cauza unei pieţe de animale vii în care cuştile sunt îngrămădite una peste alta în condiţii dezastruoase, nesanitare. Aceste pieţe erau obisnuite în China. Problema este că autorităţile chineze au ignorat o alertă anterioară. În noiembrie 2002, în provincia Guangdong (sud-estul Chinei) s-a născut o epidemie de SARS (sindrom respirator acut sever, de asemenea cauzată de un coronavirus), pe o piaţă care vinde şi animale sălbatice şi domestice. Toţi oamenii de ştiinţă sunt conştienţi de pericolul zoonozelor (boli infecţioase ale animalelor vertebrate transmisibile oamenilor). Cu toate acestea, guvernul nu a închis niciodată aceste pieţe. Chiar mai grav decât această neglijenţă, cel de-al doilea faliment al PCC a venit din dependenţa sa de minciuni de stat şi disimulare. Obsedati de imperativul de a asigura cu orice preţ „stabilitatea socială”, autorităţile din regiunea Hubei au preferat să închidă ochii la început. Au sancţionat chiar medicii de la spitalul central Wuhan pentru că au dat alarma. Oficialii PCC, închizându-se în opacitate, au pus timp de trei săptămâni logica puterii presupuse infailibile mai presus de logica adevărului medical. Aceste trei săptămâni pierdute în lupta iniţială împotriva virusului acum cântăresc foarte mult. Dacă boala ar fi fost tratată imediat ce a apărut, astăzi nu ar exista nicio pandemie. PCC încă nu a explicat lumii nici de ce a ordonat brusc închiderea laboratorului de sănătate publică la Universitatea Fudan (Shanghai) pe 12 ianuarie 2020. Cu o zi înainte acest laborator de ultimă generatie a publicat secvenţierea virusului COVID- 19 pe virologic.org, un forum de discuţii ştiinţifice despre viruşi, în acces gratuit. Publicarea acestor date ale genomului a condus la dezvoltarea unui nou kit de testare pentru a diagnostica virusul. Astăzi, China, cu un simţ magistral al propagandei îşi pune in scena „ajutorul” pentru ţările europene. Cu toate acestea, în ianuarie, când UE a livrat 56 de tone de materiale chinezilor, materiale care ne lipsesc cu mult în ziua de azi autorităţile chineze au solicitat europenilor să fie discrete.

Ideologia europeanistă care consideră construcţia europeană ca un ideal în sine în loc să folosească doar o utilizare pragmatică a acesteia, a intrat în faliment

Al doilea faliment este cel al ideologiei europene care consideră construcţia europeană ca un ideal în sine în loc să utilizeze doar o utilizare pragmatică, în interesul concret al diferitelor naţiuni UE şi al diferitelor popoare. Când graniţele trebuiau închise pentru a preveni răspândirea virusului (care este întotdeauna transmis de oameni), acest lucru nu a fost făcut, în numele unei ideologii europene.

Pericolul de astăzi este că asistăm la moartea Uniunii Europene intratat este atât de ineficienta în lupta împotriva epidemiei şi a consecinţelor economice ale acesteia. În Italia, după ce Rusia a anunţat expedierea de materiale medicale, mulţi italieni dau jos pavilionul european şi îl înlocuiesc cu pavilionul rus, crezând că UE le-a abandonat. Gruppo Colle, liderul mondial în vopsirea textilelor, tocmai a eliminat din sediul său steagul UE.

În cele din urmă ideologia globalismului, cea a diviziunii internaţionale a muncii împinsă la maxim, este, de asemenea, in faliment. Este inacceptabil faptul că ultima fabrică care produce paracetamol în Europa şi-a închis porţile în 2008. Este inacceptabil ca 80% din ingredientele active din medicamentele noastre să fie fabricate în afara UE (comparativ cu doar 20% acum 30 de ani) ). Este inacceptabil faptul că astăzi depindem de o ţară atât de îndepărtată şi diferită de noi ca China pentru fabricarea medicamentelor noastre. Mai ales că această ţară are propriile interese şi propria sa agendă strategică: prin urmare, poate folosi această pârghie cumplită a medicamentelor ca mijloc de presiune şi şantaj. Când vom ieşi din această pandemie, va trebui urgent să instituim o suveranitate economică şi sanitară europeană reală!

Va trebui să alegem reindustrializarea, patriotismul economic şi protecţionismul strategic

Va trebui să alegem reindustrializarea, patriotismul economic şi protecţionismul strategic. Un birou autentic de investiţii străine, demn de aceasta denumire şi dotat cu resurse reale, va trebui să fie restaurat în Departamentul Trezoreriei. Asta pentru a împiedica companiile noastre industriale şi tehnologice de a fi culese de prădătorii investitori străini, de exemplu, chinezi.