Clinica simţurilor pierdute. După un an, 20% din cei care au avut COVID nu au gust şi miros

Paolo Boscolo Rizzo, profesor de rinologie la Universitatea din Trieste, s-a concentrat, de la începutul pandemiei, asupra pierderii mirosului şi gustului de către pacienţii cu COVID-19. Acum, participă la un proiect de reabilitare pentru pacienţii care încă se luptă să găsească plăcerea mâncării sau riscă să dea foc bucătăriilor deoarece nu simt mirosul de ars, scrie La Repubblica.

„Dintre cei infectaţi în primul val, 20% nu şi-au recuperat încă mirosul şi gustul. În unele cazuri au simţurile distorsionate. De exemplu, încurcă mirosurile plăcute şi cele neplăcute, spun despre cafea că miroase a gunoi”, explică Paolo Boscolo Rizzo.

„Reabilitarea se bazează pe stimularea olfactivă”, adaugă Arianna Di Stadio, profesor de neuroştiinţe la Universitatea din Perugia.

Iniţiativa a pornit din spitalul Fano, regiunea Marche, şi a fost extinsă în alte centre italiene.

„Pacienţii încep cu un test olfactiv pentru a evalua daunele, apoi li se administrează esenţe pentru a stimula sistemul nervos şi a-l ajuta să se regenereze”, spune Di Stadio.

Cercetătorii descriu rezultatele ca fiind promiţătoare, dar nu suficiente pentru a fi publicate.

Nici până acum nu s-a ajuns la o unanimitate în explicarea pierderii simptomelor precum mirosul sau gustul. Ceea ce se ştie, explică Di Stadio, este că cele două simţuri se pierd întotdeauna împreună.

Tulburarea ar fi mult mai răspândită decât se crede.

„65-70% din cei infectaţi suferă de ea. Se crede că problema este mai frecventă în rândul persoanelor cu simptome COVID uşoare, dar ar putea fi o impresie greşită, deoarece cei cu simptome severe şi incapabili să respire nu observă cu siguranţă lipsa mirosurilor”, afirmă Paolo Boscolo Rizzo.

Dacă italienii diagnosticaţi cu COVID sunt de peste 4 milioane şi 20% nu au rezolvat problema, înseamnă că sute de mii de oameni nu se pot bucura de o cafea bună dimineaţa.

„Cei care suferă de asta ştiu cât de insuportabil este sentimentul. Sunt cei care încetează să mai mănânce şi să gătească. Mulţi declară că se simt frustraţi pentru că ceilalţi nu îi înţeleg, sistemul de sănătate nu acordă prea multă importanţă acestor simptome. Puţină empatie din partea noastră, a medicilor, este uneori de mare ajutor”, afirmă Paolo Boscolo Rizzo.

În ce priveşte ajutorul în centrele care participă la iniţiativă, pacientul este mai întâi supus unui test care măsoară pragul minim de percepţie a unui miros. Apoi, trebuie să distingă două mirosuri. În cele din urmă, face un aşa-numit test de „identificare”, prin care trebuie să numească 16 esenţe diferite.

Stimularea trebuie făcută acasă pentru un anumit număr de minute în fiecare zi. Oamenii trebuie să miroase bastonaşe îmbibate cu „parfumurile tradiţionale” din Italia - tocmai deoarece componenta emoţională este importantă - precum citrice, piersici, cafea, ciocolată sau parmezan.

„Nu ştim dacă şi când un pacient îşi va recupera simţurile pierdute”, spune neurologul din Trieste.

Pentru colega ei din Perugia, „pe măsură ce trece timpul, şansele unei recuperări complete sunt reduse, deoarece capacităţile regenerative ale sistemului nervos sunt limitate. Alte boli infecţioase provoacă afecţiuni similare. Am văzut că mirosul şi gustul pot fi recuperate chiar şi după trei ani. Evident, nu ştim cum va fi după coronavirus”.