Cum vor profita liderii „atotputernici” de criza coronavirusului. De teama pandemiei, oamenii au renunţat la libertăţile personale

Jurnalistul britanic, Gideon Rachman, explică într-un articol din Financial Times cum liderii politici tind să monopolizeze puterea, profitând de problema pandemiei.

„Înainte de coronavirus, lumea politică se confruntă cu virusul „liderului atotputernic”

În 2018, China a abolit limitele prezidenţiale, făcând posibil ca Xi Jinping să guverneze pe viaţă. Anul acesta, Rusia a anunţat că, de asemenea, planifică schimbări constituţionale care să-i permită lui Vladimir Putin să rămână la putere până în 2036 - oferindu-i o perioadă mai lungă în funcţie decât Stalin. Chiar şi democraţiile bine stabilite prezintă simptome ale sindromului „omului atatputernic”. Donald Trump a ajuns la putere în SUA în 2016, discreditând „măcelul” american şi proclamând „singur pot să-l repar”. El a anunţat recent că „autoritatea sa este totală” în tratarea pandemiei. Jair Bolsonaro a fost înjurat ca preşedinte al Braziliei în 2019, după ce şi-a exprimat admiraţia sinceră pentru junta militară care a condus Brazilia în tinereţe.

Politica globală este deja slăbită de virusul „omului atotputernic”, care ar putea să îmbolnăvească mult sub impactul crizei actuale. Pentru a rezista pandemiei, oamenii înspăimântaţi din întreaga lume au acceptat încălcări extraordinare asupra libertăţilor personale. Există, de asemenea, precedente istorice alarmante în care guvernele au folosit o situaţie de urgenţă pentru a revendica dictatorii puterea. Un caz clasic a fost folosirea de către Hitler a focului Reichstag în 1933 pentru a stabili puterea de a guverna prin decret.

Un exemplu clar al unui conducător puternic care foloseşte coronavirusul pentru a-şi consolida puterea asupra conducerii a apărut deja în Ungaria. Viktor Orban, care şi-a petrecut ultimii ani subminând independenţa mass-media, a sistemului judiciar şi a universităţilor, s-a mutat rapid pentru a profita de pandemie. Premierul maghiar a convins parlamentul, dominat de partidul său Fidesz, să-i dea puterea de a guverna prin decret pentru o perioadă nedeterminată. Distras de Covid-19, răspunsul UE a fost slab.

În acest weekend, de asemenea, a avut loc o serie de activism pro-democraţie în Hong Kong, care arată un efort al dlui Xi de a şterge mişcarea, sub acoperirea pandemiei. Un eveniment care ar fi provocat protestele locale şi ultrajul global în urmă cu câteva luni, a atras relativ puţin atenţia.

În altă parte, însă, mulţi lideri puternici au adoptat o abordare diferită, preocupându-se de afaceri, ca de obicei, mai degrabă decât la suspendarea libertăţilor civile. Comportamentul lor a părut nechibzuit. Preşedintele Alexander Lukashenko s-a asigurat că Belarusul este singura ţară din Europa, unde încă se joacă liga de fotbal.

În Brazilia, domnul Bolsonaro a cerut redeschiderea magazinelor şi l-a demis pe ministrul sănătăţii pentru că a fost prea insistent în ceea ce priveşte distanţarea socială. Domnul Trump a susţinut iniţial că virusul va dispărea ca prin „magie” şi i-a îndemnat pe alegători să cumpere acţiuni. Domnul Putin a arătat că a trimis materiale medicale în Italia şi New York, înainte de a admite în sfârşit că şi Rusia se confruntă cu o criză gravă.

O parte a problemei poate fi că aceşti lideri au interpretat „puterea” ca un refuz de a fi intimidaţi de o simplă boală. Domnul Bolsonaro a cerut brazilienilor să se confrunte cu virusul „ca bărbaţii, nu ca copiii” şi a prezis că îi va face faţă uşor „datorită evidenţei mele de sport”. În Marea Britanie, Boris Johnson a făcut o emisiune unde a  strâns mâinile oamenilor dintr-un spital cu pacienţi cu Covid-19, înainte de a ceda el însuşi la coronavirus.

Mulţi lideri puternici din democraţii sunt, de asemenea, populisti care sunt ostili faţă de „elite”, care includ personaje suspecte precum epidemiologi şi funcţionari publici. „Anti-vaxxers”, care răspândesc teorii ale conspiraţiei despre vaccinări, înfloreşte pe marginea mişcărilor populiste din vest.

Dacă liderii populişti continuă să exploateze pandemia, coronavirusul ar putea inversa tendinţa către politica lor - prin discreditarea liderilor care au gestionat greşit lucrurile şi stimulând cererea de expertiză, mai degrabă decât postura de erou. Cu alte cuvinte, poporul îşi va îndrepta atenţia spre specialişti, spre medici, oameni care sunt mai credibili în problemele medicale decât liderii politici. În ciuda iritării sale evidente cu Anthony Fauci, dl Trump nu s-a simţit încă suficient de puternic pentru a-l concedia pe cel mai de seamă consilier medical.

Dar, pe măsură ce evenimentele se poartă, liderii puternici ar putea constata că noul mediu este şi mai ospitalier pentru stilul lor de politică. Disperarea economică şi frica generală sunt adesea duşmanii dezbaterii calme şi un prietenii teoriilor conspiraţiei care ajută populismul să înflorească. O extindere a supravegherii de stat, odată lansată, ar putea fi greu de inversat şi va fi un instrument puternic pentru dictatori.

Jocul de învinovăţire care se dezlănţuie între naţiuni - fie că este vorba de SUA şi China, sau de Olanda şi Italia, de asemenea, stârneşte naţionalismul, care merge mână în mână cu politica „liderului  atotputernic”. Atât administraţiile Xi, cât şi cele ale lui Trump au deviat critica internă spre duşmani din lumea exterioară. Domnul Trump  vorbeşte despre „virusul Chinei”. Între timp, mass-media oficială chineză a sugerat că străinii dau vina în mod nedrept pe China - provocând un torent de comentarii naţionaliste online.

Conducătorii puternici ai lumii au adesea impresie slabă în primele etape ale crizei coronavirusului. Dar este posibil să o  transforme în avantajul lor pe termen lung.”