De ce ne mai îmbolnăvim pe timp de pandemie? Apelul unui medic: Oare plămânii noştri nu sunt mai sensibili

Un medic din Bucureşti le transmite un mesaj dur celor care contribuie la poluarea din Bucureşti. Le spune că, în goana după îmbogăţire, nu sunt atenţi la faptul că riscă sănătatea lor şi a copiilor lor. Deşi o situaţie financiară bună le poate asigura tratamente în străinătate sau le poate salva viaţa pe moment, tot bolnavi cronici vor rămâne pentru tot restul vieţii. 

Redăm mai jos mesajul Prof. Dr Codruş Sarafoleanu, şeful secţie ORL de la Spitalul Clinic Sfânta Maria.

Pe timp de pandemie parcă timpul stă în loc. Aproape că transpare ideea că alte boli nu mai există. Nici în ţara noastră şi nici pe planetă. Din păcate, se moare în continuare de boli cardiovasculare, de cancer, de accidente vasculare cerebrale şi evident de multe alte afecţiuni. Totul este încremenit în ştiri despre pandemie, ordonanţe, studii clinice şi de laborator pentru găsirea medicamentului izbăvitor. Iar în timpul ăsta se moare de o multitudine de boli, de care se murea şi acum 2-3 luni. Şi de care se va mai muri şi peste alte câteva săptămâni.

Un flagel care ne ucide lent dar sigur este poluarea. Ca bucureştean, am sperat că lipsa traficului va aduce o ameliorare semnificativă a calităţii aerului. Industrie nu prea mai există, avioane nu prea mai zboară, maşinile nu mai circulă decât insignifiant comparativ cu vremurile de glorie ale poluării din Bucureşti. Şi cu toate acestea, remarc în mod repetat, în ultimile 3 săptămâni, zile cu vizibilitate redusă datorită prafului şi fumului, un miros greu de stârvuri şi resturi menajere şi mai ales un fum înnecăcios. Culmea mai mult noaptea. Doar nu degeaba tot facem uz de o vreme de sintagma „noaptea ca hoţii”. Iţi pătrunde în casă chiar dacă ai geamurile închise şi te sufocă la propriu. Cum s-a întâmplat în ultimile două nopţi.

Aş vrea să transmit un mesaj medical iresponsabillor care continuă să ardă toate nenorocirile acestea de deşeuri în enclave dintre cartierele Bucureştiului, deşi administrativ sunt localizate în Ilfov. Pentru conformitate, aş da doar exemplul gropii de gunoi şi deşeuri din enclava situată între cartierele Militari, Bucureştii Noi, Şoseaua de centură a Bucureştiului şi entităţile administrative Chiajna, Roşu şi Chitila. Şi dacă migrăm spre sud-estul oraşului povestea se repetă.

Domnilor, poluarea înseamnă moarte. Lentă şi chinuitoare. Prin boli grave respiratorii şi oncologice. De care se moare anual şi în România şi în lume infinit mai mult decat de infecţia cu CoVid 19.

Afecţiunile ORL sunt determinate în mod cert şi de poluare. Rinitele şi rinosinuzitele, faringitele şi laringitele, dar mai ales cancerele de cap şi gât au o relaţie directă cauză-efect cu noxele inhalatorii. Despre cancerul pulmonar ce să mai vorbim. Bolile pulmonare cronice şi cele cardiovasculare de asemenea. Anumite tumori cerebrale şi chiar afecţiuni ale aparatului reproducător sunt produse de poluare. Şi acum cu un simplu exerciţiu de imaginaţie haideţi să ne gândim de ce se mai duceau românii la medic. O creştere uluitoare a alergiilor respiratorii, frecvenţa  alarmantă a cancerelor respiratorii la orice vârstă şi adesea la tineri. Mulţi nefumători fac boli pulmonare cronice şi cancere pulmonare. Foarte multe cupluri sunt infertilă fără a avea probleme endocrinologice sau ale aparatului reproducător. Şi enumerarea poate continua.

Dar în ciuda discuţiilor, semnalelor de alarmă şi repetatelor petiţii semnate de populaţia capitalei am continuat cu toţii să ne otrăvim şi să ne sinucidem lent trăind în acest oraş. Un mesaj pentru cei care ard deşeuri: aveţi şi dumneavoastră căi respiratorii, plămâni şi alte organe ca noi toţi. Riscaţi sănătatea copiilor şi a dumneavoatră personal. O situaţie financiară bună nu vă scuteşte de acest risc. Odată ce veţi face boli nu veţi putea negocia cu acestea pentru că faceţi parte dintr-o anumită categorie socială. Şi să ştiţi că de cancer pulmonar se moare şi la Viena şi la Paris şi la New York. Odată ce aveţi boli cronice, tot dependenţi de tratamente veţi fi. E adevărat, altfel este dacă primeşti recomandările de la clinici de prin străinătate decât de pe aici din ţară.

Am avut în faţă nenumăraţi pacienţi cu confort financiar care au crezut că domniile lor nu se pot imbolnăvi. Mai ales de boli grave şi în special de cele oncologice. Şi care la aflarea diagnosticului şi mai ales a prognosticului erau dispuşi să dea toţi banii din conturi pentru sănătatea lor. Din păcate, pentru unii a fost foarte târziu. Dar au trecut la cele veşnice bogaţi şi îndestulaţi. Fericiţi ca în aventura efemeră numită viaţă s-au uitat adesea de sus la alţii. La fel cum probabil se uită şi acum. Doar că din altă dimensiune...

Ţin minte că una din ştirile încurajatoare de la Wuhan a fost aceea că poluarea în oraş a scăzut semnificativ pe perioada carantinei. În Bucureşti poluarea este la fel de mare ( o spun măsurătorile şi cei care se ocupă de acest subiect), poate doar otrăvurile pe care le respirăm sunt altele. Am reuşit să rafinăm metodele de gazare modernă. Nu mai sunt ţevi de eşapament, avem fecale de porci sau pacură de la Periş. Ghinion că a bătut vântul spre Bucureşti şi nu spre alte zări.

Deunăzi eram informaţi că gunoiul menajer din Vâlcea se cară cu camioanele pe autostradă (aţi ghicit, tot noaptea ca....) şi se incinerează în Bucureşti. Nici nu mai contează dacă ştirea era adevarată sau nu. Contează că ar trebui în ceasul al doisprezecelea, cu toţii să ne gândim la sănătatea nostră şi mai ales a copiilor noştri. Şi să facem ceva în afară de vorbărie, comentarii şi promisiuni. Să închidem aceste centre de gazare şi să ne apucăm să facem gropi ecologice şi să arătăm la modul real grija faţă de noi înşine!

Închei cu o întrebare retorică – oare plămânii noştri agresaţi de atâta poluare nu sunt mult mai sensibili la infecţia cu CoVid 19?