Jurma ne îndeamnă să nu sărbătorim: Nu putem aştepta cu petrecerile până trec procesiunile mortuare?

Jurma e de părere că această săptămână vine cu un „contrast izbitor între nerăbdarea pandemiei de a ne infecta în masă şi nerăbdarea autorităţilor de relaxa puţinele măsuri care au mai rămas active” în faţa valului Omicron.

„Dacă anul trecut politicienii au aşteptat până la ieşirea din valul 3 înainte de a anunţa sfârşitul pandemiei, anul acesta suntem anunţaţi că s-a terminat pandemia înainte de depăşi vârful valului 5-Omicron. Faptul că în acest val preşedintele Iohannis nu şi-a mai exprimat îngrijorarea şi nu a mai convocat o şedinţă care să adopte măsuri de limitare a infectărilor este îngrijorător şi poate semnala depăşirea etapei de negaţionism din valul 4-Delta şi trecerea la o nouă etapă, pe care o putem numi infecţionism. Un alt contrast puternic este între consensul social pro-vaccinare care s-a format în occident şi cel anti-vaccinare care s-a format în România. Aceasta va pune adesea românii în conflict cu regulile din vest atunci când ies din ţară, aşa cum a aflat şi românul nostru în Italia. Este prima fractură greu reversibilă între România şi Uniunea Europeană, care va fi puternic exploatată politic de partidele şi politicienii anti-UE şi pro-Rusia”, scrie pe Facebook cercetătorul.

Potrivit acestuia, confuzia este maximă în această perioadă pentru că regulile par să se schimbe zilnic, nu săptămânal.

„Poate că pandemia e totuşi gata de data asta. (...) Chiar şi atunci e frivol să sărbătorim când valul de spitalizări şi valul de decese sunt abia la început. Nu putem aştepta cu petrecerile până trec procesiunile mortuare? Dar poate că intrăm într-o nouă etapă a filozofiei de sănătate publică (pe baza căreia se formulează şi politică de sănătate publică) în care infectarea este pusă pe picior egal cu vaccinarea”, adaugă Jurma.

Astfel, spune el, dacă un guvern oarecare ştie că fără imunitatea de turmă nu putem ieşi din pandemie, dar partidele nu vor să îşi asume măsuri explicite de promovare a vacinării şi nici măsuri explicite de limitare a infectărilor, atunci guvernul poate opta implicit pentru infectarea în masă ca strategie de dobândire a imunităţii de turmă.

„Infecţionismul nu este o tendinţă doar în România. Este doar o nouă etapă de evoluţie a negaţionismului, care a fost deja îmbrăţişat la noi în valul 4-Delta, care are marele avantaj că este o strategie implicită, nu una explicită, cum sunt măsurile de combatere a infectărilor şi spitalizărilor. Concret, guvernul nu trebuie să facă nimic, partidele nu trebuie să facă nimic, pandemia e de vină. Mai mult, capitularea poate fi prezentată ca o mare victorie, sărbătorită prin măsuri de relaxare şi anunţarea revenirii la normal. Pandemia nu mai este asumată ca o problemă de sănătate publică şi nici ca o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. Trecerea implicită la infecţionism mai are un avantaj uriaş pentru orice guvern în România, este sprijinit explicit şi de partidele anti-vaccinare şi negaţioniste, deci guvernul are şi un uriaş consens politic în favoarea trecerii la o strategie de infectare în masă. Preţul în vieţi omeneşti este imens, însă e un preţ asumat tot explicit de mişcarea negaţionistă şi infecţionistă, deci costul politic colateral e mic [în aparenţă]”, afirmă Jurma, potrivit căruia este doar o speculaţie teoretică, dar deznodământul era predictibil încă de la finalul valului 3-Alpha când „pandemia a mai fost o dată declarată închisă, cretificatul verde a fost declarat non-grata, viaţa normală reluată la maxim şi, tot evident, vaccinarea abandonată”.

Cercetătorul afirmă că atunci mişcarea negaţionistă şi-a demonstrat superioritatea, impunându-şi punctul de vedere atât în stradă, cât şi în Parlament: „acum, negaţionismul şi infecţionismul sunt salutate de majoritatea românilor care văd în medici şi medicină o ameninţare, nu în viruşi şi boală.Aşadar vedem că sunt tot mai mulţi în partide şi în parlament care vorbesc în numele pandemiei şi preaslăvesc beneficiile infectării. Întrebarea este cine ne mai reprezintă pe noi, cei care dorim să trăim în siguranţă, sau cei care încă mai credem că eugenia e o abominaţie în faţa lui Dumnezeu? Întrebarea este cine vorbeşte în numele morţilor? Să vorbeşti însă în numele morţilor a devenit extrem de riscant politic şi profesional. În afara armatei de troli negaţionişti, partidele pot acţiona prin intemediul pârghiilor din media sau a şefilor numiţi politic.
Mă tem că după instituirea oficială a infecţionismului va urma şi o prigoană <blândă ca omicronu> a celor care se opun infectării în masă”.

Jurma consideră că o parte din aceste măsuri se văd deja, iar altele vor fi impuse prin presiune socială: „hărţuirea la şcoală a copiilor vaccinaţi sau în birouri şi spaţii publice a celor care mai vor să poarte masca chiar dacă nu va mai fi obligatorie. Atacul la persoană celor care mai promovează vaccinarea sau prudenţă, cum a fost cazul dr. Craiu sau marginalizarea dr. Gheorghiţă. Noi, cei care încă ne opunem pandemiei, suntem evident în minoritate şi ne mai rămâne doar opţiunea rezistenţei. E adevărat că este o opţiune civică şi politică, nu una medicală, dar e singura opţiune care ne-a mai rămas în afara exilului. Adevărul este că suntem învinşi nu de pandmeie, ci de negaţionismul devenit politică. Drumul de la idee la ideologie este adesea mai scurt decât cel de la infectare la boală... Din fericire, rezistenţa este o opţiune puternică şi viabilă pentru că nu suntem singuri şi nu suntem puţini. Adevărul rostit de unul e mai puternic decât minciună rostită de o mie. O mare parte din presă a continuat să raporteze corect şi echilibrat în toată această perioada, există politicieni şi funcţionari care continuă să pună datoria faţă de oameni şi ţară mai presus decât cea faţă de partid. În cele din urmă orice criză este şi o oportunitate să devenim mai buni şi ce om este un om care nu face lumea mai bună?”.