“Paşapoarte de imunitate" în contextul pandemiei de COVID-19

Unele guverne au sugerat că detectarea anticorpilor la SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, ar putea servi ca bază pentru un „paşaport de imunitate” sau un „certificat fără riscuri” care să permită persoanelor fizice să călătorească sau să revină la serviciu, presupunând că sunt protejate împotriva reinfectării. În prezent, nu există dovezi că persoanele care s-au vindecat de COVID-19 şi au anticorpi sunt protejate de o a doua infecţie.

 

Măsurarea anticorpilor specifici pentru COVID-19

 

Dezvoltarea imunităţii la un agent patogen prin infecţie naturală este un proces în mai multe etape, care are loc de obicei pe o perioadă de 1-2 săptămâni. Organismul reacţionează imediat la o infecţie virală cu un răspuns automat nespecific în care macrofagele, neutrofilele şi celulele dendritice încetinesc progresul virusului şi chiar îl pot împiedica să producă simptome. Acest răspuns nespecific este urmat de un răspuns adaptativ în care organismul face anticorpi care se leagă în mod specific la virus. Aceşti anticorpi sunt proteine numite imunoglobuline. De asemenea, corpul produce celule T care recunosc şi elimină alte celule infectate cu virusul respectiv. Aceasta se numeşte imunitate celulară. Acest răspuns adaptativ combinat poate şterge virusul din organism şi, dacă răspunsul este suficient de puternic, poate împiedica evoluţia către boli severe sau re-infecţia cu acelaşi virus. Acest proces este adesea măsurat prin prezenţa anticorpilor în sânge.

 

OMS continuă să examineze dovezile cu privire la răspunsurile anticorpilor la infecţia cu SARS-CoV-2.2-17 Majoritatea acestor studii arată că persoanele care s-au recuperat de la infecţie au anticorpi împotriva virusului. Totuşi, unele dintre aceste persoane au niveluri foarte mici de anticorpi de neutralizare în sânge4,  sugerând că imunitatea celulară poate fi, de asemenea, critică pentru recuperare. Începând cu 24 aprilie 2020, niciun studiu nu a evaluat dacă prezenţa anticorpilor împotriva SARS-CoV-2 conferă imunitate la infecţiile ulterioare cu acestui virus la om.

 

Testele de laborator care detectează anticorpi de SARS-CoV-2 la oameni, inclusiv teste imunodiagnostice rapide, au nevoie de validare suplimentară pentru a determina exactitatea şi fiabilitatea acestora. Testele imunodiagnostice inexacte pot clasifica în mod fals oamenii în două moduri. Primul este că pot eticheta în mod fals persoanele care au fost infectate ca fiind negative, iar al doilea este că persoanele care nu au fost infectate sunt etichetate în mod fals ca fiind pozitive. Ambele erori au consecinţe grave şi vor afecta eforturile de control. Aceste teste trebuie, de asemenea, să distingă cu exactitate între infecţiile anterioare de SARS-CoV-2 şi cele cauzate de setul cunoscut de şase coronavirusuri umane. Patru dintre aceste virusuri provoacă răceala comună şi circulă pe scară largă. Celelalte două sunt virusurile care provoacă sindromul respirator din Orientul Mijlociu şi sindromul respirator acut sever. Persoanele infectate cu oricare dintre aceşti virusuri pot produce anticorpi care reacţionează încrucişat cu anticorpi produşi ca răspuns la infecţia cu SARS-CoV-2.

 

Multe ţări testează acum anticorpi SARS-CoV-2 la nivel de populaţie generală sau în grupuri specifice, cum ar fi personalul medical, contacţi ale cazurilor cunoscute sau în gospodării.21 OMS sprijină aceste studii, întrucât sunt critice pentru înţelegerea răspândirii - şi a factorilor de risc asociaţi cu infecţia. Aceste studii vor furniza date despre procentul de persoane cu anticorpi COVID-19 detectabili, dar majoritatea nu sunt concepute pentru a determina dacă acele persoane sunt imune la infecţii secundare.

 

Alte aspecte

 

În acest moment al pandemiei, nu există suficiente dovezi cu privire la eficacitatea imunităţii mediate de anticorpi pentru a garanta exactitatea unui „paşaport de imunitate” sau a unui „certificat fără riscuri”. Persoanele care cred că sunt imune la o a doua infecţie, deoarece au un rezultat pozitiv la testare, pot ignora recomandările de sănătate publică. Prin urmare, utilizarea acestor certificate poate creşte riscurile de transmitere continuă. Pe măsură ce apar noi dovezi, OMS va actualiza acest document ştiinţific.

 

OMS continuă să monitorizeze îndeproape situaţia, pentru a fi la zi cu orice modificări care pot influenţa acest ghid intermediar. În cazul în care oricare dintre factori se modifică, OMS va emite o actualizare. În caz contrar, acest rezumat ştiinţific va expira după 1 an de la data publicării.