Serviciile de informaţii şi COVID-19. Jurnal de pandemie

Realitatea, aşa cum o ştiam, s-a schimbat. Se schimbă şi un mod de viaţă. Comunităţile, instituţiile, relaţiile. Serviciile secrete sunt parte a realităţii, una mai puţin obişnuită, mai puţin transparentă, e drept, dar care în aceste zile este şi ea supusă schimbării.Între dezinformare, fake-uri şi panică şi necesitatea asigurării securităţii cetăţenilor, deopotrivă cu a propriilor angajaţi, agenţiile de intelligence continuă să-şi facă treaba. Cel puţin aşa sperăm, pentru liniştea noastră, a tuturor.

Mai întâi: au ştiut serviciile despre pandemie?

Un răspuns este greu de dat, fără a intra pe terenul teoriilor conspiraţiei. Şi totuşi…

* Evaluarea emisă în ianuarie 2019 de către Oficiul Directorului Informaţiilor Naţionale, Worldwide Threat Assessment of the US Intelligence Community, nota faptul că Statele Unite şi lumea vor rămâne vulnerabile la următoarea epidemie de gripă sau la răspândirea pe scară largă a unei boli contagioase care ar putea duce la rate masive de deces şi dizabilitate şi la afectarea grav a economiei mondiale.

„Deşi comunitatea internaţională a adus îmbunătăţiri la securitatea globală, aceste câştiguri pot fi inadecvate pentru a aborda provocarea a ceea ce anticipăm, focare de boli infecţioase din cauza urbanizării rapide neplanificate, crizelor umanitare prelungite, extinderii călătoriilor şi comerţului internaţional şi schimbărilor climatice”.

* Un set de documente (50 de pagini) - obţinut de BuzzFeed News, în iulie anul trecut - arată cum se va proteja Agenţia de Securitate Naţională în timpul unei pandemii, detaliind măsurile pe care instituţia trebuie să le adopte pentru a-şi păstra personalul în siguranţă şi pentru a lucra în cazul unei astfel de crize.

Documentele, elaborate în 2009, ca răspuns la o directivă a preşedintelui George W. Bush, care a solicitat agenţiilor guvernamentale federale să pună în aplicare o „strategie naţională” pentru o potenţială pandemie de gripă, iau în calcul „o pandemie asemănătoare cu cea din 1918 şi fără răspuns eficient”.

Planul de răspuns este completat de o prezentare PowerPoint intitulată „Pandemic Planning”, care a fost elaborată de Departamentul de Sănătate şi conţine măsuri specifice pentru comunitatea de informaţii.

În scenariul respectiv, al unei pandemii necontrolate, Departamentul Sănătăţii recomandă personalului comunităţii de informaţii să aibă hrană asigurată cel puţin pentru trei luni şi să adopte măsurile uzuale care încetinesc răspândirea virusului (distanţarea socială şi spălarea corectă a mâinilor).

Planul prevede verificarea personalului civil sau militar care, în momentul accesului într-o clădire guvernamentală, va fi examinat într-o zonă dotată cu „flux de aer special şi capacităţi de filtrare”. Călătoriile vor fi limitate, iar conducerea agenţiei are permisiunea de punere în carantină a persoanelor. Sunt, de asemenea, prevăzute „fonduri de evacuare” oferite lucrătorilor, astfel încât aceştia să ajungă la un „refugiu sigur” şi să-şi continue activitatea, precum şi accesul la asistenţă psihologică pentru „diminuarea stresului”.

Un slide intitulat „Pandemic Severity Index / Index al severităţii pandemiei” descrie nivelele de ameninţare ale pandemiei. La cel mai înalt nivel (categoria 5) se estimează ca 2% din cei infectaţi, mor. Estimând că va fi o pandemie similară cu cea din 1918, fară un răspuns efectiv, aceasta va provoca moartea a 1,9 milioane de cetăţeni americani, iar alţi 9,9 milioane vor necesita spitalizare.  

Pe un alt slide, se sugerează că ofiţerii de informaţii aflaţi în străinătate se vor întoarce acasă mai devreme şi îşi vor face provizii de hrană, măşti şi medicamente, pentru 12 săptămâni.

* Încă din luna februarie a anului 2020, cu mult înaintea declaraţiilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, o unitate puţin cunoscută din cadrul Agenţiei americane de Informaţii pentru Apărare (DIA) a prezis că focarul va atinge proporţiile unei pandemii.

Foşti oficiali susţin că unitatea respectivă, Centrul Naţional pentru Informaţii Medicale, face apel la toate sursele de informaţii - de la interceptarea comunicaţiilor la imagini prin satelit, de la surse deschise la sursele umane – în căutarea de răspunsuri, inclusiv dacă guvernele străine se află în legătură cu întinderea şi natura bolii din ţările lor.

Centrul dispune de o echipă multidisciplinară de experţi - virusologi, epidemiologi, toxicologi, medici, medici veterinari - şi, în mod obişnuit, are drept client principal armata americană, care foloseşte informaţiile pentru a monitoriza potenţialele ameninţări de sănătate pentru forţele sale din străinătate.

Dar, în mijlocul unei pandemii, analizele sale devin un element în informarea zilnică a oficialilor, iar valoarea pe care o aduc provine din accesul la fluxurile de informaţii pe care nici măcar Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu le deţine şi nici Centrele pentru Controlul Bolilor.

Un fost director al Centrului Naţional pentru Informaţii Medicale, profesorul de biologie Anthony Rizzo, i-a descris misiunea ca fiind de „protejare a ţării de ameninţările cu care oamenii nici măcar nu vor şti că ne confruntăm”.

Centrul a monitorizat începuturile epidemiei în Wuhan, inclusiv efortul guvernului chinez de a acoperi ceea ce se întâmplă, iar, în prezent, „strânge informaţii despre orice, de la tulpinile de viruşi din spitalele din Italia până la semne ale virusului în lagărele de refugiaţi din Siria” (Jonathan Clemente, medic).

Unitatea DIA a fost şi subiectul unuia dintre documentele dezvăluite de Edward Snowden şi publicat de The Intercept în 2016, care oferea date despre activitatea sa, aceea „de spionaj, de SIGINT (SIGnal INTeligence) în domeniul medical” sau „de hacking, pe subiecte de interes: SARS în China, holeră în Liberia şi dizenterie, poliomielită şi holeră în Irak”.

* Agenţiile de Intelligence din SUA au atras atenţia, cu ceva timp în urmă, cu privire la probabilitatea unei pandemii.

Astfel, NBC News relatează că analiştii de Intelligence au evaluat în 2017 şi 2018 posibilitatea ca o pandemie să afecteze economia globală, însă au convenit să nu recurgă la un avertisment public, pe motiv că ar putea să-l nemulţumească pe preşedintele american.

De asemenea, Washington Post a publicat, recent, un material potrivit căruia, în timp ce agenţiile de informaţii americane au emis „avertizări clasificate neplăcute” cu privire la pericolul global prezentat de coronavirus, preşedintele Donald Trump şi membrii Congresului SUA au ignorat ameninţarea şi nu au adoptat măsurile necesare care ar fi putut încetini răspândirea agentului patogen.

Rapoartele de informaţii nu au prevăzut momentul în care virusul ar fi putut ajunge în SUA, dar au urmărit răspândirea lui în China şi, mai târziu, în alte ţări, şi au avertizat că oficialii chinezi par a minimiza severitatea focarului.

Conform unui oficial american anonim, citat de Washington Post, care a avut acces la rapoartele destinate membrilor Congresului şi oficialilor din administraţia Trump, în pofida unui flux constant de informaţii, care conturau o imagine timpurie a unui virus ce deţinea caracteristicile izbucnirii unei pandemii, Trump a continuat să ignore pericolul.

Avertismentele agenţiilor de informaţii din SUA au crescut în volum în ianuarie şi la începutul lunii februarie.

Publicaţia notează şi faptul că sporirea avertismentelor a coincis cu o mişcare financiară de vânzare de acţiuni a senatorului Richard Burr, care, în calitate de preşedinte al Comitetului de Informaţii al Senatului, a fost în măsură să aibe acces la informaţii clasificate despre coronavirus. Burr a emis, ulterior, o declaraţie de dezminţire cu privire la vânzare, afirmând că a făcut-o bazându-se pe informaţii disponibile publicului.

Cu toate că, în interiorul Casei Albe, consilierii s-au străduit să-l determine pe preşedinte să ia epidemia în serios, acesta a continuat să susţină că riscul pentru americani este mic.

În cele din urmă, Trump şi-a schimbat atitudinea după ce i s-au arătat modele statistice despre răspândirea virusului în alte ţări, dar, deja, semnele care indicau un focar major în Statele Unite erau peste tot.

Preşedintele consideră în continuare aserţiunile cu privire la ignorarea rapoartelor transmise de agenţii ca fiind fake news.

Şi totuşi, ce ştim că fac serviciile speciale, concret, în aceste zile?

Israelul foloseşte tehnologia de combatere a terorismului pentru a stopa răspândirea coronavirusului. Agenţia de Securitate internă a Israelului (ISA) sau Shin Bet, cum mai este cunoscută, poate urmări telefoanele mobile ale persoanelor suspecte sau confirmate că au fost infectate cu virusul răspunzător pentru pandemia COVID-19.

Organizaţia Shin Bet a „răspuns la solicitarea Ministerului Sănătăţii, din responsabilitate şi înţelegând că are capacitatea de a salva viaţa cetăţenilor israelieni” (directorul agenţiei, Nadav Argaman).

Shin Bet primeşte numele persoanelor infectate de la Ministerul Sănătăţii din Israel şi apoi îşi foloseşte capacităţile de urmărire pentru a verifica, timp 14 zile, şi a monitoriza persoanele infectate apropiate.

Guvernul israelian a adoptat de urgenţă regulamente care autorizează ISA să utilizeze metadatele şi poliţia să utilizeze datele locaţiei pentru a gestiona focarul de coronavirus.

Termenul utilizat în reglementări, de „date tehnologice”, care presupune „excluderea conţinutului unei conversaţii”, nu este, însă, riguros definit, în înţeles larg el făcând referire la metadate. Nu sunt clare motivele pentru care prevederile legale nu s-au limitat la termenul „metadate”, ceea ce induce ideea posibilităţii ca tehnicile folosite de ISA să nu se limiteze la urmărirea locaţiei.

Reglementările nu prevăd în mod explicit garanţii şi verificări împotriva utilizării necorespunzătoare a datelor cu caracter personal obţinute astfel.

Ca urmare, guvernul israelian a primit critici serioase pentru intenţia de implementare a măsurilor de supraveghere într-o manieră rezervată anterior pentru combaterea terorismului, fără garanţii şi mecanisme de supraveghere corespunzătoare împotriva interferenţelor excesive asupra dreptului la confidenţialitate.

Şi în ce condiţii? How Do You Spy When the World Is Shut Down? după cum se întreabă lawfareblog.com.

Epidemia de coronavirus prezintă provocări semnificative pentru misiunea şi operaţiunile agenţiilor de intelligence şi departamentele guvernamentale.

Ofiţerii de informaţii se confruntă cu dificultăţi când trebuie să recruteze noi surse, iar tehnicile normale nu funcţionează în circumstanţele unice create de virus. Este dificil când aproape toate evenimentele publice au fost anulate, iar întâlnirile faţă în faţă sunt restricţionate.

Dacă vor continua multă vreme restricţiile legate de virus, impactul asupra operaţiunilor va fi semnificativ.

Comunităţile de informaţii se confruntă şi cu alte provocări fără precedent, care afectează fiecare aspect al ciclului informativ, inclusiv culegerea şi furnizarea de informaţii.

Lucrul de acasă nu este o opţiune pentru mulţi angajaţi ai agenţiilor de intelligence, dar, atunci când este posibil, lucrătorilor li se oferă un program flexibil, deşi în unele birouri, precum centrele de operaţii, este necesar să rămână personal în permanenţă.

CIA a restricţionat accesul în clădirile sale, iar reuniunile cu alte agenţii guvernamentale au loc prin intermediul teleconferinţelor video.

Mai mult, agenţiile îşi redirecţionează resursele analitice către combaterea COVID-19, încetinind astfel ritmul de lucru pe alte domenii ale securităţii naţionale (Time).

Activitatea de la distanţă este îngreunată de faptul că reţelele clasificate de comunicaţii digitale nu sunt operaţionale din locaţii îndepărtate. În plus, informaţiile top secret trebuie să rămână în spaţii fizice special desemnate.

Multe agenţii abordează problema prin „trecerea la schimburi pentru a reduce numărul de persoane la birou la anumite ore” şi separarea personalului în „esenţial” şi „neesenţial”, dar aceste definiţii nu sunt încă riguros determinate.

Pandemia COVID-19 afectează colectarea informaţiilor din surse umane, care implică utilizarea ofiţerilor de caz pentru a recruta surse active străine şi extragerea de informaţii în conformitate cu directivele de securitate naţională. Ofiţeri de caz din diverse zone ale lumii consideră că, în prezent, este dificil să-şi desfăşoare activitatea în oraşe care sunt goale sau sub restricţii de carantină. În plus, este de aşteptat ca unii dintre lucrători să fie infectaţi de coronavirus.

Există şi o consolare: operaţiunile adversarilor sunt, de asemenea, împiedicate de aceeaşi pandemie (Time).

Dezinformare … dezinformare … toată lumea acuză pe toată lumea

Cred că Bismark, când a spus că „cele mai mari minciuni se spun înainte de alegeri, după vânătoare şi în timp de război”, nu asocia pandemia cu niciuna din cele trei situaţii. Dar noi o putem face, comparând-o cu starea de război, având în vedere cel puţin metodele şi mijloacele de combatere a acesteia. Una din marile probleme cu care individul şi societatea, în general, se confruntă azi o reprezintă avalanşa uriaşă de ştiri false asociate coronavirusului, prezentă în mai toate sursele de informare. Dezinformarea despre coronavirus se răspândeşte la fel de repede şi pe arii tot mai largi, ca şi pandemia, metodele şi mijloacele celor interesaţi nu diferă de cele ale unui război informaţional, iar ţinta acestora o reprezintă, ca de obicei, masa de manevră, populaţia mai puţin informată, dar care are un potenţial extraordinar de răspândire a ştirilor false.

Philip Giraldi, fost ofiţer de informaţii al CIA, este citat din nou de presa iraniană cu opinia sa referitoare la  SARS-CoV-2 „mai degrabă produs într-un laborator, eventual ca agent de război biologic.”

Raţionamentul lui Giraldi: Au existat anumite speculaţii determinate de faptul că, în condiţiile în care Administraţia Trump a adus constant în discuţie problema creşterii competitivităţii globale chineze ca o ameninţare directă pentru securitatea naţională americană şi dominaţia economică americană, ar putea fi posibil ca Washingtonul să fi creat şi să dezlănţuie virusul.

Însă autorul e de părere că „este greu de crezut că până şi Casa Albă e în stare de ceva atât de nechibzuit, deşi există precedent pentru acest tip de comportament”. Precedentul se referă la virusul informatic Stuxnet, care a avut scopul de a deteriora sistemele de control şi de operare ale computerelor iraniene utilizate în programul de cercetare nucleară, dar care s-a răspândit, ulterior, la mii de computere din afara Iranului.

PressTV, susţinută de statul iranian, a difuzat în mod repetat teoria conform căreia SARS-CoV-2 ar putea fi o armă biologică fabricată de SUA sau că oamenii de ştiinţă israelieni şi „sionişti” au folosit epidemia ca o acoperire pentru a crea o tulpină şi mai virulentă pentru a acţiona asupra unor populaţii, şi în special asupra Iranului.

În afara lui Philip Giraldi, o altă „sursă” a PressTV, este avocatul pentru drepturile omului, Francis Boyle, care, într-un interviu pe site-ul conspirativ Nature News, susţine, de asemenea, că Statele Unite au dezvoltat virusul ca armă biologică, citând o lucrare din 2015 a unor cercetători de la Universitatea din Carolina de Nord, care, însă, nu face această afirmaţie, ci dezbate prezenţa coronovirusurilor la lilieci cu potenţial de a infecta oamenii.

Între timp, Rusia îşi foloseşte canalele media precum Russia Today pentru a amplifica declaraţiile provenite din zona iraniană. De pildă, declaraţia lui Hossein Salami, şeful Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice, care susţine că virusul este o armă a SUA destinată Iranului şi Chinei.

La rândul ei, presa chineză (Global Times) afirmă că mass-media occidentală şi liderii americani tratează China în mod nedrept şi susţine că liderii politici ai Statelor Unite nu sunt pregătiţi să facă faţă provocării COVID-19 la fel de riguros ca statul chinez.   

Potrivit lui Clint Watts (Foreign Policy Research Institute), acestea sunt exemple despre ceea ce este, probabil, o tendinţă din ce în ce mai mare de dezinformare în jurul COVID-19.

„O idee adusă în prim plan în toate cele trei ţări este aceea că Statele Unite utilizează ca pe o armă criza pentru câştigul politic. În ecosistemul de dezinformare, mass-media sponsorizată de stat le joacă pe celelalte pentru a promova naraţiunile preferate.” (Rachel Chernaskey, manager de proiect Foreign Influence Election 2020 al Foreign Policy Research Institute)

*New York Times publică un articol în care se întreabă dacă „poate Rusia să folosească coronavirusul pentru a semăna discordia în rândul americanilor?”, considerând că există condiţii propice pentru asta: pandemia se produce în timpul campaniei electorale, iar răspunsul lui Trump este foarte contestat. „Cât de mare este apetitul pentru escaladare în rândul agenţiilor de informaţii ruse de data aceasta?” se întreabă New York Times.

Potrivit publicaţiei, oficiali americani de intelligence ar fi ajuns la o concluzie preliminară ce indică o escaladare a tacticilor de dezinformare, care iau în calcul activarea reacţiilor emoţionale, precum frica, la zvonurile care înconjoară o pandemie, mai ales „atunci când este prost gestionată şi extrem de politizată”.

Pandemia Covid-19 din Statele Unite are trei caracteristici conjuncturale, care se adaugă la teamă, şi care o fac extrem de atrăgătoare pentru dezinformare: are loc în perioada campaniei electorale, este deja flancată de teoriile conspiraţiei, iar răspunsul preşedintelui la situaţia de urgenţă este unul contestat.

Un raport întocmit de Serviciul European de Acţiune Externă susţine că aproape 80 de cazuri de dezinformare cu privire la Covid-19 au fost înregistrate în baza de date EUvsDisinfo, începând cu 22 ianuarie.

Raportul Uniunii Europene avertizează că mass-media rusă de stat şi cea pro-Kremlin au desfăşurat o campanie de dezinformare pentru a genera „panica şi frica” în Occident, pe fondul focarului de coronavirus.

Scopul major al dezinformării realizate de Kremlin este de a agrava criza de sănătate publică din ţările occidentale, în special prin subminarea încrederii publicului în sistemele naţionale de sănătate – îngreunând, astfel, un răspuns eficient la focar.

Analiza UE arată cum funcţionează mass-media pro-Kremlin pentru a amplifica o serie de naraţiuni adesea contradictorii care „deturnează” spaţiul informaţional pentru a diminua capacitatea UE de a comunica şi de a acţiona în interesul propriu.

În replică, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a negat că Rusia întreprinde un astfel de efort şi a definit acuzaţiile drept o „obsesie rusofobă”.

Sursă foto: Hepta

Articolul este scris de Liviu Ioniţă, autor la Monitorul Apărării şi Securităţii