Silviu Predoiu, despre fakenews: Dacă virusul a fost lansat din laboratoarele unei superputeri atunci tot aceasta îl va opri, nu spălatul pe mâini şi nici izolarea soacrei, nu-i aşa?

Silviu Predoiu explică în postarea sa de ce din noianul de informaţii cu care suntem bombardaţi zilnic ne atrag atenţia doar ştirile false, modelându-ne comportamentul prin efectul lor puternic emoţional şi transformându-ne astfel în victime sigure ale teoriilor conspiraţiei.  

Fostul şef al SIE punctează că în acest caz refuzul autorităţilor de a confirma aceste conspiraţii pune mai mult gaz pe foc deoarece sunt percepuţe de adepţii acestor teorii, ca fiind implicate şi deci nedemne de ascultare şi respect.

Pentru a identifica ştirile false, Silviu Predoiu ne oferă câteva sfaturi, cum ar fi: să fim mult mai atenţi atunci când ne căutăm sursele de informare, să învăţăm să ne întrebăm dacă o concluzie propusă este susţinută de premisele prezentate, să alegem preponderent canalele oficiale de informare, să ştim exact ce informaţie vrem şi să învăţăm să o solicitam, clar şi hotărât.

Silviu Predoiu ne sugerează chiar la începutul editorialului un exerciţiu de a întreba şi a ne întreba atunci când avem dubii asupra unor informaţii. Iar una dintre întrebările pe care ni le-am putea pune este “Cui foloseşte - Cui prodest?"”, care ne va ajuta să identificăm cine se află în spatele ştirilor false  şi ce urmăreşte.

Redăm integral textul publicat de Silviu Predoiu:

“Am văzut în aceste zile mai multe articole ce ne pun în gardă în legătură cu riscul de a cădea victime valului de ştiri false lansate de "Moscova şi Beijing" în contextul actualei crize. Avertismente bine venite, având în vedere că evenimentele majore (şi puţine ar fi cele ce se califică mai bine la această categorie decât o pandemie), evenimentele cu puternic impact emoţional, reprezintă dintotdeauna un teren extrem de fertil pentru campaniile de dezinformare. Oricât de abil planificate şi promovate însă, asemenea acţiuni, puse la cale de neprieteni, pot fi, cu resursă umană bine pregătită, având acces la dotare tehnică modernă si, mai ales, cu multă muncă, devoalate şi contracarate. Un exemplu în acest sens îl reprezintă demersurile susţinute ale Comisiei Europene, pe care le puteţi găsi pe http://euvsdisinfo.eu/ şi https://ec.europa.eu/…/coronavir…/fighting-disinformation_en.

De obicei, punctul de plecare în identificarea "agresorului" este reprezentat de răspunsul la întrebarea "Cui prodest?" Apoi urmează o serie de paşi finalizaţi, de regulă, fie cu devoalarea publică a acţiunilor ostile şi a actorilor implicaţi, fie cu întoarcerea campaniei, împotriva iniţiatorilor acesteia.
Ce ne facem însă când ştirile false sunt, aşa cum se întâmplă mult mai frecvent decât vă închipuiţi, nu expresia gândirii ticăloase a unor forţe externe ostile, consacrate ca atare în conştiinţa publică, ci rezultatul nepriceperii, superficialităţii, relei intenţii sau imposturii semenilor nostri? Lipsa unor intenţii diabolice le face oare mai puţin periculoase? Nu, căci efectul lor este definit de amploarea daunelor, nu de intenţiile iniţiatorilor, şi nu puţine au fost situaţiile când o simplă farsă s-a sfârşit dezastruos, fiind percepută ca realitate de ţintele intenţionate sau întâmplătoare.
"Specialişti" care apar pe canalele media cu recomandări salvatoare, doar pentru a fi contrazişi imediat de alţi "specialişti", oficiali ce fac declaraţii care mai de care mai confuze şi mai trăsnite pentru ca numai la câteva ore distanţă să revină cu "erate", plângându-se că au fost "scoşi din context", reporteri în căutare de senzaţional, paginile web ale unor publicaţii respectabile, de aici şi de aiurea, care preiau şi popularizează opiniile unor persoane neavizate şi mulţi alţii care, departe de a fi "agenţii unor forţe externe ostile", ne supun, în fiecare minut, unui adevărat asalt informaţional, nu simt nicio responsabilitate reală pentru acţiunile lor. La urma urmei ei doar au spus ceva, nu "au dat cu parul".

Mediile digitale "ne ajută" şi ele în confuzie, reuşind, în mod paradoxal, contrar scopului iniţial, să pună în pericol relaţia tradiţională dintre adevăr şi incredere: volumul mare de informaţii ne face să nu mai ştim care este cea adevărată şi deci în care să avem încredere şi cea falsă, pe care să o respingem.

Nu numai că există o creştere incredibil de accelerata a volumului de ştiri accesibil pe social media, dar acestea sunt în mod frecvent contradictorii, generând ceea ce unii corect definesc drept un eco-sistem informational „balcanizat”, în care utilizatorii sunt de multe ori captivi, victime sigure ale manipulării si dezinformării, fie ea premeditată sau accidentală.

Şi atenţie, stirea falsă este adesea cea care, dintr-un amalgam de informaţii, ne va atrage prima privirea. Aceasta pentru că, de cele mai multe ori, se adresează, aparent cel puţin, unor probleme de interes major şi imediat, generând ţintei sentimente de panică, groază, dispret, furie, oricum trăiri intense ce lasă urme mult mai puternice decât cele aduse de o informaţie reală, placidă, de multe ori anticipabilă, pentru care suntem într-o măsură mult mai mare pregătiţi. O informaţie falsă, în plus, poate continua să modeleze atitudinea oamenilor chiar şi după ce a fost negată, deoarece a produs deja o reacţie emoţională vie, în timp ce corecţiile ulterioare, care vizează, de regulă gândirea logică a ţintei, au un impact afectiv mult mai mic şi, implicit, efecte limitate.

Această realitate reprezentată de asaltul ştirilor false ne face mult mai vulnerabili la teoriile conspiraţiei. Şi, din păcate, am văzut deja, lansate pe diverse canale media, tradiţionale şi moderne de-o măsură, o serie de asemenea scenarii, de la dramatice la hilare. Problema reală cu acestea constă în faptul că atunci când dai credit unei teorii a conspiraţiei eşti mult mai puţin dispus să urmezi recomandările autorităţilor, indiferent daca acestea vizează restricţiile de mişcare sau măsurile de igiena. Dacă virusul a fost lansat din laboratoarele unei superputeri atunci tot aceasta îl va opri, nu spălatul pe mâini şi nici izolarea soacrei 😁, nu-i aşa? Acceptarea teoriei conspiraţiei ne induce o atitudine ostilă, negativă, fiind vorba, de regulă, despre "ei" care vor sa ne facă ceva rău "nouă", şi nimeni nu ne poate apăra. Faptul că autorităţile refuză să recunoască complotul le transformă cumva şi pe acestea, în înţelegerea adepţilor acestor teorii, în parte implicată, în agresor, deci nedemne de ascultare şi respect.

Trebuie să încercăm să evităm blocajele informaţionale ce ne transformă în victime potenţiale ale teoriilor conspiraţioniste. Abundenta de informaţii pe o temă este la fel de periculoasă pentru noi, cei mulţi, ca şi absenţa acestora. Supraîncărcarea cu informaţii este o situaţie în care prezenţa prea multor date şi relatări pe o temă blochează unei persoane accesul la reperele cu adevărat necesare şi provoacă dificultăţi în luarea deciziilor.

Mecanismele noastre de gestionare a informatiilor, dezvoltate pentru a face faţă exact acestor situaţii de "supraîncărcărcare" cu informaţii, pot functiona dar numai cu afectarea semnificativă a criteriului calităţii în procesul de prelucrare a datelor, făcându-ne vulnerabili la manipulare. Pentru a evita asemenea situaţii trebuie să fim mult mai atenţi atunci când ne căutăm sursele de informare, să învăţăm să ne întrebăm dacă o concluzie propusă este susţinută de premisele prezentate, să alegem preponderent canalele oficiale de informare, să ştim exact ce informaţie vrem şi să învăţăm să o solicitam, clar şi hotărât. Să învăţăm să fim activi şi asertivi, să învăţăm cum să cerem celor puternici, şi tocmai de aceea obligaţi să ne dea răspunsuri, să-şi asume responsabilitatea pentru vorbele lor. "Fake news" sunt mai degrabă o opţiune decât un verdict implacabil. Ţine de noi să nu le cădem victime.

Şi ar mai fi un lucru, înainte de a distribui ceva ce pare interesant pentru cunoscuţii tăi, direcţi sau virtuali, întreabă-te de două ori cât de convins eşti dacă în acest fel ajuţi sau încurci pe cineva. Dacă ceva îţi pare în neregulă cu o informaţie, opreşte-te. Rupe tu lanţul transmiterii de informaţii false. De regulă intuiţia şi bunul simţ al celor mai mulţi dintre noi, ca prime bariere împotriva dezinformării, sunt corecte şi funcţionează”.