Un studiu care sugerează că virusul ar supravieţui în aerul înconjurător timp de trei ore naşte îngrijorare. Ce susţin specialiştii

Cercetătorii de la universităţile din Los Angeles şi Princeton demonstrează că coronavirusul are capacitatea de a supravieţui câteva ore în afara corpului uman.

„Nu virusul circulă, ci oamenii circulă.” Sâmbătă seară, directorul Departamentului de Sănătate publică din Franţa, Jérôme Salomon, pronunţa această sentinţă cu gravitate. Chiar dacă fraza lui justifică nevoia de carantină colectivă are totuşi ceva liniştitor. Pentru că în mesaj trebuie să auzim: nu, coronavirusul nu circulă prin aer.

Câteva zile mai târziu însă un studiu publicat în prestigioasa revistă ştiinţifică New England Journal Of Medicine seamănă îndoială. Cercetătorii americani din universităţile din Los Angeles şi Princeton demonstrează că Sars-Cov-2 (notă: virusul se numeşte Sars-Cov-2 şi dă boala numită Covid-19) are capacitatea de a supravieţui câteva ore în afara corpului uman. Pe plastic, oţel, carton ... aşa cum ştiam deja, dar, de asemenea, şi asta este ceva nou, virusul ar persista până la trei ore în aerul înconjurător. Ar trebui să ne îngrijorăm pentru asta?

Virologul Marie-Paule Kieny nu are obiceiul de a folosi limba de lemn, ea fiind dintre cei care afirmă că este nevoie de o carantină mult mai strictă pentru a reduce epidemia. Dar de data asta fostul director general adjunct al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) răspunde că afirmaţiile trebuie considerate cu prudenţă: „Acesta este un studiu cu adevărat interesant, de cercetat, dar este, de asemenea, foarte foarte ipotetic. În primul rând, deoarece cercetătorii au eliberat Sars-Cov-2 folosind un "nebulizator", un fel de nor de ceaţă. Trei ore mai târziu, au detectat particule virale în suspensie, numite şi „aerosoli”.

Cazul pachebotului Diamond Princess

„Este foarte diferit de ceea ce se întâmplă atunci când tuşim  sau difuzăm stropi în viaţa reală”, notează microbiologul Philippe Sansonetti, profesor la Collège de France. Mărimea si greutatea picăturilor le face foarte puţin probabil să rămână în suspensie în aer mai mult de câteva secunde. „Trei ore pot fi într-o cameră complet închisî, fără ventilaţie, ca unele camere de spital. În aer liber, cu vântul sau cu curentul de aer, nimic nu indică faptul că am putea avea o asemenea durată ”, susţine colegul său Jean-Claude Manuguerra.

Virologul de la Instistutul Pasteur nuanţează însă punctul său de vedere referindu-se la camerele mici cu aer condiţionat fără filtre: „asa cum erau pe vasul de croazieră Diamond Princess ”, explică el. ”Ar fi necesar să ştim dacă a fost acolo apariţia unei concentraţii de aerosoli de virus, ceea ce ar putea explica difuzarea acestuia. "

Păstrează distanţa

”Există deci multe lecţii care trebuie învăţate din testele americane. „Munca lor confirmă nevoia imperioasă de a sta la distanţă la doi metri unul de celălalt. Şi nu uitaţi că aerosolii vor fi depuşi apoi pe suprafeţe pe care le vom atinge ... de aici importanţa spălării mâinilor ", argumentează Marie-Paule Kieny. „Este foarte util pentru personalul medical astfel încât să-şi dubleze atenţia în camerele bolnavilor, unde nu există curent de aer”, continuă Jean-Claude Manuguerra.

Ar trebui să înţelegem şi faptul că utilizarea sistematică a măştii este mai necesară decât ceea ce indică guvernul? „Pe stradă nu există nimic care să demonstreze că ar proteja împotriva aerosolilor”, notează fosta directoare OMS. Profesorul Philippe Sansonetti este mai rezervat: „Afară, masca are avantajul de a evita să-ţi pui mâna în faţă, asta e deja o protecţie”, spune el. El şi-a făcut-o singur: o bucată de pânză, una din hârtie pergament, apoi o altă bucată de pânză.

Sursă: Le Parisien