12 septembrie 490 î.Hr - Maraton: atenienii se duc la luptă pentru a-şi apăra libertatea şi rezistă invaziei Imperiului Persan

Bătălia s-a desfăşurat pe câmpia de la Maraton, situată la aproximativ 40 de kilometri nord-est de Atena. Armata persană, estimată la 20.000-30.000 de soldaţi, era comandată de Datis şi Artaphernes, doi generali trimişi de regele Darius I pentru a pedepsi oraşele greceşti care îi sprijiniseră pe ionieni în revolta lor împotriva dominaţiei persane.

Armata greacă, formată din 9.000-10.000 de hopliţi (infanterişti greu înarmaţi), era condusă de Miltiades, un strateg atenian care avea experienţă în luptele cu perşii. Aliaţii atenienilor erau plateenii, un oraş-stat vecin, care trimiseseră 1.000 de hopliţi pentru a-i ajuta.

Bătălia a început când Miltiades a ordonat hopliţilor săi să atace armata persană, care era mai numeroasă şi mai diversificată, dar mai puţin disciplinată şi mai slab echipată.

Hopliţii au format o falangă, o formaţie compactă şi ordonată, care le-a permis să reziste asaltului inamic şi să spargă liniile persane. Perşii au fost luaţi prin surprindere de viteza şi curajul grecilor, care au parcurs distanţa dintre cele două armate într-un ritm alert. Lupta a fost crâncenă şi sângeroasă, dar grecii au avut avantajul terenului şi al moralului.

După câteva ore de lupte, perşii au fost nevoiţi să se retragă spre corabiile lor, urmăriţi îndeaproape de greci.

Mulţi dintre ei au fost ucişi sau răniţi în timpul retragerii sau s-au înecat în apele mici ale golfului. Grecii au reuşit să captureze şapte corabii persane şi să recupereze cadavrele camarazilor lor căzuţi în luptă. Pierderile perşilor au fost estimate la 6.400 de morţi, în timp ce grecii au pierdut doar 203 hopliţi (192 atenieni şi 11 plateeni).

Bătălia de la Maraton a avut un impact enorm asupra istoriei Greciei şi a lumii antice. Ea a demonstrat că grecii puteau rezista şi învinge forţa copleşitoare a Imperiului Persan, care până atunci păruse invincibil.

Ea a consolidat democraţia ateniană şi a stimulat dezvoltarea culturală şi artistică a oraşului. Ea a inspirat generaţii de scriitori, filosofi şi istorici, care au glorificat eroismul grecilor.

Unul dintre cele mai cunoscute mituri legate de bătălia de la Maraton este cel al alergatorului care a adus vestea victoriei la Atena. Potrivit lui Herodot, un istoric grec care a relatat bătălia, un mesager pe nume Filippide a fost trimis de la Atena la Sparta pentru a cere ajutor împotriva perşilor.

El a alergat 240 de kilometri în două zile, dar spartanii i-au spus că nu pot veni până la luna plină. Filippide s-a întors la Atena şi a participat la bătălie, apoi a alergat din nou 40 de kilometri până la Atena pentru a anunţa victoria. El ar fi strigat „Bucuraţi-vă, am câştigat!” şi ar fi murit de epuizare. Acest mit a stat la baza sportului modern numit maraton, care constă într-o cursă de alergare pe o distanţă de 42,195 kilometri.

Luc-Olivier Merson (1869)

Bătălia de la Maraton nu a fost însă sfârşitul războiului dintre greci şi perşi. Darius I nu a renunţat la planul său de a cuceri Grecia şi a pregătit o nouă invazie, mai mare şi mai puternică.

Regele a murit înainte de a-şi duce la îndeplinire planul, dar fiul şi succesorul său, Xerxes I, a continuat campania tatălui său. În anul 480 î.Hr., perşii au invadat din nou Grecia, cu o uriaşă armată şi o flotă considerabilă.

Perşii au întâlnit o rezistenţă eroică din partea grecilor, care s-au unit sub conducerea Spartei şi a Atenei. Bătăliile de la Termopile, Salamina şi Plateea au fost decisive pentru soarta Greciei şi a civilizaţiei occidentale.