În anul 1307, regele Filip al IV-lea al Franţei, dator la ordinul templier pentru împrumuturile sale, a decis să scape de datoriile sale şi să confişte averea templierilor, acuzându-i de erezie şi alte crime.
Vineri, 13 octombrie 1307, regele Filip a ordonat arestarea tuturor templierilor din Franţa, inclusiv pe marele maestru Jacques de Molay. Sute de cavaleri au fost capturaţi, torturaţi şi forţaţi să mărturisească fapte oribile, cum ar fi renegarea lui Cristos, închinarea la idoli sau practicarea homosexualităţii.
Mulţi templieri au murit în închisori sau au fost arşi pe rug pentru refuzul de a se recunoaşte vinovaţi. Alţii au fost trimişi la procese în faţa Inchiziţiei sau a altor tribunale ecleziastice. Papa Clement al V-lea, care era sub influenţa regelui Filip, a emis o bulă papală în 1312 prin care desfiinţa ordinul templier şi transfera bunurile sale altor ordine militare.
Jacques de Molay, ultimul mare maestru al templierilor, a fost ţinut prizonier timp de şapte ani şi supus la numeroase interogatorii şi torturi. În martie 1314, el a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug împreună cu alţi trei templieri de rang înalt. Înainte de a muri, el a proclamat nevinovăţia sa şi a ordinului său şi i-a blestemat pe regele Filip şi pe papa Clement să se prezinte în faţa judecăţii lui Dumnezeu în termen de un an.
Blestemul lui Molay s-a împlinit, deoarece papa Clement a murit la o lună după execuţia sa, iar regele Filip la opt luni. Moartea lor prematură a dat naştere la multe speculaţii şi legende despre puterea supranaturală a templierilor şi despre blestemul lor asupra coroanei franceze, urmând o îndelungată perioadă nefastă (Regii Blestemaţi, de Maurice Druon).