2 IULIE - 1504: Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, apărătorul Moldovei, face trecerea la cele veşnice

Născut în 1433, ca nepot al voievodului Alexandru cel Bun şi considerat fiul nelegitim al lui Bogdan al II-lea, Ştefan al III-lea cel Mare a fost uns voievod al Moldovei în 1457.

El a venit la tron într-o perioadă de lupte interne, dar având calităţi excepţionale de vitejie, chibzuinţă şi de organizare, a avut o domnie de 47 ani, scria Neagu Djuvara în ,,O scurtă istorie ilustrată a românilor". 

Moldova, ca ţară de tranzit,  două porturi de mare importanţă comercială - Chilia (cucerită de la Matia Corvin) şi Cetatea Albă, era într-o perioadă de înflorire economică  

După căderea Constantinopolului în 1453 şi consolidarea stăpânirii otomane în peninsula balcanică, sultanul Mahomed al II-lea râvnea la cucerirea Italiei. Dar oastea otomană a primit două lovituri: prima de la Ioan Huniade al Transilvaniei, la asediul Belgradului din 1456, a doua în 1475, la Vaslui, de la Ştefan al Moldovei. 

Deşi Oastea Moldovei învinge armata otomană condusă de Soliman Paşa la Vaslui mai degrabă din cauza condiţilor meteo de pe 10 ianuarie, Ştefan devine faimos peste graniţe. 

Cronicarul polonez Dlugosz îl consideră cel mai mare suveran din toată Europa, iar Papa Sixtus al IV-lea, al cărei biserică romano-catolică i-a închinat ora prânzului lui Ioan Huniade la care să bată clopotele (şi încă bat, 500 ani mai târziu),  l-a proclamat pe Ştefan cel Mare drept ,,Campionul lui Cristos". 

Ştefan este înfrânt la Războieni/Valea Albă în 1476, dar turcii nu reuşesc să capturez cetăţile moldovene Suceava şi Cetatea Neamţului, şi asta pentru că voievodul a pus în aplicare tactica pământului pârjolit. 

În 1484, Moldova pierde Chilia după ce otomanii fac un armistiţiu cu Matia Corvinu, dar şi Cetatea Albă capturată de tătari, din cauza că genovezii au trădat.

A încercat cu ajutorul lui Cazimir al IV-lea al Poloniei să-şi recupereze cetăţile, dar fără succes, şi s-a aliat cu otomanii, plătindu-le tribut. 

Moldova a intrat într-o perioadă de declin economic şi nu şi-a mai putut reveni niciodată. 

Între 1497 şi 1499, Ştefan cel Mare se aliază cu noul sultan Baiazid al II-lea şi rezistă cu succes împotriva campaniei poloneze condusă de Jan I Olbracht, succesorul lui Cazimir, în bătălia de la Bătălia de la Codrii Cosminului. Moldavia renunţă la statutul de vasal al Poloniei. 

Ştefan cel Mare, deşi a lăsat în urmă o Moldovă slăbită economic, a lăsat-o mai întărită spiritual şi cultural ca niciodată, construind zeci de biserici şi mănăstiri de piatră - Mânăstirea Putna, Biserica Albă, Mânăstirea Voroneţ, Mânăstirea Neamţ, Mânăstirea Popăuţi, Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi, Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui, Biserica Precista din Bacău etc. A refăcut şi Mănăstirea Zografu de pe Muntele Athos.

Ştefan cel Mare a murit pe 2 iulie 1504 şi a fost canonizat în 1992 de Biserica Ortodoxă Română şi este considerat drept cel mai mare conducător din istoria medievală a românilor