22 de autori despre generaţia new journalism. De la curaj la ”generaţia românească nu există”

O nouă generaţie de jurnalişti se impune prin produse, recunoaştere publică şi autocaracterizare. Luiza Vasiliu, Vlad Ursulean, Lina Vdovîi, Elena Stancu sunt doar o parte din cele 22 nume interogate pentru a vedea prin ce anume această nouă generaţie creează diferenţa. Mediafax, pornind de la texte puse la dispoziţie de FFFF, vă propune o dezbatere privind piaţa media românească. Citiţi replicile sunt ale jurnaliştilor apăruţi în mediul online mai ales după mişcarea de revoltă din Piaţa Universităţii 2012. Comentaţi acum fenomenul mass-media românesc. Ce lipseşte? Ce are bun? Cât informează-dezinformează?

Părerile new journalism sunt diverse. De la ”generaţia din care fac parte a fost nevoită, din fericire, să se redreseze, redescopere, reinventeze” până la ”Suntem, dacă ne putem numi aşa, o generaţie împrăştiată, fără un drum comun” şi la dinamitanta replică: O generaţie românească nu există. Sunt câteva curente culturale slăbuţe, care se bat cap în cap, şi o mulţime de influenţe străine, care se bat şi ele cap în cap. Dincolo de graniţe, pare că se conturează o generaţie globală a celor tehnologizaţi. Nu cred că s-a mai văzut aşa ceva vreodată, deci totul e diferit.”

Trăsăturile unei generaţii

ANI SANDU: Nu pot vorbi în numele unei întregi generaţii, dar, dacă e să mă iau după cei pe care-i cunosc, sunt oameni care caută în permanenţă, care-şi pun constant întrebări, îşi asumă riscuri şi nu se mulţumesc uşor. Cred că suntem nerăbdători, vrem ca lucrurile să se schimbe mai repede, că ne dezlipim greu de internet şi că avem oportunităţi uriaşe de a face ce vrem.

ELENA STANCU: Generaţia din care fac parte a fost nevoită, din fericire, să se redreseze, redescopere, reinventeze. Şi mă gândesc în special la situaţia presei compătimită şi înmormântată de atâtea ori în ultimii ani. Presa s-a reconstruit prin câteva proiecte independente, făcute de jurnalişti tineri suficient de inconştienţi încât să nu se întrebe din ce o să trăiască, cine le plăteşte asigurările medicale şi pensiile.

IOANA CIRLIG: Comunicare. Revoltă. Umor.

LUIZA VASILIU: Oamenii cu care-mi place să lucrez au mintea deschisă, o tonă de empatie şi curajul de-a ieşi mereu din zona lor de confort.

LINA VDOVÎI: Vibe-ul, curajul şi nebunia. Generaţia noastră nu se împiedică în obstacole ci, dimpotrivă, îi place să rişte, să se arunce cu capul înainte şi să nu se mai uite în urmă. E o generaţie din care fac parte jurnalişti extrem de curajoşi. Ei sunt în stare să-şi înghesuie oricând şosetele, obiectivul şi-o lingură în rucsac şi să plece la drum, în căutarea celor mai relevante poveşti. De cele mai multe ori, o fac pe banii lor, dar asta nu i-a împiedicat niciodată să se întoarcă cu reportaje care, iată, ajung să fie premiate şi apoi publicate într-o carte.

RADU CIORNICIUC: Din punct de vedere uman, nu suntem diferiţi de generaţiile trecute. Contextele sociale şi politice dictează, în mare măsură, caracterul unei generaţii. Apoi sunt instrumentele şi tehnologiile prin care o generaţie îşi materializează visele şi aspiraţiile. Cred, în primul rând, că generaţia noastră e foarte norocoasă că nu s-a născut pe timp de război. Dar cu atât mai norocoasă că are atât de multe motive pentru care să lupte.

Cred că suntem mai liberi, dar nu ştim exact ce să facem cu libertatea asta

ANCA SIMINA: Văd generaţia noastră ca pe un banc de peşti deschizând prima oară ochii într-un năvod, nu departe de pescador. Unii s-au strecurat printre ochiurile mai largi şi s-au tot dus. Alţii, cuprinşi de teama de lumea mare, de indiferenţă ori dependenţi unii de alţii, au rămas unii lângă alţii, desenând lumi mai mici. Suntem, dacă ne putem numi aşa, o generaţie împrăştiată, fără un drum comun. E însă suma unor drumuri individuale, parcurse cu precauţie sau cu exaltare, dar care merg, instinctiv, în acelaşi sens. Ne fac, poate, mai singuri, dar deseori şi mai puţin fragili.

IULIAN ENACHE: Este probabil prima generaţie care caută o altfel de viaţă mai bună, în care mai bună nu înseamnă doar mâncare, casă şi maşină. Chiar dacă a fost tot timpul în tangajul unei continue tranziţii dinspre rău spre nu ştim ce, nu pare să (mai) fie ameţită.

LAURENŢIU COLINTINEANU: Nu mă cunosc bine nici pe mine, darămite o generaţie întreagă. Ce cred însă cu tărie este că generaţia asta e ultima care mai poate schimba România în mod profund. Noi încă ştim de unde a venit şi vedem către ce vrem să ne îndreptăm. Şi poate mai e ceva: generaţia mea a învăţat să ceară, dar începe să conştientizeze că trebuie să şi dea.

MIHNEA MARUŢĂ: Să ne imaginăm că, în 1989, timpul istoric a fost retezat de o oglindă uriaşă, căzută de nicăieri. Şi că asta s-a întâmplat cu noi atunci: am pătruns, fără să ne dăm seama, dincolo de oglindă. Fascinaţi de toate posibilităţile renăscute, n-am apucat nici măcar să ne vedem bine chipurile. Am folosit oglinda ca oglindă doar scurt, foarte scurt, şi n-am mai privit în urmă. Iar reflexia, acea reflexie în care te uiţi la tine şi din stânga, şi din dreapta, şi ajungi să te înţelegi, nu s-a produs niciodată. Suntem generaţia oglinzii, a acelui autoportret instantaneu, pe viaţă. De atunci încoace, nu mai ştim cum arătăm.

SINTIA RADU: Cred că generaţia noastră ar trebui să înveţe să îmbine avantajele pe care timpurile în care trăieşte i le oferă cu multe dintre valorile şi abordările din generaţiile trecute. Pe principiul „Schimbă doar ce nu funcţionează”.

TEA TEODORESCU: Cred că suntem mai liberi, dar nu ştim exact ce să facem cu libertatea asta, ne exprimăm mai usor, altfel decât o făceau părinţii noştri şi visăm mai mult. Asta cred că e cel mai important.

”Credem că ni se cuvin chestii fără să facem ceva pentru ele, nu ştim nimic temeinic şi ne place să trăim aşa.”

ATTILA BIRO: Mă tem de generalizări aşa că am să vă spun cu ce vrea să se identifice generaţia mea. Aş vrea să fim generaţia care se uită în urmă fără ruşine. Aş vrea să fim generaţia căria nu îi este frică să-şi asume poteca stâncoasă şi drumul neted dar la finalul căruia te aşteaptă eşecul. Aş mai vrea să fim generaţia care să umplem de conţinut sloganul „mândru că sunt român”, să fim cei care ne asumăm până la capăt istoria reală a ţării şi să scriem una nouă demnă.

ANDREI CRĂCIUN: Noi, cei de acum, suntem mai grăbiţi, mai superficiali, mai hedonişti şi totul ca şi cum drumul acesta ar duce în altă parte decât au dus toate drumurile de până la noi. Suntem, deci, şi mai puţin înţelepţi. E, până la urmă, secolul selfie. John Steinbeck, scriitor american: "Fiecare epocă îşi zăpăceşte contemporanii". Nu suntem nici noi mai speciali. Oamenii singuri, deci. Singuri, adică neafiliaţi. Ei ştiu.

CRISTIAN DELCEA: E o generaţie care n-a trăit războaie, n-a făcut revoluţii, n-a schimbat lumea. Dar e o generaţie care vrea să conteze. Uneori se ia în serios mai mult decât e cazul. Generaţia noastră e tolerantă, preia din zbor ideile la modă, are în permanenţă nevoie de atenţie. Mai presus de toate, e o generaţie egoistă. Dar e nedrept să judecăm acum această generaţie. E ca şi cum, supăraţi pe propria echipă, am părăsi stadionul la pauză.

LORENA LUPU: Suntem o sumă de identităţi. Iar ăsta e lucrul cel mai bun. O generaţie care ar semăna cu Armata Poporului mi s-ar părea lucrul cel mai trist.

OANA SANDU: Nu am atât de multe date cât să compar generaţia din care fac parte cu ale altora. Ce ştiu şi mă bucură e că mă simt bine într-o lume diversă, extrem de efervescentă în care ajung să cunosc zeci de oameni în fiecare săptămână, cu personalităţi, meserii, familii şi obsesii diferite. Asta mă fascinează pe mine la vremurile în care trăim.

PHILIP O CEAILLAGH: Oamenii din generaţia care a crescut dupa 1989 din Romania sunt mai puţin pasivi în faţa autoritătii. Generaţia asta e mai puţin complexată despre ce înseamnă a fi român.

ŞTEFAN MAKO: Credem că ni se cuvin chestii fără să facem ceva pentru ele, nu ştim nimic temeinic şi ne place să trăim aşa.

TEODORA NEAGU: Am prieteni care se încadrează perfect în descrierea aşa-numitei generaţii Peter Pan: 30-35 de ani, necăsătoriţi, cu profesii liberale, joburi inconstante, fără copii şi parcă mereu cu timp liber. Deşi în spirit mă identific, într-o oarecare măsură, cu ei, poziţia de mamă de doi copii, dintre care unul cu serioase probleme de sănătate, impune ceva organizare, mai multe responsabilităţi şi mult mai puţină vreme pentru pasiuni. Aş zice, totuşi, că suntem şi unii şi alţii un pic mai liberi în gândire faţă de părinţii noştri, prinşi între dorinţa de a face şi neputinţa de a ne asuma creativitatea până la capăt. Am fost crescuţi într-un sistem destul de rigid, iar ca adulţi trăim într-o lume flexibilă, la care nu reuşim mereu să ne adaptăm. Suntem liberi, inadaptaţi şi acţionăm doar când avem chef.

VLAD STOICESCU: Nu pot să zic că-mi văd contemporanii de aceeaşi vârstă caracterizaţi de pasiunea pentru muzică alternativă sau ţoalele de la H&M. Dar îi văd marcaţi, de pildă, de sentimentul că duc lumea înainte într-un fel în care n-au făcut-o generaţiile anterioare. La fel au crezut, desigur, şi cele anterioare. Suntem ca nişte procesoare Intel, dacă vrei: toate ştiu să calculeze ecuaţii sofisticate, doar că de la generaţie la generaţie o fac mai rapid şi cu mai puţine resurse consumate. Eroarea matematică şi supra-încălzirea rămân, însă, constante.

VLAD URSULEAN: O generaţie românească nu există. Sunt câteva curente culturale slăbuţe, care se bat cap în cap, şi o mulţime de influenţe străine, care se bat şi ele cap în cap. Dincolo de graniţe, pare că se conturează o generaţie globală a celor tehnologizaţi. Nu cred că s-a mai văzut aşa ceva vreodată, deci totul e diferit.

Autorii fac parte din cartea „Superscrieri – drumul generaţiei noastre” lansată de Fundaţia Friends For Friends (FFFF). Toţi banii care se adună din vânzarea cărţii, de la lansare şi până în octombrie 2016, vor fi oferiţi de FFFF ca premii speciale pentru autori din această nouă generaţie, la ediţia actuală a Premiilor Superscrieri, cu dead-line 30 septembrie. ”Misiunea Fundaţiei Friends For Friends este să pună la dispoziţia comunităţii instrumente şi experienţe unice, care să permită României să devină un brand care contează, al cărui motor principal este creativitatea românilor.” http://ffff.ro/despre-noi/