26 august 1346 – În Bătălia de la Crecy, arcaşii englezi îi nimicesc pe cavalerii francezi

În această bătălie, armata engleză, condusă de regele Eduard al III-lea, a învins armata franceză, mult mai numeroasă, comandată de regele Filip al VI-lea. Bătălia a avut loc pe 26 august 1346, în apropiere de localitatea Crécy-en-Ponthieu, în nordul Franţei. 

Bătălia a fost rezultatul unei campanii de invazie a Angliei în Normandia, care a început la 12 iulie 1346. Armata engleză, formată din aproximativ 14.000 de oameni, dintre care 10.000 erau arcaşi cu arcul lung, a jefuit şi distrus multe oraşe şi sate din Franţa, ajungând până la periferia Parisului.

Apoi, englezii au mărşăluit spre nord, sperând să se întâlnească cu o armată aliată flamandă, care invadase din Flandra. Însă flamanzii s-au retras, iar englezii au fost urmăriţi de o armată franceză de aproximativ 30.000 de oameni, dintre care 8.000 erau cavaleri călare şi 6.000 erau arbaletişti genovezi angajaţi.

Sanda Țăranu, despre prezidențiale: Se confundă șmecheria cu inteligența

Sanda Țăranu, despre depresia care a ținut-o departe de meseria iubită

La Crécy, Eduard şi-a oprit armata şi s-a pregătit pentru asaltul francez. El şi-a dispus trupele pe un deal uşor înclinat, cu arcaşii pe flancuri şi infanteria în centru. Arcaşii erau protejaţi de nişte gropi săpate în pământ, pentru a împiedica avansarea cailor francezi. Infanteria era formată din cavaleri dezbrăcaţi şi scutieri, care luptau pe jos cu spadele şi topoarele.

Târziu în după-amiaza zilei de 26 august, armata lui Filip a atacat. Arbaletiştii genovezi au condus asaltul, dar au fost în curând copleşiţi de cei 10.000 de arcaşi ai lui Eduard, care puteau reîncărca mai repede şi puteau trage mult mai departe. Arbaletiştii s-au retras apoi, iar cavalerii francezi călare au încercat să pătrundă în liniile de infanterie engleze. În atac după atac, caii şi călăreţii au fost doborâţi de ploaia nemiloasă de săgeţi. La căderea nopţii, francezii s-au retras în cele din urmă. Aproape o treime din armata lor zăcea ucisă pe câmpul de luptă, inclusiv fratele lui Filip, Carol al II-lea de Alençon, aliaţii săi, regele Ioan cel Orb de Boemia şi Ludovic al II-lea de Nevers, precum şi alţi 1.500 de cavaleri şi scutieri. Filip însuşi a scăpat cu o rană. Pierderile englezilor au fost mai mici de o sută.

Bătălia a marcat declinul cavaleriei călare în războiul european şi ascensiunea Angliei ca putere mondială. De la Crécy, Eduard a mărşăluit spre Calais, care i s-a predat în 1347. Bătălia a demonstrat eficacitatea arcului lung ca armă dominantă pe câmpul de luptă occidental. Batalia a avut şi un impact cultural şi artistic, inspirând opere literare precum Cronica lui Jean Froissart sau piesa Eduard al III-lea atribuită lui William Shakespeare.