3 octombrie 52 î.Hr. - Iulius Cezar încheie cucerirea Galiei după capitularea lui Vercingetorix. Începe romanizarea Galiei, prima etapă a formării poporului francez

Unul dintre cele mai dramatice episoade din istoria antică a fost asediul Alesiei, o cetate fortificată a galilor, care a avut loc în anul 52 î.e.n.

Aici, Vercingetorix, căpetenia arvernilor şi liderul rezistenţei galice împotriva romanilor, s-a refugiat cu o parte din armata sa, după ce fusese înfrânt de Iulius Cezar la Gergovia.

Cezar, care dorea să-şi consolideze puterea în Roma şi să-şi extindă domeniul în Galia, l-a urmărit pe Vercingetorix şi a început să construiască o impresionantă linie de fortificaţii în jurul Alesiei, pentru a împiedica orice ieşire sau ajutor din exterior.

Asediul a durat mai multe luni, timp în care romanii au trebuit să facă faţă atât atacurilor disperate ale celor asediaţi, cât şi sosirii unei armate de salvare formată din alte triburi galice, care număra peste 250.000 de oameni.

În ciuda inferiorităţii numerice, romanii au reuşit să respingă toate asalturile galilor, datorită disciplinei, tacticii şi ingeniozităţii lor militare.

Pe 3 octombrie, Vercingetorix şi-a dat seama că nu mai are nicio şansă şi a decis să se predea lui Cezar, pentru a salva viaţa celor rămaşi în cetate. El a ieşit din Alesia călare pe un cal alb şi s-a aruncat la picioarele lui Cezar, oferindu-i sabia sa ca semn de capitulare. Acest gest a marcat sfârşitul războaielor galice şi supunerea definitivă a Galiei faţă de Roma.

Asediul Alesiei a fost nu numai un moment crucial în cariera lui Cezar, ci şi în istoria Galiei şi a poporului francez.

După cucerirea romană, Galia a intrat într-un proces de romanizare, adică de asimilare a culturii, limbii şi obiceiurilor romane.

Romanizarea Galiei poate fi considerată prima etapă a formării poporului francez, care s-a definit ulterior prin opoziţia faţă de francii germanici, prin adoptarea creştinismului şi prin afirmarea sa politică şi culturală în Evul Mediu.