A murit academicianul Tudorel Dima. Cunoscutul filosof avea 79 de ani

Tudorel Dima, ctitor de şcoală şi imagine proeminentă a ştiinţei şi culturii româneşti, a murit pe 1 ianuarie.

„Academia Română aduce un respectuos omagiu personalităţii academicianului Tudorel Dima”, potrivit aceluiaşi comunicat.

Născut la Brăila, pe 5 noiembrie 1939, a urmat cursurile liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila, unde a beneficiat de educaţia unor profesori valoroşi care îşi terminaseră studiile înainte de anul 1945. S-a înscris, în anul 1957, la Facultatea de filosofie şi istorie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi şi a făcut parte din prima generaţie de studenţi de după reînfiinţarea în oraş a studiului filosofiei, având şansa de a întâlni profesori remarcabili precum Petre Botezatu, Vasile Pavelcu, Ernest Stere şi Ştefan Bârsănescu. În anul 1962 îşi finalizează studiile, specializarea filosofie, iar, în 1973, a obţinut titlul de doctor în filosofie, specialitatea logică, la Facultatea de filosofie a Universităţii din Bucureşti.

„Bust de copil” sculptat de Constantin Brâncuși, adus în siguranță la Muzeul Național Brukenthal

Festivalul de la Avignon, 2025: „Împreună” pentru soluții noi unei lumi aflate în criză

Viaţa academicianului Tudorel Dima este strâns legată de Iaşi, de Catedra de istoria filosofiei şi logică de la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. A urcat toate treptele ierarhiei universitare, până la aceea de profesor (1990 – 2009), în cadrul Facultăţii de filosofie, al cărei decan a fost (1992 – 2000). A fost cancelar general al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (2000 – 2004), director al Institutului de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” al Academiei Române, Filiala Iaşi (1995 – 2018). În cadrul institutului pe care l-a condus a coordonat, în calitate de cercetător ştiinţific, proiecte, precum „Paradox şi antinomie în logică şi filozofie”, „Logic şi extralogic în cunoaştere”, „Epistemologie cu subiect cunoscător”.

A predat cursuri de logică generală, epistemologie, istoria logicii, inducţie şi probabilitate.

A fost specialist în logică deductivă şi inductivă, epistemologie, filosofia ştiinţei, filosofie românească, iar în aceste domenii a avut contribuţii originale, de exemplu, a iniţiat structurarea unei logici hermeneutice pe baza lucrărilor lui Constantin Noica şi a valorificat opera lui Petre Botezatu şi a lui Lucian Blaga.

A desfăşurat o bogată activitate publicistică, fiind autorul unor volume precum „Modele inductive” (1975); „Între prudenţă şi eroare. Eseu asupra naturii şi dinamicii ştiinţei” (1978); „Explicaţie şi înţelegere” (vol. I, 1980; vol. II, 1994); „Întemeieri raţionale în filosofia ştiinţei” (1983); „Privind înapoi cu deferenţă” (2006), şi a colaborat la mai multe volume colective, printre care „Teoria cunoaşterii ştiinţifice” (1982), lucrare distinsă cu premiul „Simion Bărnuţiu” al Academiei Române. A fost membru în colegiile de redacţie ale unor reviste precum Noesis, Revue Roumaine de Philosophie, Revista de filosofie, Proceedings of the Romanian Academy etc.

Academia Română l-a ales membru corespondent în anul 1996, iar, în anul 2011, a fost ales membru titular.