A murit istoricul Mihnea Berindei. Fost director al Arhivelor Naţionale: Am pierdut un prieten. Vladimir Tismăneanu: A fost sufletul exilului democratic de la Paris

Răzvan Theodorescu, despre Mihnea Berindei: "Era plin de promisiuni, provenea dintr-o lume de istorici"

Academicianul şi istoricul Răzvan Theodorescu a deplâns moartea istoricului Mihnea Berindei, care s-a stins din viaţă, duminică, la vârsta de 68 de ani. Într-o declaraţie pentru MEDIAFAX, academicianul român a rememorat perioada în care l-a pregătit pe Mihnea Berindei pentru examenul la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, evocând faptul că încă din tinereţe, acesta era pasionat de istorie, provenind dintr-o familie de istorici.

Nu în ultimul rând, Răzvan Theodoresc şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la prietenul său, academicianul Dan Berindei, tatăl istoricului Mihnea Berindei, declarând că speră să treacă peste „acest moment teribil”:

„Eu l-am cunoscut în tinereţe foarte bine, când era elev de liceu şi student. Într-un fel, pentru intrarea în facultate s-a pregătit cu mine. Eram foarte apropiat de familia lor. Eu sunt foarte prieten cu tatăl său, am fost prieten cu mama sa. Ştiu că era un tânăr plin de promisiuni, promisiuni pe care din câte ştiu le-a îndeplinit în meserie. După aceea eu nu l-am văzut, nu l-am mai urmărit în niciun fel. A plecat din ţară şi nu l-am mai văzut. Numai în perioada foarte tânără îl vedeam foarte des. Era un băiat plin de dorinţa de a învăţa, a fost un foarte bun student, era pasionat de istorie, tatăl său fiind un istoric important. Bunicul său matern, profesorul Ion Hudiţă, de asemenea. Mama sa era şi ea absolventă a Facultăţii de Istorie. Era o lume de istorici. A crescut într-o casă plină de cărţi. Îmi amintesc, acolo îl pregăteam...eu fiind deja absolvent de Facultate, tânăr cercetător, el elev. Deci amintirile sunt foarte îndepărtate. Dumnezu să-l ierte! În mare parte sunt preocupat aici de sănătatea prietenului meu Dan Berindei care este la o vârstă a patriarhilor şi sper să treacă peste acest moment teribil.”, a conchis Răzvan Theodorescu.

”Mihnea Berindei (22 martie 1948 - 19 iunie 2016). Am pierdut un prieten scump. Alte cuvinte sunt de prisos astăzi", a scris Dorin Dobrincu, pe pagina sa de Facebook.

“Plâng aici moartea unui prieten foarte drag, istoricul şi intelectualul Mihnea Berindei (1948-2016). Îl ştiu pe Mircea din 1985, ne-am implicat amândoi în numeroase activităţi împotriva totalitarismului. A fost sufletul exilului democratic în Paris, foarte apropiat de cercurile de disidenţi sovietice şi est-europene. M-a invitat să scriu pentru publicaţii precum "La nouvelle alternative" şi "L'autre Europe.". A organizat campanii de solidaritate alături de Paul Goma, Vasile Paraschiv, Doina Cornea, Mihai Botez, Radu Filipescu, Dorin Tudoran şi alţi disidenţi”, a scris politologul Vladimir Tismăneanu despre Mihnea Berindei, pe contul său de Facebook.

Vladimir Tismăneanu îşi aminteşte cum prietenul lui Mihnea a venit în Bucureşti imediat după căderea regimului comunist şi cum a participat la organizarea Grupului pentru Dialog Social şi la crearea publicaţiei săptămânale “22”.

Mihnea Berindei a fost coautor al unui cărţi extrem de documentate şi revelatoare despre represiunea violentă a drepturilor civile de către statul român din iunie 1990. În 2006, Mihnea Berindei a fost membru în comisia prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. “Cuvintele nu pot descrie devotamentul lui Mihnea atunci când a conceput acest raport final.”, adaugă Tismăneanu pe contul său de Facebook.

“Mihnea era nobil şi generos. Numele lui trebuie reţinut în istoria de onoare a României”, a mai spus Vladimir Tismăneanu.

Mihnea Berindei (n. 22 martie 1948, Bucureşti, România - d. 19 iunie 2016, Veneţia, Italia) a fost un istoric de origine română naturalizat în Franţa în anul 1981.

Între anii 1971 şi 1991 a lucrat ca cercetător specializat în istoria Imperiului Otoman la Şcoala de Înalte Studii de Ştiinţe Sociale (École des Hautes études en Sciences Sociales). Din 1991, este angajatul Institutului de Ştiinţe Sociale şi Politice al Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS).

În afară de opera istorică, este cunoscut pentru rolul său eficient de mobilizare a presei şi opiniei publice occidentale în susţinerea disidenţei din Europa Centrală şi de Est şi în special, din România. Între 1977 şi 1989, a publicat articole care dezvăluiau şi denunţau realităţile epocii Ceauşescu.

A făcut parte din grupul prestigios al exilului democratic anticomunist care a mobilizat vocile disidente din România. După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susţinerea organizaţiilor şi mişcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania şi Republica Moldova.

Mihnea Berindei a urmat Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti între anii 1966-1970, învăţând în paralel turca veche cu profesorul Mihail Guboglu, care l-a îndrumat pentru cariera de specialist în istoria Imperiului Otoman. În ultimul an de studenţie a reuşit să obţină o viză de studii şi documentare în Turcia, de unde s-a îndreptat spre Franţa. Ajuns la Paris, s-a înscris la Ecole Pratique des Hautes Etudes (EPHE), pe care a absolvit-o în anul 1972, şi a continuat să studieze paleografia otomană.

Între 1972 şi 1991 a ocupat diverse poziţii de cercetător la Centrul de Studii privind URSS, Europa de Est şi Spaţiul Turc al Şcolii de Înalte Studii de Ştiinţe Sociale (EHESS). Din anul 1977, activitatea de istoric s-a împletit cu cea de militant în sprijinul opoziţiei democratice din Europa Centrală şi de Est şi în special, în susţinerea rezistenţei faţă de regimul Ceauşescu din ţara natală. După prăbuşirea regimului comunist din România, Mihnea Berindei s-a implicat în crearea Grupului pentru Dialog Social şi în sprijinirea primelor organizaţii civice româneşti. A mobilizat resurse umane şi financiare din Franţa menite să asiste democraţiile incipiente din România, Bulgaria, Albania, Republica Moldova. În anii 2000, a participat la restituirea pentru istorici şi opinia publică a arhivelor Partidului Comunist din România.

Activitatea din exil (1970-1989)

În primii ani după rămânerea sa în Franţa, Mihnea Berindei s-a dedicat exclusiv cercetărilor în domeniul său de specialitate: Istoria Imperiului Otoman, secolele XV-XVII. A făcut cercetări în Arhivele din Istanbul, a lucrat individual şi în echipă la traducerea şi editarea de documente. Între 1972 şi 1991, a avut misiuni anuale de cercetare în arhivele din Roma şi Veneţia. A publicat singur sau în colaborare o serie de studii privind raporturile dintre ţările române şi Poarta Otomană, despre marile drumuri de comerţ şi zona Marea Neagră şi regiunile nord-pontice. A fost membru al comitetului de redacţie al revistei de specialitate Turcica (1980-1889).

După 1977, a participat şi la activitatea unor grupuri de cercetare multidisciplinare (istorici, sociologi, economişti, politologi) privitoare la ţările comuniste şi la relaţiile Est-Vest. A fost membru al comitetelor de redacţie al revistelor L’Alternative (1979-1985), L’Autre Europe (1986-1994) şi până în prezent, al trimestrialului Politique Internationale. În aceste reviste a susţinut singur sau împreună cu alţi cercetători analize asupra opoziţiei din România, minorităţilor naţionale, situaţiei vieţii religioase, politicii sociale, economice şi culturale a regimului. A prezentat şi publicat texte provenind din mediile disidente din România.
Mihnea Berindei a fost membru fondator al Comitetului Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, creat în anul 1977 pentru sprijinirea Mişcării Goma. A participat la fondarea în 1980 a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu sediul la Paris (afiliată la Fédération Internationale des Droits de l’Homme), căreia i-a fost constant purtător de cuvânt şi în ultimii ani vicepreşedinte. A fost un apropiat al Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Paul Goma şi al altor militanţi ai exilului românesc. Colaborările lui la postul de radio Europa Liberă s-au remarcat prin seriozitatea aparte a documentării. A fost membru fondator al operaţiunii Villages Roumaines (1988-), importantă pentru formarea unei solidarităţi europene împotriva regimului Ceauşescu. Berindei s-a implicat şi în activitatea protestatară concretă: susţinerea de manifestaţii în faţa reprezentanţelor României în Franţa, strângerea de semnături pentru apărarea celor supuşi politicii represive a regimului, culegerea de date despre opoziţia din România şi informarea mass-media şi opiniei publice occidentale.

Activitatea după decembrie 1989

După 1990, Mihnea Berindei a continuat activitatea anterioară prin cercetări asupra societăţilor postcomuniste. A lucrat în fondurile de documente ale Partidului Comunist Român, a organizat seminarii asupra situaţiei din ţările aflate anterior sub tutela URSS. Între 1990 şi 1992 a fost preşedintele organizaţiei Biroul de Informaţii şi Ajutor pentru România. În 1992 a devenit vicepreşedintele asociaţiei Est Libertés. În perioada 1994 – 1998 a condus o serie de programe PHARE ale Uniunii Europene menite să ajute democraţia locală şi structurarea partidelor politice democratice din Albania, Bulgaria, România, monitorizarea alegerilor din Serbia, Kosovo, Macedonia şi Republica Moldava.

A făcut parte din Comisia Prezidenţială pentru Investigarea Dictaturii Comuniste din România, iar după publicarea Raportului final, a continuat cercetarea de arhive pentru editarea de documente despre perioada comunistă.

Citeşte şi: COMENTARIU O provocare: „Suntem oi sau ne prefacem? ”

Citeşte şi: Tim Robbins, la Festivalul Internaţional de Teatru din Sibiu: Sunt foarte fericit să fiu în România

Citeşte şi: Scandalul de la Operă continuă: Scrisoarea angajaţilor de la Operă către Iohannis, Cioloş, Şuteu şi Dâncu