A murit poetul Evgheni Evtuşenko

Evtuşenko s-a născut la 18 iulie 1933, la Irkutsk, Siberia, a publicat primele poezii la vârsta de 20 de ani şi s-a bucurat rapid de o mare popularitate în URSS.

Scriitor al dezgheţului poststalinist, contemporan cu beatnicii de peste Ocean şi cu Vladimir Vîsoţki, deopotrivă, Evtuşenko a marcat poezia unei generaţii şi, în egală măsură, generaţia însăşi.

Prieten cu Nichita Stănescu, Evtuşenko a declarat, într-un interviu (acordat lui Ştefan Dimitriu şi citat de criticul literar Cosmin Ciotloş, pe pagina sa de Facebook): "Ca să fii un mare poet, trebuie în acelaşi timp să cunoşti ca nimeni altul limba în care scrii, adică să fii «poliglot» al limbii tale, aşa cum marele meu prieten Nichita Stănescu susţinea pe drept cuvânt că este «poliglot de limba română». Şi-apoi mai trebuie să fii un neobosit cititor. Să-ţi stăpâneşti profesia ca un om de ştiinţă, mereu la curent cu tot ce se petrece în domeniul tău. Şi, nu în ultimul rând, să-ţi asumi o anumită responsabilitate pentru lumea în care trăieşti. Atitudine fără de care poţi fi la o adică un poet bun, dar nu un poet mare."

"Te rog – vegheată de tăceri depline,

când visul calea somnului aţine,

în nopţi de primăvară gândeşte-te la mine

şi-n nopţile de vară gândeşte-te la mine,

în nopţile de toamnă gândeşte-te la mine

şi-n nopţile de iarnă gândeşte-te la mine..."

Vodcă, aşa cum se cuvine, şi Gilbert Bécaud, despre "Quand il est mort le Poète", aici: