Prima pagină » Cultură-Media » „Aglaja” – Trei festivaluri în trei luni – GALERIE FOTO

„Aglaja” – Trei festivaluri în trei luni – GALERIE FOTO

Centrul Cultural European şi de Tineret pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” îşi începe stagiunea de toamnă sâmbătă, 10 septembrie, de la ora 19,30, cu o poveste care are loc în lumea circului. "Aglaja" este o adaptare a celor două romane „De ce fierbe copilul în mămăligă” şi „Raftul cu ultimele suflări” scrise de autoarea Aglaja Veteranyi, de origine română.
Silvana Chiujdea
23 aug. 2016, 17:22, Cultură-Media

Vezi mai jos GALERIA FOTO

Proiectul „Aglaja” reuneşte câţiva actori tineri care inspiră, motivează, aduc la ordine, ordonă lipsa compromisurilor. Un spectacol cu o altfel de respiraţie, cu o verticalitate aparte, cu lacrimă şi zâmbet, cu lumină şi umbră, cu bucurie şi tristeţe, emoţii pe care fiecare dintre noi le-a simţit de-a lungul vieţii, transmite Centrul Cultural European şi de Tineret pentru UNESCO.

După participarea la Festivalul de Teatru Nou de la Arad, din primăvara acestui an, spectacolul a fost solicitat şi la Festivalul Zile şi Nopţi de Teatru de la Brăila (ediţia a X-a, 20-25 septembrie), la Festivalul Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iaşi (6 – 12 octombrie (ediţia a IX-a), precum şi la Festivalul de Teatru Pledez pentru tineri de la Piatra Neamţ (ediţia XXVIII-a, noiembrie). Un tur de forţă pentru care tinerii actori din distribuţie au început deja să se pregătească.

Din distribuţia spectacolului fac parte actorii Alina Petrică, Anca Florescu, Adrian Ciobanu, Olimpiu Blaj, Alexandru-Lucian Aron, Ştefan Lupu şi Abe Kyohey – muzică si figuratie speciala, George Rotaru – light design şi Marius Popescu – proiecţii.

Galerie foto

„«Aglaja» nu este un spectacol pe care să-l povesteşti. Este o întâlnire. Scenele îşi aşteaptă rândul şi compun viaţa unor personaje arhetip – Mama, Tatăl, Mătuşa… familia paradoxală de artişti. Clownul Ţăndărică este inevitabil trist şi neîmplinit, trapezista zveltă care atârnă de păr din cupola circului este bună prietenă cu palinca, iar îmblânzitorul de lei este o mătuşă iubitoare, ca orice mătuşă cu suflet mare, a cărui singură vină este că s-a născut bărbat. Printre ei, Aglaja cea îmbrăcată în rochie cu buline colorate învaţă să trăiască şi să moară. De visat învaţă singură. Şi visează frumos la o casă mare, cu găini în curte sau la o mare albastră şi un servitor chinez. Multitudinea de mijloace artistice care intră în viaţa acestui spectacol se alcătuiesc unul pe celălalt asemenea membrelor unui corp perfect. Dansul, proiecţiile, songul interpretat live, pantomima, gagul, mişcarea scenică, discursul distanţat şi jocul actoricesc derivă atât de rotund unul din celălalt, fără poticniri sau cusături la vedere. Universul Aglajei e bogat şi consistent. Fiecare nouă scenă ascunde o surpriză şi îşi are propria cheie ce deschide metafore potrivite perfect cu sensul episodului în parcursul spectacolului. Ritmul atent construit, cu momente de tensiune, cu răgazuri în care râsul bandajează emoţia, cu lacrimă lucidă şi un punct culminant în care absurdul este trăit în toată trista sa splendoare – nunta vieţii şi a morţii, sărbătorită cu un dans nebun, pe acorduri tradiţionale. „O familie românescă rămâne mereu împreună. C’aşa-i frumos”, scrie despre spectacolul Centrului Cultural European şi de Tineret pentru UNESCO ”Nicolae Bălcescu” criticul Alina Epîngeac, în revista Yorick.

„Aglaja, paşaportul meu de artistă”

„«Aglaja» este spectacolul meu de suflet la care am lucrat alături de o echipă minunată de oameni frumoşi. Un spectacol care a fost creat din pasiune si dorinţă, emoţie şi bucurie, nebunie si dragoste faţă de teatru… O «Comedie-Neagră» care vorbeşte despre condiţia artistului, slăbiciunea umană, despărţire, dizabilităţi familiale, speranţă, dragoste si tot ce este mai presus de noi şi de percepţiile noastre. Un spectacol care te face bine…” – Ştefan Lupu.

„«Aglaja» pentru mine e un debut  în ceea ce priveşte curajul de a o lua de la zero, cu mâinile goale, cu propriile puteri şi cunoştinte, în ceea ce priveşte curajul de a-ţi devoala propriile vise şi pasiuni… în ceea ce priveşte curajul de a-ţi asuma atât de tare povestea altcuiva încât să o confunzi cu propria ta poveste… De asta am şi ales să arăt părţi din mine, să o arăt pe Alina mică, din dorinţa de a o imagina pe Aglaja cea mică, înghiţită de lumea circului… AGLAJA este paşaportul meu de artistă cu care sper să colind lumea asta mare a teatrului” – Alina Petrică.

Cine a fost Aglaja

Aglaja Veteranyi  s-a născut în 1962 în România, într-o familie de artişti de circ. Mama ei, supranumită „femeia cu păr de oţel”, era din Iaşi şi avea un număr de acrobaţie fiind suspendată de propriile-i plete, fără plasă de siguranţă. Tatăl era clovn şi ardelean cu rădăcini maghiare.

În 1967, familia Veteranyi pleacă într-un turneu cu Circul de Stat şi cere azil în Occident. În rulotele diverselor trupe cu care străbat lumea artiştii ambulanţi duc o viaţă promiscuă. Copilăria celor două fetiţe, Aglaja şi sora ei vitregă, nu este deloc una normală. Sunt aproape analfabete şi nu au noţiunea de „acasă”. Un timp, învaţă la un internat din Elveţia, dar, după traiul libertin din mijlocul circarilor, greu se pot adapta disciplinei şcolare şi lipsei de afecţiune din pension.

La 20 de ani îşi începe cariera de actriţă şi scriitoare de limbă germană, înfiinţând trupe de teatru experimental şi publicând poeme. După 1989, vine de trei ori în ţara noastră, pentru a-şi vizita rudele din Iaşi. Poeme semnate de ea apar în revistele literare româneşti, în traducerea Norei Iuga. Din păcate, Aglaja Veteranyi n-a mai apucat să vadă versiunea românească.