Aleksandr Soljeniţîn era o persoană caldă şi tolerantă, nu un disident furios

"Există ideea că Soljeniţîn era atât de intolerant încât vedea totul în alb şi negru, dar asta este o prostie. El i-a respins vehement pe cei care au redus arta sau persoana lui la o ecuaţie politică", a declarat Ignat Soljeniţîn, al cărui tată a primit în 1970 premiul Nobel pentru literatură, pentru romanul "Pavilionul canceroşilor".

Într-un interviu acordat publicaţiei americane Times, care a marcat prima traducere integrală în limba engleză a romanului "Primul cerc", Ignat Soljeniţîn, pianist şi dirijor, l-a caracterizat pe tatăl său, Aleksandr Soljeniţîn, ca fiind o persoană caldă, ce şi-a încurajat fiii să înveţe limba engleză, deoarece locuiau în America, şi i-a îndemnat să îşi urmeze propriile pasiuni chiar dacă părerile sale personale erau diferite.

"Dacă ceea ce spun acum nu se potriveşte cu imaginea sa din Vest, eu sunt aici să depun mărturie că acea imagine nu este reală. Era un om foarte modest", a mai spus el.

În opinia lui Ignat Soljeniţîn, a fost chiar vina tatălui său că este văzut ca un "profet furios şi plin de amărăciune", deoarece "tonul său politic strident a fost incompatibil cu discursul tipic occidental".

"Apoi oamenii i-au văzut barba şi l-au asociat cu un profet din Vechiul Testament. Dar acesta a fost un rezultat al timpurilor în care a trăit el. Oamenii nu au înţeles din ce lume venea el", a comentat Ignat Soljeniţîn.

Potrivit fiului său, motivul pentru care Aleksandr Soljeniţîn s-a retras din societate a fost unul legat de literatură. Scriitorul dorea linişte pentru a se dedica operei sale "The Red Wheel".

"Voia să meargă într-un loc liniştit, unde să poată lucra fără întreruperi. Obişnuia să spună că i-ar fi plăcut să îşi permită luxul de a petrece mai mult timp împărtăşind impresii, socializând cu americanii sau călătorind. Ştia totuşi că «The Red Wheel» îi va ocupa fiecare minut din timpul său şi fiecare strop de energie, aşa că a trebuit să facă o alegere", a declarat Ignat Soljeniţîn.

Scriitorul rus Aleksandr Soljeniţîn, care a decedat pe 3 august 2008, la vârsta de 89 de ani, în urma unei insuficienţe cardiace acute, a jucat un rol istoric dezvăluind ruşilor şi lumii întregi universul inuman al lagărelor sovietice, pe care le-a denumit "Arhipelagul Gulag".

Artilerist în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, el a fost arestat în 1945 şi condamnat la opt ani de închisoare pentru că a criticat competenţele de comandant militar ale lui Stalin într-o scrisoare trimisă unui prieten. Eliberat în 1953, scriitorul a publicat în 1962 povestea unui deţinut din Gulagul sovietic, "O zi din viaţa lui Ivan Denisovici", după ce a primit aprobarea noului lider de la Moscova, Nikita Hruşciov.

Alte lucrări ale lui Soljeniţîn, "Pavilionul Canceroşilor" şi "Primul Cerc", au fost tipărite clandestin, iar în străinătate scriitorul a cunoscut un mare succes.

A primit premiul Nobel pentru literatură în 1970, dar, în 1974, autorităţile de la Moscova i-au retras cetăţenia rusă, expulzându-l din URSS. El a locuit apoi în Germania, Elveţia şi Statele Unite ale Americii, înainte de a reveni în Rusia, în 1994, după destrămarea Uniunii Sovietice. După întoarcerea în ţara natală, el a criticat Occidentul şi evoluţia Rusiei postsovietice, făcând apel la reîntoarcerea la valorile morale tradiţionale.