Alina Cojocaru: În lumea baletului este mult mai uşor de acceptat şi simţit cine eşti

Sâmbătă, de la ora 19.00, coregraful Johan Kobborg prezintă la Opera Naţională Bucureşti baletul "La Sylphide", avându-i ca invitaţi în rolurile principale pe celebra prim-solistă Alina Cojocaru, desemnată Balerina deceniului (Moscova, 2010), şi pe prim-solistul Baletului Regal din Londra Steven McRae, câştigător al premiului Dancing Times la categoria "cel mai bun dansator", la National Dance Awards (Marea Britanie, 2011).

Balerina Alina Cojocaru a vorbit, vineri, la o conferinţă de presă, despre decizia de a părăsi, împreună cu Johan Kobborg, logodnicul său, Baletul Regal din Londra şi despre ce înseamnă pentru ea să facă parte din English National Ballet, compania la care a ales să meargă ulterior.

Alina Cojocaru a declarat că una dintre dorinţele ei este ca românii să fie văzuţi mai bine în lume. "Într-un fel, simt un fel de responsabilitate să ajut, sunt româncă şi tot ceea ce fac tot timpul o să fie legat de România", a spus Alina.

Alina a vorbit şi despre decizia de a părăsi Baletul Regal din Londra la finalul sezonului 2012-2013.

"Nu a fost necesar să schimb companiile, a fost necesar să plec de la Royal Ballet. După o perioadă de 13 ani în care eşti într-un anumit teatru, creşti, creşti, creşti şi dacă, la un moment dat, ajungi într-o situaţie în care tu vrei să creşti, dar locul unde eşti nu necesar vrea să schimbe... Ca artist, am ajuns la o nevoie de mai mult, am vrut mai mult, am ştiut că pot să descopăr mai multe lucruri în carieră şi, din păcate, fiind o carieră mai scurtă în forma artei baletului, a fost momentul potrivit să plecăm de la Royal Ballet", a spus aceasta.

Întrebată dacă este mulţumită de repertoriul care i se oferă la noua companie la care a ales să meargă, Alina Cojocaru a declarat că este încântată că la English National Ballet i se oferă şansa de a dansa mai multe balete clasice şi a avut mai multe spectacole în această perioadă decât a avut în ultimii ani de zile.

"Acum, fiind la English National, pregătesc a patra premieră în trei luni. Este foarte greu, dar este pentru mine foarte interesant. Chiar dacă dansez tot «Spărgătorul» este un alt «Spărgătorul de nuci», învăţ o altă variantă. English National are repertoriul foarte tradiţional (...) ceea ce mă bucură foarte mult. La Londra (Baletul Regal din Londra, n.r.), chiar dacă este o companie clasică, dacă vă uitaţi la repertoriul pe care l-am dansat în ultimii ani, nu au fost aşa de multe spectacole clasice. Totuşi, spectacolul clasic este un spectacol care tot timpul te face să vrei mai mult de la tine, să progresezi", a declarat aceasta.

Alina a spus că astfel are ocazia de a descoperi rolul mult mai mult. "Ca artist poţi să repeţi oricât, dar pe scenă poţi să creşti", a spus Alina la conferinţa de presă.

De asemenea, ea a precizat că a ajuns la un moment în care trebuie să fie pe scenă, "ca să descopere mai mult".

"Simt acum o perioadă foarte interesantă în cariera mea, de care mă bucur foarte mult", a mai spus balerina.

În ceea ce priveşte aşteptările pe care le are de la un coregraf, Alina Cojocaru a spus că cel mai important este să existe o colaborare armonioasă între ea şi cel alături de care lucrează.

"Este foarte frumos când lucrezi cu un coregraf care ştie ce vrea, dar totuşi ia de la mine ca artist. Când este o colaborare ca la un joc de tenis. Deşi la tenis cineva câştigă, este meciul în general care te încântă şi când vezi doi oponenţi care sunt superbi fiecare, te emoţionează tot meciul. Am impresia că la fel şi în balet, când avem mingea şi ne jucăm de la unul la altul, perioada aceea este foarte frumoasă. Şi consider că eu câştig tot timpul pentru că ajung să fiu pe scenă", a spus Alina Cojocaru.

Aceasta a vorbit şi despre companiile de balet care nu riscă suficient de mult şi se limitează la anumite coregrafii care ştiu că atrag publicul. "Dar pentru noi, ca artişti, posibilitatea să lucrăm cu un coregraf, chiar dacă rezultatul este să zic nu exact la aşteptarea tuturor, e un câştig. E o investiţie care trebuie neapărat făcută pentru artişti şi pentru coregrafi", a adăugat Alina Cojocaru.

"Avem nevoie de coregrafi să formăm tradiţii, avem nevoie de producţii noi. Totul trebuie un pic... Să riscăm mai mult (...) Mi se pare lucrul cel mai important să se încerce să se facă ceva nou (companiile, n.r)", a completat aceasta.

Totodată, Alina Cojocaru a vorbit şi despre lucrurile frumoase din profesia ei şi despre faptul că ar trebui făcute anumite schimbări pentru ca publicul să intre mai des în contact cu lumea dansului, a baletului.

"Cel mai frumos lucru în profesia mea sunt emoţiile, emoţiile pe care niciun 3D nu le poate transmite. Este ceva fizic ce simţi când vezi un spectacol care te atinge sufleteşte", a spus Alina Cojocaru.

Balerina a precizat că este destul de greu pentru coregrafi să creeze ceva frumos, astfel încât să continue tradiţia baletului în ziua de azi.

Alina Cojocaru a spus la conferinţa de presă că au trecut câţiva ani de când n-a mai dansat Silfida şi s-a bucurat foarte mult să se reîntoarcă la acest spectacol.

"La un moment dat, pentru James, Silfida este un vis, ea nu este reală, dar eu trebuie să fiu cât de reală pot ca să fie visul real pentru el. Ce este foarte frumos în Silfida este faptul că, de cum începe spectacolul, Silfida stă în genunchi privindu-l pe el. În momentul acela tot spectacolul porneşte. Dacă eu stau jos şi mă gândesc la faptul că am făcut asta de 10 ani o să fiu o Silfida foarte tânără, foarte îndrăgostită, dar dacă mă gândesc că am făcut asta de 100 de ani, deja Silfida mea o să aibă o altă mişcare, o altă greutate, o altă dorinţă, o altă pasiune pentru James. Totul depinde cum mă simt în ziua respectivă. Dacă sunt foarte emoţionată şi foarte bucuroasă şi foarte copilăroasă, atunci Silfida mea devine cu aceleşi emoţii. (...) Sunt atâtea emoţii în modul în care Silfida poate să fie pentru James", a spus Alina.

Alina Cojocaru a fost întrebată şi despre reticenţa pe care o au britanicii faţă de români şi a spus: "Eu am norocul să fiu într-un mediu în care intru în sală şi am colegi din Spania, din Japonia. Am crescut aşa, de la 17 ani. Eu sunt româncă. Este adevărat că sunt momente în care te simţi străin pentru că eşti străin". Cu toate acestea, "în lumea baletului este mult mai uşor acceptat şi simţit cine eşti", a mai spus Alina Cojocaru.

Totodată, artista a spus că nu exclude posibilitatea de a reveni în România.

Alina Cojocaru, născută la Bucureşti, a studiat la Kiev timp de şapte ani, perfecţionându-se apoi, din 1997, la Şcoala Regală de Balet din Londra, în urma câştigării unei burse în cadrul Concursului Internaţional de Balet de la Laussane. A dansat în Compania de Balet din Kiev (debutând în "Don Quijote", "Frumoasa din pădurea adormită", "Spărgătorul de nuci", "Coppelia"). A revenit la Londra în 1999, fiind promovată ca prim-balerină. După succesul repurtat în "Giselle", ea a devenit solist principal (2001) al Companiei Regale de Balet de la Covent Garden, evoluând apoi în rolul Odette-Odile din "Lacul lebedelor", "Romeo şi Julieta" (coregrafia Kenneth McMillan), "Don Quijote" (în viziunea lui Rudolf Nureev), "Evgheni Oneghin" (semnat de John Cranko), "Baiadera" (realizată de Natalia Makarova) etc. În repertoriul său s-au adăugat, în ultima vreme, noi titluri, precum "Mayerling", "Gong", "Sylfida", "Manon" (în coregrafia lui McMillan).

În 2002, Alina Cojocaru a apărut pentru prima oară pe scena românească interpretând, alături de ansamblul Operei Naţionale Bucureşti, rolul titular din "Giselle", revenind apoi, în anul următor, pentru a dansa, alături de Johan Kobborg, în cadrul Galei de Balet din Festivalul şi Concursul Internaţional "George Enescu". Ea a primit şi distincţia Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler.

Alina Cojocaru a fost desemnată, în 2004, cea mai bună balerină la festivalul Monaco Dance Forum, la gala premiilor Nijinsky, distincţie acordată o dată la doi ani.

În 2005, ea a prezentat, la Sala Palatului din Capitală, spectacolul de balet "Don Quijote", iar la începutul anului 2007, a susţinut, la Teatrul Naţional Bucureşti, alte două spectacole. Alina Cojocaru a revenit pe scena românească, la Opera Naţională Bucureşti, în ianuarie 2008, în spectacolul de balet "Baiadera", şi în luna mai a anului 2010, în "Giselle".

În 2009, evoluţia balerinei Alina Cojocaru în spectacolul "Giselle" din 2001, de la Royal Opera House din Londra, s-a clasat pe locul zece în topul celor mai bune dansuri ale deceniului.

Totodată, Alina Cojocaru s-a numărat printre cele patru laureate ale premiului "Balerina deceniului", decernat în 2010 cu ocazia unei prestigioase gale internaţionale de balet - "Stars of the 21st Century" - care a fost organizată la Moscova. În afară de Alina Cojocaru, atunci au mai fost premiate Lucia Lacarra din Spania şi Svetlana Lunkina şi Diana Vishneva din Rusia.

Alina Cojocaru şi Johan Kobborg au o relaţie de mai mulţi ani şi s-au logodit în 2011.

Scenografia baletului "La Sylphide", inspirată din peisajele Scoţiei, îi aparţine artistei de origine rusă Natalia Stewart, care a colaborat la Royal Opera House din Londra cu artişti faimoşi, scenografi, coregrafi şi dansatori, la repunerea în scenă a lucrărilor lui George Balanchine, Frederick Ashton şi Keneth Macmillan. De asemenea, recent, Natalia Stewart a creat scenografia pentru baletul nonconformist în patru părţi "Genesis".

Premiera de sâmbătă a baletului "La Sylphide" va fi precedată, de la ora 18.30, de o conferinţă de presă, la care vor lua cuvântul coregraful Johan Kobborg şi Răzvan Ioan Dincă, directorul general al Operei Naţionale Bucureşti.

Spectacolul va avea încă o reprezentaţie, pe 8 decembrie, de la ora 19.00, avându-i în rolurile principale pe prim-solişti ai Operei Naţionale Bucureşti.