Alina Cojocaru: "O viaţă pe poante - de la Bucureşti în Ţara Minunilor", ca balerină la Royal Ballet

Alina Cojocaru a acordat acest interviu, vineri după-amiază, cu puţin timp înainte de începerea spectacolului "Alice în Ţara Minunilor", pus în scenă la Paul Hamlyn Hall din Londra, în care balerina română deţine rolul principal.

"Când mi-am început cariera de balerină profesionistă, după o zi de muncă «mă prăbuşeam» pentru o oră, iar apoi mă antrenam până la ora 1 dimineaţa. Plecam de acasă la ora 7.30 pentru a merge la cursurile din acea zi", a declarat Alina Cojocaru, considerată una dintre cele mai bune balerine din lume din epoca modernă a baletului.

Balerinele se antrenează foarte mult. În spatele zâmbetelor graţioase şi a mişcărilor eterice ale braţelor lor se află mulţi ani de disciplină şi de antrenamente dure.

Baletul înseamnă însă mult mai mult decât exerciţii îndelungate. Vorbind despre psihologia personajelor complicate pe care a trebuit să le interpreteze încă de la o vârstă fragedă, Alina Cojocaru a declarat: "Era dificil. Nu am experimentat niciodată senzaţiile sau sentimentele trăite de multe dintre personajele pe care le interpretam. Nu puteam să o sun pe mama sau pe sora mea şi să le întreb cum trebuie să interpretez o prostituată. Îmi amintesc de acest lucru când trebuia să o interpretez pe Manon. Dansam acea scenă cu Johann (partenerul ei de scenă, n.r.). Exista un moment în care el trebuia să-mi scoată bluza şi se vedea absolut tot bustul! Publicul nu putea să vadă, însă înainte de spectacol eram oricum destul de nervoasă. Însă în spectacol, când a sosit acel moment, eram atât de prinsă în povestea personajului, în baletul şi în muzica lui, încât am simţit că totul a ieşit exact aşa cum trebuia să iasă. Devenisem pur şi simplu Manon".

La vârsta de nouă ani, Alina Cojocaru a fost printre primii copii care au primit un paşaport şi dreptul de a ieşi din România post-comunistă, pentru a merge să studieze baletul la Kiev Ballet School. "Totul era foarte ordonat, aşa este. Însă nu cred că am fost nefericită acolo", a declarat balerina română. Abia la vârsta de 13 ani, ea a văzut primul spectacol de balet - "Giselle". "Abia atunci am realizat la ce foloseau toţi acei paşi şi toate acele exerciţii. Şi mi-am spus: «Ei bine, vreau să devin balerină!»".

Cu rolul din acelaşi spectacol, "Giselle", Alina Cojocaru a entuziasmat publicul de la Govent Garden în 2001 şi a devenit celebră în lumea întreagă, devenind balerina principală a Royal Ballet din Londra la vârsta de doar 19 ani. De atunci, rolul din "Giselle" nu a părăsit-o niciodată, balerina română interpretându-l impecabil pe toate scenele celebre ale lumii, de la Mariinsky Ballet din Rusia şi până la New York.

Rugată de jurnalista britanică să numească spectacolul ei preferat, Alina Cojocaru a declarat: "Urăsc când trebuie să aleg. Însă, bănuiesc că spectacolul de care mi-ar fi cel mai mult dor într-un sezon, dacă nu l-aş dansa, ar fi «Giselle»".

Viaţa nu este însă întotdeauna uşoară şi plăcută pentru balerine. În urmă cu doi ani, Alina Cojocaru a suferit o accidentare care a ţinut-o departe de scenă pentru mai multe luni şi care i-a pus cariera în pericol. "La început, m-am simţit complet pierdută. Baletul era viaţa mea, încă de când eram mică, iar eu nu eram sigură că mă voi face bine. Însă am descoperit apoi că în viaţă există multe alte lucruri. Abia în acel moment am simţit că personalitatea mea crescuse, că în sfârşit persoana mea ajunsese din urmă balerina care eram deja".

"Cariera de balerină este foarte scurtă şi de aceea vreau să mă bucur de fiecare moment din viaţa mea profesională", a adăugat Alina Cojocaru.

Alina Cojocaru, născută la Bucureşti, a studiat la Kiev timp de şapte ani, perfecţionându-se apoi, din 1997, la Şcoala Regală de Balet din Londra, în urma câştigării unei burse în cadrul Concursului Internaţional de Balet de la Laussane. A dansat în cadrul Companiei de Balet din Kiev (debutând în "Don Quijote", "Frumoasa din pădurea adormită", "Spărgătorul de nuci", "Coppelia"). A revenit la Londra în 1999, fiind promovată ca prim-balerină. După succesul repurtat în "Giselle", ea a devenit solist principal (2001) al Companiei Regale de Balet de la Covent Garden, evoluând apoi în rolul Odette-Odile din "Lacul lebedelor", "Romeo şi Julieta" (coregrafia Kenneth McMillan), "Don Quijote" (în viziunea lui Rudolf Nureev), "Evgheni Oneghin" (semnat de John Cranko), "Baiadera" (realizată de Natalia Makarova) etc. În repertoriul său s-au mai adăugat, în ultima vreme, noi titluri precum "Mayerling", "Gong", "Sylfida", "Manon" (în coregrafia lui McMillan).

În 2002, Alina Cojocaru a apărut pentru prima oară pe scena românească, interpretând, alături de ansamblul Operei Naţionale Bucureşti, rolul titular din "Giselle", revenind apoi, în anul următor, pentru a dansa, alături de Johan Kobborg, în cadrul Galei de Balet din Festivalul şi Concursul Internaţional "George Enescu". A primit distincţia Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler.

Alina Cojocaru a fost desemnată, în 2004, cea mai bună balerină în cadrul festivalului Monaco Dance Forum, la Gala Premiilor Nijinsky, distincţie acordată o dată la doi ani.

În 2005, ea a prezentat, la Sala Palatului din Capitală, spectacolul de balet "Don Quijote", iar la începutul anului 2007, a susţinut, la Teatrul Naţional Bucureşti, alte două spectacole. Alina Cojocaru a revenit pe scena românească, la Opera Naţională Bucureşti, în ianuarie 2008, în spectacolul de balet "Baiadera", precum şi în luna mai a acestui an, în "Giselle".

În 2009, evoluţia balerinei Alina Cojocaru în spectacolul "Giselle" din 2001, la Royal Opera House din Londra, s-a clasat pe locul zece în topul celor mai bune dansuri ale deceniului.