Alvis Hermanis: Mă consider un musafir în secolul al XXI-lea

"Am o obsesie a trecutului", a mărturisit regizorul Alvis Hermanis. "Am 43 de ani, dar mă identific cu secolul XX. În secolul XXI mă consider un musafir. Pot să spun că nu sunt interesat de viitor, de progres", a mărturisit acesta. "Folosim teatrul ca pe un instrument, ca un mijloc de a face săpături arheologice", a mărturisit Hermanis.

Regizorul a povestit cum echipa sa face repetiţii în mare parte în afara teatrului. Astfel, actorii se poartă "ca nişte detectivi", încercând să reconstruiască lumea pe care urmează să o prezinte pe scenă.

"Nu aş face nicio piesă despre Shakespeare sau Moliere pentru că nu este suficientă informaţie despre acea epocă. Noi ducem metoda lui Stanislavski la extrem. Actorii trebuie să creeze întregul context al personajelor lor". Hermanis a povestit despre modul în care a fost creat un spectacol după "Idiotul", de Dostoievski.

"Am folosit doar o scenă din roman, când prinţul Mişkin vizitează casa generalului şi am încercat să reconstituim toate detaliile acelei locuinţe", a spus artistul.

"Munca noastră ar putea fi comparată cu restaurarea de mobilă veche, iar modul în care lucrează actorii noştri ar putea fi comparat cu modul în care lucrează detectivii", a spus Hermanis.

Regizorul a spus că nu crede că teatrul poate schimba ceva în lume. "Acum numai jurnaliştii şi copiii mai cred că teatrul poate face lumea mai bună", a spus Hermanis.

Regizorul a adăugat că teatrul este singura artă care mai scoate oamenii din casă.

Spectacolul lui Hermanis, "Sunetul tăcerii", este povestea generaţiei anilor '60, în Riga, locul de naştere al artistului.

De altfel, titlul întreg al spectacolului este "Sunetul tăcerii. Concertul lui Simon şi Garfunkel care n-a avut loc niciodată la Riga, în 1968".

"Este un spectacol despre estetica anilor '60", a spus Hermanis, subliniind că, uneori, persoane din Europa de Vest cred că Occidentul are monopol asupra mişcării hippie. "Nu este adevărat. Este o mişcare globală, planetară. A avut loc în Europa de Est, în America Latină, chiar şi în China", a spus Hermanis.

"Nişte francezi mi-au spus că nu pot să arăt aşa ceva în Franţa pentru că spectacolul ar oferi un suport opiniilor lui Sarkozy despre anii '60. Din câte ştiu eu, Sarkozy crede că generaţia anilor '60 era formată din aventurieri iresponsabili care au distrus structura familiei", a mai adăugat regizorul.

Hermanis a spus că, deşi acţiunea din "Sunetul tăcerii" se petrece în Letonia, în perioada în care ţara făcea parte din Uniunea Sovietică, scopul spectacolului nu este să fie explicit politic.

"În Letonia, KGB-ul era mai iritat de tinerii care nu aveau niciun gând politic. A fost o formă mai importantă de rezistenţă să nu dai nicio importanţă faptului că stai în Uniunea Sovietică sau San Francisco", a spus regizorul, care a recunoscut că spectacolele sale sunt realizate doar în urma muncii în echipă cu actorii pe care îi consideră ca fiind "cei mai importanţi".

Citeşte mai multe despre Alvis Hermanis.