AMP: Presiunile politice - cea mai frecventă cauză a încălcării normelor jurnalistice de către ziarişti

Potrivit cercetării "Autoreglementarea presei în România", dată publicităţii vineri, cauza cea mai des invocată privind încălcarea normelor jurnalistice este legată de presiunile politice, 60% dintre respondenţi spunând că aceasta este una dintre cele mai frecvente cauze.

Presiunile politice sunt invocate atât de jurnalişti fără atribuţii de conducere (60%), cât şi de editori coordonatori, senior editori, şefi de secţii, şefi de departamente etc (61%), dar şi de directori-media, directori generali, redactori-şefi, redactori-şefi adjuncţi (50%). Pe de altă parte, jurnaliştii din radio şi televiziune invocă mai des presiunile politice decât cei din presa scrisă.

De asemenea, insuficienta pregătire a jurnaliştilor este o cauză frecventă a încălcării normelor, mai ales din punctul de vedere al jurnaliştilor din presa cu acoperire naţională. Jurnaliştii din presa locală menţionează mai des influenţa patronatului drept cauză a încălcării deontologiei.

În topul cauzelor cele mai frecvente ale încălcării normelor jurnalistice se regăsesc şi: presiunile comerciale (audienţe, contracte de publicitate) - 37% , influenţa patronatului - 34%, opacitatea instituţiilor statului - 31%, lipsa de timp - 22%, insecuritatea financiară a jurnaliştilor - 20%, lipsa resurselor financiare şi materiale - 18%, insuficienta specializare pe domenii a jurnaliştilor - 15% şi corupţia jurnalistului - 11%.

Chiar dacă cea mai des întâlnită cauză a încălcării normelor este legată de presiunile politice, cea mai des întâlnită soluţie pentru respectarea deontologiei este pregătirea profesională a jurnaliştilor - 71% dintre respondenţi propun această soluţie.

De altfel, în ceea ce priveşte respectarea normelor jurnalistice, doar 32% dintre respondenţi spun că din punctul lor de vedere aceste norme sunt respectate în practică. Răspunsurile nu diferă în funcţie de poziţia pe care o are respondentul în redacţie - jurnalist cu sau fără funcţie de conducere.

De asemenea, întrebaţi dacă există subiecte interzise în redacţii, 17% dintre respondenţi reclamă acest lucru. Mai puţin de jumătate spun că nu au avut diferenţe de opinie cu superiorii pentru publicarea unui articol, în timp ce 41% dintre respondenţi spun că au invocat norme deontologice în sprijinul materialului lor, iar dintre aceştia doar un sfert spun că acest lucru nu a ajutat.

Pe de altă parte, 31% dintre respondenţi spun că sunt implicaţi în încheierea de contracte de publicitate. Din totalul celor care nu au funcţii de conducere, un sfert dintre ei spun că sunt în continuare implicaţi activ în acest demers. Totodată, jurnaliştii din presa locală şi cei din radio spun că sunt implicaţi în mai mare măsură în încheierea de contracte de publicitate.

Aproape jumătate dintre respondenţi spun că specializarea jurnaliştilor pe domenii ar fi o soluţie bună pentru creşterea respectării deontologiei. Aproape 40% dintre cei intervievaţi spun că o lege a presei este o soluţie viabilă, dar jurnaliştii din presa cu acoperire naţională menţionează mai rar această soluţie decât cei din presa locală. Pe de altă parte, doar o treime dintre respondenţi văd drept soluţie un cod deontologic al breslei şi un organism de implementare.

În ceea ce priveşte respectarea regulilor deontologice în practică, 31% dintre respondenţi spun că este greu sau foarte greu să rectifice o eroare aparută într-un material jurnalistic, în timp ce 43% dintre subiecţi consideră ca este greu sau foarte greu să verifice o informaţie din mai multe surse independente. Jurnaliştii din televiziune spun într-o proporţie mai mică (34%) decât cei din radio (43%) şi presă scrisă (47%) că este greu sau foarte greu ca informaţia să fie verificată din mai multe surse independente.

Totodată, 15% dintre respondenţi spun că este greu sau foarte greu să se acorde dreptul la replică de fiecare dată când se impune. Jurnaliştii din presa locală consideră într-un procent mai mare (86%) decât cei din presa naţională (78%) că este uşor să acorde drept la replică.

Pe de altă parte, 33% dintre jurnalişti consideră că este greu sau foarte greu să prezinte punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate într-un subiect. Procentul acestor răspunsuri este mai mare în cazul jurnaliştilor din radio (44%) decât în rândul celor din presa scrisă (31%) şi televiziune (28%). De asemenea, 36% dintre subiecţi declară că este greu sau foarte greu să respecte dreptul la viaţă privată.

În ceea ce priveşte respectarea şi importanţa principiilor jurnalistice, "relatarea corectă şi echidistantă a informaţiilor legate de instrumentarea unui caz sau de derularea unui proces în justiţie" a fost considerată foarte importantă de cel mai mare procent de respondenţi (91%), la polul opus fiind "protejarea identităţii victimelor accidentelor" (48% dintre respondenţi). Jurnaliştii din radio consideră într-un procent mai mare (95%) ca foarte importantă sau importantă "protejarea identităţii victimelor accidentelor", decât cei din televiziune (89%) şi din presă scrisă (86%).

Printre sancţiunile cel mai des menţionate de cei intervievaţi sunt obligarea la corectarea erorii (73%) şi obligarea publicării de scuze (42%). Jurnaliştii din presa locală şi cei din presa scrisă, în general, sunt mai dispuşi să publice scuze decât cei cu acoperire naţională şi cei din alte tipuri de media (radio şi tv). Cei mai mulţi respondenţi cred că cei mai interesaţi de respectarea eticii jurnalistice sunt persoanele din conducerea editorială a redacţiei şi mai puţin patronul ziarului şi publicul - 95%, faţă de 79%, respectiv 77%.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte autoreglementarea în presă, 54% dintre jurnalişti sunt de acord în foarte mare sau în mare măsură cu afirmaţia "nu există persoane suficient de credibile pentru a fi alese într-un organism de autoreglementare a breslei, care să judece încălcările deontologiei". Conform studiului, ziariştii din presa scrisă sunt mai puţin sceptici în privinţa existenţei unor persoane credibile care să conducă un organism de autoreglementare a breslei.

De asemenea, 70% dintre subiecţi sunt de acord în foarte mare sau în mare masură cu afirmaţia "o lege a presei ar îmbunătăţi calitatea actului jurnalistic". Jurnaliştii fără funcţii de conducere declară acest lucru într-un procent mai mare (72%) decât şefii de departamente (68%) şi directorii (54%). Doar 35% dintre respondenţi sunt de acord în foarte mare sau în mare măsură cu afirmaţia "o lege a presei ar conduce la îngrădirea libertăţii presei".

Potrivit cercetării, aproape toţi respondenţii sunt împotriva declarării averilor către şeful redacţiei şi mai mult de trei sferturi împotriva declarării publice a averilor. Mai mult de jumătate dintre ei sunt de acord să îşi facă publice interesele (participări la firme, interese comerciale etc.)

Conform structurii eşantionului folosit în cercetare, 42% dintre respondenţi sunt reprezentanţi ai presei scrise, în timp ce 30% sunt reprezentanţi ai televiziunilor şi 29%, reprezentanţi ai posturilor de radio. Dintre aceştia, 77% sunt jurnalişti fără funcţii de conducere, 13% - directori-media, directori generali, redactori-şefi şi redactori-şefi adjuncţi şi 10% - editori coordonatori, seniori editori, editori, şefi de secţii, şefii de departamente, secretari generali de redacţii şi secretari de redacţii.

În analiza realizată au fost intervievaţi, în medie, 3 jurnaliştii din fiecare redacţie, dintr-un număr de 187 de redacţii din 60 de localităţii urbane, dintre care 6 reprezintă sectoarele Bucureştiului. În total, au fost intervievate 508 persoane.

Cercetarea "Autoreglementarea presei în România" a fost prezentată, vineri, la Bucureşti, în prima zi a Convenţiei Organizaţiilor de Media. La eveniment au participat printre alţii, Ioana Avădani, director executiv CJI , Liana Ganea, coordonator programe la ActiveWatch - AMP, Gelu Trandafir, membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, Cezar Ion, preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România, şi Cristi Godinac, preşedinteleMediaSind.