Andrei Păunescu i-a adresat tatălui său, Adrian Păunescu, o scrisoare, pe blog

"«Ce-i nou? Ce-i pe-acolo?» sunt întrebările cu care Adrian Păunescu îşi începea aproape toate telefoanele pe care ni le dădea nouă, celor care îi eram familie, casă, redacţie, Cenaclu, viaţa sa adică, în care munca şi existenţa i s-au confundat", îşi începe Andrei Păunescu scrisoarea.

"Ce să fie pe-aici, tată? În primul rând că mă apucă frigul când mă gândesc că «pe-acolo» nu-ţi mai poate fi «pe-aici». În al doilea rând sunt toate celelalte. S-au întâmplat multe, care pot încăpea într-o viaţă, de când am vorbit ultima oară, în primele minute ale lui 3 noiembrie 2010, atunci când, ieşind eu de la radio şi văzând că nu mă suni, ca întodeauna, ca să mă întrebi «Treci pe-aici?», te-am sunat eu la spital", mai spune acesta.

"Pentru prima dată, în miile noastre de convorbiri, nu ai fost nici puternic, nici slăbit, nici fericit, nici nervos, ci ai avut în glas o detaşare de entuziasmul cu care acopereai orice dialog. Apatia pe care ţi-am auzit-o în glas, sentimentul că nu mai simţi niciun orizont m-au făcut să mă aşez mai bine în scaunul maşinii parcate în faţa intrării principale de la Radio România", scrie Andrei Păunescu, descriind apoi evenimentul dramatic din familia sa: "Peste patru ore, inima ţi s-a oprit pentru prima dată. Doctorul Şerban Brădişteanu şi echipa sa au reuşit să ţi-o repornească, pentru 20 de minute, abia pe la 8 dimineaţa şi, de la 10 dimineaţa încolo, pentru încă alte perioade, până pe 5 noiembrie 2010 la ora 7 dimineaţa, când am înţeles cu toţii că s-a oprit de tot".

"Dacă normalitatea ar fi fost starea de fond a lumii în care te-ai aflat, timp de 67 de ani şi câteva luni, poate că nu te-ai mai fi apucat de reparat pământul", remarcă Andrei Păunescu.

"Ce-i pe-aici? Ai avut dreptate când ai spus, de atâtea ori, că-i şi vezi pe unii trăgând ca hienele din Adrian Păunescu. Au făcut-o şi cât ai fost în viaţă, o fac şi-acum, dând o dovadă cumplită de caracter. Consecvenţa, pe la noi, se ilustrează, din păcate, mai ales când e vorba de dărâmat valori şi de ridicat la putere invidia, ura, jaful, dispreţul, injuria şi, în final, firesc, şacalismul neabătut sau jelania tardivă", spune Andrei Păunescu, subliniind totuşi: "Dar aceşti «unii» sunt mult mai puţini decât «ceilalţi» care te iubesc şi care au, eventual, vina că te-au crezut nemuritor şi nu ţi-au dat semnul preţuirii lor, cât ai fost viu".

Totuşi, fiul poetului spune că este pregătit să facă faţă evenimentelor: "În ce mă priveşte, îţi mulţumesc că m-ai antrenat, de prin 1978 încoace, să fiu pregătit pentru acest moment, în care, după ce ai plecat, atâţia se uită la mine şi se întreabă ce voi face, dacă voi face, cum voi face. Vestea proastă e că m-ai lăsat cu ei. Vestea bună e că ştiu ce am de făcut".

"În rest, pe-aici e cum ştii: Craiova noastră iar a fost înfrântă de Dinamo, în Cupă, în acel meci pe care stabiliseşi cu Ana să-l vezi pe viu, de la geamul rezervei care dă spre gazonul din Şoseaua Ştefan cel Mare. Politica merge mai departe: cunoşti prea bine bătălia dintre găştile care stau la rând să se arunce în mlaştină, de unde să scoată prăzile pentru cât mai multe mandate de minciună şi hoţie. Doar vremea a fost mai omenoasă, întorcând termometrele, în plin noiembrie, la 27 de grade, la starea de la ultimul 20 iulie", scrie fiul poetului.

"Când ţi-am atins ultima oară şi ultimul fruntea şi mâna, înainte să închidem sicriul, starea de lacrimi şi de disperare mi s-a transformat în stare de veghe. Tocmai pentru că nu te-am mai auzit spunându-mi ceva, în acel 7 noiembrie 2010 cumplit şi fabulos, trăit în Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor, la Figura 9, mă simt, de atunci încoace, dator să ascult ordinul, rugămintea, îndemnul: «Ocupă-te! La muncă!»", încheie acesta.

Andrei Păunescu a declarat, după moartea tatălui său, că "reorganizarea, refacerea Cenaclului Flacăra în spectacole sau producţii mediatizate, purtând acest nume (...) este un abuz, este o ilegalitate, este o imposibilitate".

"Cei ce s-au grăbit să anunţe deja, după 5 noiembrie 2010 (data decesului lui Adrian Păunescu, n.r.), ca artişti sau nu, din bună sau reacredinţă, reorganizarea, refacerea Cenaclului Flacăra în spectacole sau producţii mediatizate, purtând acest nume, să afle: este un abuz, este o ilegalitate, este o imposibilitate, este imoral, pentru că, la fel ca atunci când Adrian Păunescu era în viaţă, Cenaclul Flacăra, inventat şi condus de Adrian Păunescu, nu s-a putut şi, firesc, nu se poate, fără el", se arată în postarea de pe blogul lui Andrei Păunescu, datată 6 noiembrie şi semnată "Comunicat din partea familiei şi a instituţiilor familiei Păunescu".

Poetul Adrian Păunescu a încetat din viaţă pe 5 noiembrie, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde a fost internat din 26 octombrie, cu probleme cardiace, renale şi hepatice.

Adrian Păunescu - născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova - a fost poet, publicist şi om politic. Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra, el fiind şi unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani.