Dacă-ţi spun că totul a început cu un viz, o să spui că sună a clişeu. Şi totuşi, totul a început cu visul lui Julian Assange, un jurnalist australian, de a avea o lume fără secrete, fără lucruri ascunse sub preş, fără scheleţi în dulap.
Primul pas a fost făcut pe 4 octombrie 2006, când a fost înregistrat domeniul wikileaks.org. Scopul declarat era nu numai aducerea la lumină a informaţiilor importante, dar şi protejarea cu orice preţ a surselor care ar fi transmis informaţii clasificate sau sensibile.
Şi poate că Julian Assange nu a fost singurul fondator, dar carisma sa a reuşit să adune în jurul WikiLeaks voluntari din toată lumea, de la disidenţi asiatici şi jurnalişti, la matematicieni şi start-up-uri din Statele Unite.
Primele documente au fost publicate în decembrie 2006, iar în 2009 WikiLeaks avea deja 1.200 de voluntari înregistraţi.
Necazurile au început în 2010, când WikiLeaks a publicat 274 de telegrame secrete trimise Departamentului de Stat american de misiunile diplomatice din toată lumea.
HILLARY CLINTON, secretar de stat: Aceste dezvăluiri nu sunt doar un atac la adresa intereselor de politică externă americană, e un atac la adresa comunităţii internaţionale.
De atunci, oficialii americani încearcă să obţină extrădarea lui Assange. Recent, Donald Trump i-a oferit graţierea dacă îi dezvăluie sursa e-mailurilor publicate din campania prezidenţială a oponentei sale, Hillary Clinton. Până acum Assange n-a dat curs propunerii. Şi dacă te întrebai, nu, WikiLeaks nu are nicio legătură cu Wikipedia.
Julian Assange îţi explică de ce e atât de greu de închis WikiLeaks.
JULIAN ASSANGE, fondator WikiLeaks: E modul cum e construită tehnologia noastră, modul cum e construit internetul. E greu să împiedici lucrurile să reapară. Anumite domenii ale noastre au fost atacate, mici piese de infrastructură scoase din uz, dar acum avem 2.000 de site-uri complet independente din toată lumea pe care publicăm.