Biblioteca Secolului 20. Editura Publisol readuce în atenţia cititorilor contemporani scriitori români din secolul 20

• Sofia Nădejde (n. 14 septembrie 1856, Botoşani – d. 11 iunie 1946, Bucureşti) a fost o publicistă, prozatoare şi autoare dramatică română. 

Sofia Nădejde a fost prima femeie care a condus o revistă literară, prima femeie care a prezidat un congres al unui partid politic şi autoarea primului roman feminist din istoria literaturii române. Opera sa literară şi publicistică a fost redescoperită recent de cercetătorii şi scriitorii mai tineri, care au început să-i studieze scrierile şi să se ocupe de reeditarea acestora. Începând din 2018, în fiecare an se decernează Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatură scrisă de femei. Printre scrierile sale se numără: Chestiunea femeilor, Femeia română, I, nr. 11 (1879); O iubire la ţară, dramă (1881); Din chinurile vieţii, nuvele (1895); Patimi, roman (1903); Robia banului, roman (1906); Părinţi şi copii, roman (1907).

Romanul Patimi ne spune povestea trecerii – individuale, dar şi colective – dintr-o lume în alta, a tranziţiei de la o epocă dominată de mica aristocraţie rurală spre una a funcţionărimii burgheze şi a capitalismului. Sofia Nădejde construieşte un spaţiu de graniţă în care nu se luptă doar două feluri de orânduiri sociale, ci şi două tipuri de morală. Deşi, până la urmă, se va impune morala pragmatică şi cinică a înavuţirii de tip capitalist, vocea nostalgică a naratorului (şi, poate, a autoarei însăşi) deplânge – cumva paradoxal pentru o scriitoare socialistă – vechea lume a aristocraţiei şi reperele oferite de aceasta. Drama socială e dezvoltată pornind de la o intrigă de moravuri: Matilda, soţia boierului Mustea, are o relaţie extraconjugală. Motivul, ne lasă să înţelegem autoarea, e monotonia cruntă a vieţii de la ţară. Femeia renunţă la familie de dragul aventurii, fugind la oraş cu amantul şi cu banii furaţi de la soţ.

Acţiunea romanului Robia banului se desfăşoară în a doua parte a secolului al XIX-lea. Hristea Pandele, fiul unui imigrant sărac, hotărăşte că singurul scop al vieţii lui este să ajungă bogat şi respectat. Timp de zeci de ani, acesta îşi urmăreşte cu încăpăţânare ţelul, fără să ţină seama de dramele ce se petrec în jur. Devenit unul dintre cei mai importanţi bancheri ai României, descoperă însă că bogăţia nu o poate ţine aproape pe singura persoană pe care a iubit-o vreodată.

• Carol Ardeleanu s-a născut în 16 martie 1883, la Bucureşti.

În tinereţe, a trăit printre muncitorii mahalalei bucureştene, fapt ce şi-a pus amprenta asupra formării şi, ulterior, a creaţiei sale. Până în 1913, a avut o activitate publicistică intensă în revista „Luceafărul”. A publicat poezie şi proză scurtă în periodicele literare ale vremii. Primul său roman, Diplomatul, tăbăcarii şi actriţa (1926) a fost distins cu Premiul Societăţii Scriitorilor Români. Inspirat din viaţa periferiei bucureştene, romanul este considerat un act de curaj scriitoricesc al momentului. Au urmat Am ucis pe Dumnezeu (1929), Casa cu fete (1931), Viermii pământului (1933), Pescarii (1934) şi altele.

Romanul Am ucis pe Dumnezeu tratează drama metafizică a unui pictor bucureştean, frământat de problematica existenţei lui Dumnezeu. Adrian Vornicu, fiu de preot şi fost seminarist, pune la îndoială existenţa lui Dumnezeu. Pictor fiind, se consideră un soi de demiurg, ridicându-şi creaţia artistică la nivelul celei divine. Adela, iubita şi modelul protagonistului, de care acesta a hotărât să se despartă, îşi ia viaţa. Este momentul când intră în scenă Demian, un alter ego demonic, menit să răscolească necredinţa. Pictorul continuă să caute răspunsuri la dilemele sale mistice, stând de vorbă cu deţinuţi din închisoarea Doftana. Episoadele succesive de „iluminare“ sunt privite de cei din jurul său drept rătăciri ale unei minţi pe cale de a înnebuni. Întâmplările se succed halucinant, într-o realitate ce devine grotescabsurdă, împingându-l pe Adrian Vornicu către un gest final, eliberator. Într-o notă complet distinctă faţă de creaţia social-realistă a lui Carol Ardeleanu, Am ucis pe Dumnezeu este un roman al conştiinţei, în buna tradiţie dostoievskiană.

• Ion Marin Sadoveanu a fost un scriitor şi dramaturg român, născut la 15 iunie, 1893, la Bucureşti.

Debutul în volum se produce în 1926 cu Dramă şi teatru. După câteva încercări în genul dramatic: Metamorfoze (dramă în versuri, 1927), Anno domini (1927) şi Molima (1930), scriitorul a abordat romanul. Sfârşit de veac în Bucureşti (1944) continuă, în formulă balzaciană, cronica arivismului burghez, începută de Nicolae Filimon şi reconstituie, cu precizie şi culoare, ultimele decenii al secolului al XIX-lea. Romanul excelează mai ales prin prezenţa lui Iancu Urmatecu, personaj de o deosebită complexitate, în care inteligenţa şi sentimentalismul, cinismul şi lipsa de scrupule coexistă verosimil. Ion Sântu (1957) întregeşte fresca socială cu primii ani ai secolului al XX-lea. Taurul mării (1962) evocă viaţa din vechiul oraş dobrogean Histria.

Romanul Ion Sântu este o frescă socială a începutului secolului XX, din epoca realismului socialist, construită în jurul formării intelectuale şi morale a personajului principal, care oferă de altfel numele volumului, un tânăr cu preocupări literare şi politice, care călătoreşte în ţară şi în străinătate, luând contact cu ideologiile şi teoriile filosofice şi politice ale epocii, cu inechităţile sociale, într-o perioadă tumultuoasă în Europa şi România (Primul Război Mondial, Răscoala ţărănească din 1907). Acţiunea din bildungsromanul Ion Sântu se întinde de-a lungul a două decenii, conturând parcursul tânărului de la a fi nepotul răsfăţat al unui moşier parvenit, la educaţia strictă primită de la guvernanta sa, la contactul cu diverşi activişti sociali. În formarea sa au un impact esenţial literatura, presa acelor timpuri şi interacţiunile sale directe cu intelectuali de diferite orientări politice, conturând tranziţia către o nouă generaţie ale cărei valori erau transformate radical faţă de cele ale înaintaşilor săi. Romanul început în 1944 conţine numeroase implicaţii autobiografice, atent mascate prin obiectivitatea epicului tradiţional. Naraţiunea urmăreşte destinul lui Ion Sântu, tentativele de evadare ale acestuia dintr-o lume anacronică – lumea lui Iancu Urmatecu – în care sensul lucrurilor îl dau evenimente cum sunt: Răscoala din 1907, începutul Primului Război Mondial. Cartea va apărea la Editura Publisol în februarie 2022.

Cărţile din colecţia Biblioteca secolului 20 sunt disponibile pe publisol.ro, în librării şi magazine şi librării on-line (emag.ro, libris.ro, librex.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, bookzone.ro, bookcity.ro etc).