Britanicul Tino Sehgal, recompensat cu Leul de Aur la Bienala de artă de la Veneţia 2013

Totodată, Angola a fost premiată la categoria pavilioanelor naţionale.

Leul de Aur a fost atribuit lui Tino Sehgal, un britanic de origine indiană, născut în 1976 şi stabilit la Berlin, "pentru excelenţa şi dimensiunea inovatoare a operei sale care sparge frontierele dintre disciplinele artistice", se afirmă în comunicatul organizatorilor.

Opera care i-a adus acest premiu nu are titlu şi, în conformitate cu stilul artistului, nu este un obiect, ci mai degrabă un fel de "flashmob" bazat pe interacţiunea dintre un grup de actori care, imobili, cântă un refren ritmat, şi vizitatorii expoziţiei.

Franţuzoaica Camille Henrot, născut în 1978, a obţinut Leul de Argint pentru "cel mai promiţător tânăr artist", pentru faptul că "a contribuit la captarea epocii noastre într-o manieră dinamică şi fascinantă". Opera ei, "Grosse fatigue", este un material video despre istoria lumii şi evoluţia speciilor, povestită în 13 minute pe un ritm de "slam" (formă poetică de declamaţie liberă).

În acest an, bienala, care va continua până pe 24 noiembrie, este intitulată "Palatul Enciclopedic" şi are particularitatea de a alinia un număr record de pavilioane naţionale (88), inclusiv cel al Vaticanului, care participă în premieră la acest eveniment.

Angola, care a fost recompensată cu Leul de Aur la categoria pavilioanelor naţionale, este la rândul ei prezentă pentru prima oară la bienală.

Menţiuni speciale au fost atribuite lui Sharon Hayes, o artistă multimedia americană, italianului Roberto Cuoghi, pavilioanelor comune ale Lituaniei şi Ciprului - ţări premiate pentru faptul că au ales să îşi prezinte operele împrenă - şi pavilionul Japoniei, pentru "o reflectare ascuţită a temei colaborării şi a eşecului".

România participă la Bienală cu proiectul "O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneţia", o acţiune continuă care se va desfăşura live pe toată durata evenimentului. Proiectul oferă o perspectivă proaspătă şi dinamică cu care abordează istoria Bienalei de la Veneţia, de la înfiinţarea sa, în 1895, şi până în prezent, animând prin performeri o selecţie de imagini şi de opere reprezentative, simptomatice pentru cursul artei moderne din ultimul secol. Retrospectiva este un monument efemer al bienalei, o critică a conservatorismului îndelungat al acesteia, dar şi o celebrare a deschiderii ei către experiment. În acelaşi timp, aducând monumentalul în imaterial şi transformând obiectul în acţiune, proiectul transformă istoria bienalei, o actualizează. O retrospectivă este o întreprindere grandioasă, dar, în acest caz, reproducând aproximativ o sută de lucrări zilnic, doar prin intermediul câtorva corpuri umane, proiectul schimbă scara unei retrospective şi percepţia bienalei înseşi, transmite Institutul Cultural Român (ICR) într-un comunicat.

De asemenea, România participă la eveniment cu proiectul "Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare", care reprezintă o explorare spaţială şi vizuală a unor istorii minore şi neatractive, suspendate în spatele unor evenimente majore. Expoziţia reuneşte cinci abordări ale unor artişti tineri din România, cărora li se alătură o artistă din Polonia, şi încearcă să răspundă unora dintre provocările conceptuale ale curatorului general al bienalei, Massimiliano Gioni, care propune pentru această ediţie a evenimentului un exerciţiu de decontextualizare a istoriei artei şi a principiilor de prezentare a lucrărilor de artă. Palatul enciclopedic ca formă totalitară şi utopică de organizare a informaţiei presupune accesul continuu la cunoaştere, subiect al descentralizării percepţiei şi al contradicţiilor generate de un sistem social şi politic mobil.