CANNES 2012: Lungmetrajul "După dealuri", de Cristian Mungiu, va avea premiera sâmbătă, în competiţie

Cu această ocazie, Tatiana Niculescu-Bran, ale cărei cărţi au inspirat scenariul peliculei, a acordat un interviu AFP, în care spune că, în filmul regizat de cineastul român, "exorcismul nu este decât o poveste secundară".

Mai mult decât o poveste despre exorcizare, noul film al regizorului Cristian Mungiu evocă destinul tragic a două tinere crescute în sinistrele orfelinate din România comunistă, explică Tatiana Niculescu-Bran.

Cristian Mungiu, recompensat cu Palme d'Or în 2007, pentru "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", revine în acest an pe Croazetă cu un lungmetraj inspirat dintr-un fapt divers care a ţinut prima pagină a ziarelor în 2005, atunci când o tânără, Irina Cornici, a murit după o şedinţă de exorcizare într-o mănăstire ortodoxă pierdută printre dealurile vasluiene de la Tanacu.

"Ceea ce mi se pare interesant nu este nici faptul divers, nici partea spectaculoasă a exorcismului, care este secundară, ci destinele care se întrepătrund în această poveste: destinul a două prietene care au crescut într-un orfelinat, dar şi destinul instituţiilor, biserica ortodoxă şi serviciile medicale", explică Tatiana Niculescu-Bran, scriitoare şi fostă jurnalistă la BBC, care a investigat timp de mai mulţi ani acest caz.

Ea a fost una dintre puţinele persoane care au discutat îndelung cu preotul mănăstirii, cu călugăriţele, cu apropiaţii Irinei Cornici, dar şi cu psihiatrul care a tratat-o pe tânără şi cu poliţiştii care au anchetat cazul.

Tatiana Niculescu-Bran a asistat şi la procesul care a urmat, la sfârşitul căruia preotul şi patru călugăriţe au fost condamnaţi şi trimişi la închisoare.

Din această anchetă, realizată în stilul romanului "Cu sânge rece/ In cold blood" de Truman Capote, Tatiana Niculescu-Bran a scris două cărţi - "Spovedanie la Tanacu" (2006) şi "Cartea judecătorilor" (2008) -, care evită clişeele, schiţând portretul unor fiinţe umane complexe şi tulburate. Într-o Românie aflată încă în plină confuzie, la 15 ani de la căderea dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, scriitoarea descrie tratamentul abominabil rezervat pacienţilor din clinicile de psihiatrie, îndopaţi cu medicamente neuroleptice, în ciuda efectelor secundare ale acestora, şi lăsaţi adeoseori să se descurce pe cont propriu în rezervele lor.

Romanele descriu totodată puterea tot mai mare pe care o câştigă Biserica ortodoxă după căderea comunismului în România.

"Mănăstirile au apărut şi continuă să apară ca ciupercile. Unele sunt acreditate (de Biserica ortodoxă), altele nu, altele sunt semi-acreditate, iar anumiţi preoţi, numiţi rapid în funcţie, cultivă un sentiment de respingere faţă de Occident, pe care îl acuză că diluează identitatea culturală", precizează Tatiana Niculescu-Bran.

"Ceea ce m-a tulburat este faptul că diletantismul, indiferent că este medical, religios sau instituţional, poate ucide. În această poveste, toată lumea încearcă «să facă bine», dar diletantismul şi confuzia reponsabilităţilor conduc la un final tragic", a mai spus aceasta.

Individul contează puţin, "aşa cum se întâmplă adeseori în Europa de Est", a adăugat scriitoarea.

Cărţile descriu şi prietenia puternică care le leagă pe tinerele Irina şi Paraschiva, care s-au cunoscut într-un orfelinat.

"La începutul anilor 1990, după căderea comunismului, toată lumea din străinătate era emoţionată de destinul copiilor din orfelinatele lui Ceauşescu", spune ea. Însă, odată trecut marele elan al compasiunii, puţini oameni au aflat ce s-a întâmplat mai departe cu acei copii şi adolescenţi.

Povestea ilustrează "destinul" a doi dintre ei, două tinere fete, lăsate dintr-o dată să se descurce singure în lumea liberă.

Una alege să devină călugăriţă, "ca pentru a prelungi starea de asistenţă", în timp ce cealaltă pleacă să muncească în Germania. Însă destinele lor se reîntâlnesc.

Cristian Mungiu, care a turnat filmul său în iarna lui 2012, s-a ataşat foarte mult de povestea relaţiei dintre cele două fete, chiar dacă s-a îndepărtat parţial de povestea adevărată, schimbând prenumele şi locurile.

Dar mai ales, el a intrat în "profunzimea" acestei drame, spune Tatiana Niculescu-Bran.

"Cei care se aşteaptă să vadă un film precum «Exorcistul» vor fi foarte surprinşi, pentru că nu există în filmul lui Mungiu elemente spectaculoase, excese, tremurături şi ţipete teribile", a declarat Tatiana Niculescu-Bran.

Cea de-a 65-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes se desfăşoară în perioada 16 - 27 mai.

"După dealuri" este produs de Mobra Films şi coprodus de Why Not Productions (Franţa), Les Films du Fleuve (Belgia), casa fraţilor Jean-Pierre şi Luc Dardenne, France 3 Cinema şi Mandragora Movies (România). Filmul a fost realizat cu participarea Canal+, France Télévisions, Ciné+ şi Wild Bunch (Franţa), cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi cu contribuţia Eurimages şi Centre National du Cinema et de l'Image Animée (Franţa).

Vânzările internaţionale sunt gestionate de Wild Bunch, iar drepturile de distribuţie pentru Statele Unite au fost achiziţionate de Sundance Selects, o divizie a IFC Films. În România, filmul va fi distribuit de Voodoo Films.

Mungiu s-a remarcat cu filmul "Occident", în 2002, iar după primirea distincţiei de pe Croazetă, el a produs şi a participat la realizarea filmului colectiv "Amintiri din Epoca de Aur" ( I - "Tovarăşi, frumoasă e viaţa!" şi II: "Dragoste în timpul liber") în 2009.

Citeşte şi: SCANDAL MONDEN: De ce este una dintre cele mai frumoase femei din lume acuzată că îşi TRĂDEAZĂ ţara - FOTO, VIDEO

Citeşte şi: CANNES 2012: Momente fashion celebre din istoria festivalului - GALERIE FOTO

Citeşte şi: CANNES 2012: Cea de-a 65-a ediţie a Festivalului de Film debutează în această seară