Caranfil despre "Restul e tăcere": Am schimbat registrul în ultima parte, dar am câştigat un pariu

"Cea mai mare fericire a mea la filmul ăsta, momentul de pură magie a fost în 1988, când eram la Bruxelles şi lucram la un computer pentru prima dată. A fost pură magie în secunda când a ieşit scenariul la imprimantă", a spus, miercuri, Nae Caranfil, în deschiderea conferinţei de presă de la Cinema Pro, prilejuită de lansarea în cinematografele româneşti a peliculei "Restul e tăcere".

Regizorul a mai spus că ideea acestui film a avut-o în 1985, când se gândea să-şi facă debutul în cinematografie. I-a propus lui Sergiu Nicolaescu să regizeze acest film, însă acesta nu a acceptat, sugerându-i să facă filme de actualitate.

Nae Caranfil a explicat că a scris textul pentru acest film ca "un fel de corcitură scenariu-roman, de 180 de pagini". El a mărturisit că au existat mai multe tentative de a face "Restul e tăcere", care au eşuat. În 1994, cu trei săptămâni înainte de începerea filmărilor, producătorul francez al filmului a dat faliment şi scenariul a fost confiscat, împreună cu o altă peliculă semnată de Nae Caranfil, "E pericoloso sporgersi". Apoi, după un an, "Restul e tăcere" a primit trofeul "Martin & Rossi" pentru cel mai bun scenariu al anului, la Festivalul Internaţional de Film de la Paris 1995 şi Trofeul Hartley & Merrill - Los Angeles, 1999.

Abia în 2006, filmul a fost depus la concursul Centrului Naţional al Cinematografiei, unde a primit finanţare. "Pe o conjuctură legală favorabilă s-a putut face acest film foarte deosebit în peisajul cinematografului românesc", a spus Caranfil.

Marius Florea Vizante şi Ovidiu Niculescu joacă rolurile principale în acest film, descris de regizor ca fiind "o poveste de dragoste şi ură între artist şi producător, între artă şi bani". Cu un buget de 2,4 milioane de euro, cea mai mare sumă mobilizată de o producţie românească în ultimii 25 de ani, "Restul e tăcere" are la bază un scenariu al lui Caranfil inspirat din povestea realizatorilor primului lungmetraj de la noi - "Independenţa României".

"Având în vedere că sunt singurul extraordinar actor de pe planetă care a avut şansa să-şi pregătească rolul 12 ani, pentru că în '94 tot eu îl jucam pe Grig - atunci arătam ca el, dar nu făceam ca el - nu ştiu dacă acum am convins spectatorii că arăt de 19 - 20 de ani", a răspuns Marius Florea Vizante, interpretul personajului principal din film, la întrebarea unui jurnalist despre cum i s-a părut rolul său.

La conferinţa de presă au mai participat actorul Ovidiu Niculescu, monteurul Dan Nanoveanu şi Marius Panduru, directorul de imagine, care deşi a lucrat până acum cu regizorii din "noul val", a spus că realizarea acestui film a fost genul de cinema pe care l-a vizat.

Acţiunea filmului "Restul e tăcere" are loc în Bucureşti, în 1911, şi porneşte de la un fapt real - crearea primei pelicule româneşti de lungmetraj de către Grigore Brezeanu (numit Ursache în film), despre Războiul de Independenţă, un film care încă mai există în Arhiva Naţională de Filme şi poate fi găsit în format DVD. "Am făcut transferul de la realitate la ficţiune fără moralitate. Nu am niciun respect faţă de realitate", a spus regizorul despre faptul că a schimbat numele personajelor şi unele întâmplări.

"Secolul 20 începe minunat şi se sfârşeşte prost, de asta şi filmul respectă acestă structură", a spus regizorul. În ultima parte a filmului, pentru a ilustra călătoria la Paris a primei echipe de filmare româneşti, Caranfil a folosit desene. "Am fost conştient că fac un lucru riscant în ultima parte a filmului, total neortodoxă, am încălcat o regulă de bază, am schimbat registrul, însă am mers pe instinct. Am câştigat un pariu, am făcut un film care-şi permite să schimbe tonul", a mai spus Caranfil.

Muzica din "Restul e tăcere" este creată de Laurent Couson, "un francez plin de fiţe, dar foarte talentat", şi înregistrată sub bagheta acestuia, cu Orchestra Radio, potrivit regizorului.

Întrebat dacă se aşteaptă ca filmul să aibă succes la public, Nae Caranfil a răspuns că a făcut filmul pentru el, pentru că are un "instinct de spectator superdezvoltat". "Eu cred în cinematograful cu care am crescut, un cinematograf de autor şi popular în acelaşi timp, în anii '60. (...) Nu mă interesează publicul decât în măsura în care un film nu poate exista fără public", a mai adăugat Caranfil.

Marţi seară, filmul a fost proiectat în avanpremieră, fiind aplaudat minute în şir de cei prezenţi în sală.