Câteva zeci de persoane au venit să îi aducă un ultim omagiu Michaelei Tonitza Iordache

Trupul neînsufleţit al Michaelei Tonitza Iordache a fost depus în foaierul Teatrului Ţăndărică din Bucureşti. În timp ce apropiaţii îi aduceau un ultim omagiu acesteia, pe fundal se auzeau melodiile cântate de soţul său, regretatul actor Ştefan Iordache.

Şerban Marinescu: Michaela şi Ştefan au fost părinţii mei spirituali

"Michaela şi Ştefan (Iordache, n.r.) au fost părinţii mei spirituali", a declarat Şerban Marinescu. "Ei au fost prietenii mei cei mai apropiaţi şi, din punctul meu de vedere, cu ei a murit o parte din mine", a adăugat regizorul filmului "Cel mai iubit dintre pământeni".

Când a fost rugat să comenteze povestea de dragoste dintre Michaela şi Ştefan Iordache, acesta a spus: "Acesta este un lucru care m-a necăjit în ultima vreme, pentru că presa tabloidizează lucruri care nu pot fi tabloidizate". "Pentru că (ei, n.r.) nu au nicio legătură cu oamenii ăştia. (Aceste lucruri, n.r.) ţin de o anumită demnitate pe care Michaela a avut-o şi care este rară în ziua de azi", a declarat Marinescu.

"Era o dragoste profundă şi specială, nescrisă încă şi imposibil de scris sau de făcut poveste după ea, pentru că era puternică şi unică", a mai spus regizorul, referitor la relaţia dintre cei doi. Acesta a adăugat că Michaela Iordache a fost primul beneficiar român al unei burse Herder, la care a fost propusă de către Tudor Arghezi, dar şi că aceasta a fost prima persoană care a dramatizat romanul "Maestrul şi Margareta", de Mihail Bulgakov.

Florina Cercel: Michaela s-a grăbit

"Michaela s-a grăbit, Michaela şi-a dorit, prin acel sfâşietor «Aşteaptă-mă!», scris pe coroana pe care a trimis-o atunci când s-a prăpădit idolul vieţii ei; şi noi ştiam cu toţii că ea se pregătea să plece. Oricât am insistat, oricât am încercat să o încurajăm, ea era cea care avea dreptate", a declarat actriţa Florina Cercel.

"Ea şi-a dăruit viaţa lui Ştefan Iordache. Ea a creat un mare actor, un astru care strălucea în lumina reflectoarelor", a mai spus actriţa, care a adăugat că întreaga breaslă aştepta şi credea în aprecierile Michaelei Tonitza Iordache, din poziţia de teatrolog.

Ion Iliescu: Sufletul îi era greu

Ion Iliescu a declarat, de asemenea, că Michaela Tonitza Iordache a ştiut mereu să fie, "cu multă discreţie", sprijinul moral al soţului său.

"Pe amândoi i-am cunoscut. Am fost la ei acasă", a mărturisit Ion Iliescu, descriindu-i pe Michaela şi Ştefan Iordache ca fiind "oameni de mare calitate, dedicaţi teatrului".

De asemenea, Iliescu şi-a amintit de cei doi ca fiind "foarte bune gazde" şi "foarte buni prieteni". "I-am iubit şi mi-a făcut plăcere să fiu în preajma lor", a precizat Iliescu.

El a mai spus că decesul Michaelei Tonitza Iordache vine şi în urma unei boli, dar şi în urma suferinţei sufleteşti după moartea soţului său, în septembrie 2008. "Sufletul îi era greu", a spus Iliescu, descriindu-i pe Michaela şi Ştefan Iordache ca pe un "cuplu sudat".

Cât despre dispariţia treptată a marilor actori români, Iliescu a spus că şi tinerii sunt remarcabili, dar nu sunt prezentaţi destul de către televiziuni.

Printre persoanele care au venit, luni, să îi aducă un ultim omagiu Michaelei Tonitza Iordache, la Sala Lahovary a Teatrului Ţăndărică din Bucureşti, s-au numărat şi regizorii Dan Piţa, Alexa Visarion şi Laurenţiu Damian, actorii Mircea Albulescu, Marius Stănescu şi Mihai Dinvale, Nicu Alifantis şi Nelu Ploişteanu, dar şi Dana Safta, cea care i-a fost medic lui Ştefan Iordache.

Trupul Michaelei Tonitza Iordache va fi incinerat luni, iar după 40 de zile, familia sa îi va depune cenuşa la Gruiu, unde a fost înmormântat şi soţul acesteia.

Michaela Tonitza Iordache s-a stins din viaţă sâmbătă dimineaţă, la Spitalul Elias din Capitală, după ce s-a aflat în comă o săptămână.

Cine a fost Michaela Tonitza Iordache

Născută la 9 noiembrie 1942, Michaela Tonitza Iordache şi-a început activitatea didactică în cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti, în anul 1967. După 1978 a lucrat ca director artistic şi secretar literar la Teatrul Mic şi Teatrul "Ion Creangă", pentru ca, între 1986 şi 1999 să fie director al Teatrului Ţăndărică din Bucureşti.

Michaela Tonitza Iordache a desfăşurat, de asemenea, o bogată activitate literară, remarcându-se prin dramatizarea unor texte precum: "Maestrul şi Margareta", după Mihail Bulgakov, "Evreul Süss", după Leon Feuchwanger, "Patul lui Procust", după Camil Petrescu, "Clipa", după Dinu Săraru, "Un om de afaceri", după Shalom Alehem, "Adunarea Păsărilor", după Farrin Udin Attar, "Lolita", după Vladimir Nabokov, "Oblomov", după I. A. Goncearov.

Pe lângă studiile apărute în volume colective şi în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, Michaela Tonitza Iordache a publicat următoarele titluri: "Arta teatrului" (coautor George Banu, Editura Nemira, Bucureşti, 2004), "Despre joc" (Editura Junimea, Iaşi, 1980), "Eliza Petrăchescu" (Editura Meridiane, Bucureşti, 1981).

Începând din 1999 s-a dedicat exclusiv profesiei de formator al viitorilor teatrologi, devenind şeful Catedrei de Teatrologie din cadrul Facultăţii de Teatru a UNATC. "I.L. Caragiale" din Bucureşti.

A fost vicepreşedinte al Filialei române a Uniunii Internaţionale a Marionetiştilor - UNIMA şi membru al Secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru - AICT.

Michaela Tonitza Iordache a fost căsătorită, din 1970, cu regretatul actor Ştefan Iordache, care s-a stins din viaţă pe 14 septembrie 2008, la vârsta de 67 de ani, din cauza unei leucemii.