CE cere informaţii despre implementarea Directivei serviciilor mass-media audiovizuale

Comisia a cerut statelor membre să răspundă în termen de 10 săptămâni. Scrisorile de documentare sunt doar o parte din eforturile depuse de Comisie pentru a se asigura că toate statele membre au implementat în mod corect toate aspectele directivei SMAV în legislaţia naţională din domeniul mass-media. Aspectele care se doresc a fi clarificate variază de la un stat membru la altul, iar solicitarea informaţiilor respective nu înseamnă că directiva nu a fost implementată în mod corect de statele membre, ci pur şi simplu, în acest stadiu, Comisia mai are câteva întrebări cu privire la implementarea directivei de către acestea.

Comisia a încheiat analiza preliminară a măsurilor de implementare a directivei SMAV în legislaţia naţională notificate de 16 state membre: Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Franţa, Grecia, Irlanda, Italia, Malta, Ţările de Jos, România, Spania, Suedia, Slovacia şi Marea Britanie. În baza analizei preliminare, Comisia trimite scrisori de documentare pentru a verifica mai îndeaproape dacă şi cum au fost implementate diferite aspecte, cum ar fi normele privind ţara de origine, poziţionarea de produse, incitarea la ură şi protecţia minorilor.

Directiva SMAV (2010/13/UE) asigură condiţiile de piaţă unică şi securitate juridică pentru industria TV şi audiovizuală a Europei, creând condiţii de concurenţă echitabile la nivel internaţional atât pentru serviciile de radiodifuziune, cât şi pentru cele la cerere, păstrând în acelaşi timp diversitatea culturală, protejând copiii şi consumatorii, asigurând pluralismul mijloacelor de comunicare în masă şi luptând împotriva urii rasiale şi religioase. Directiva se bazează pe principiul "ţării de origine", care impune ca furnizorii de servicii audiovizuale de comunicare în masă să se supună doar reglementărilor din ţara de origine şi nu celor din ţara de destinaţie, cu excepţia circumstanţelor, foarte limitate, stabilite la articolul 3 din Directiva SMAV (de exemplu, incitarea la ură). Statele membre ale UE au fost de acord să implementeze directiva SMAV în legislaţia naţională până la 19 decembrie 2009 (a se vedea IP/09/1983).

Trei state membre, Polonia, Portugalia şi Slovenia, nu au comunicat până acum Comisiei măsurile de implementare a directivei SMAV în legislaţiile naţionale şi, în momentul de faţă, fac obiectul unei proceduri în constatarea încălcării dreptului comunitar.

În prezent, Comisia analizează măsurile comunicate de restul statelor membre (Austria, Cipru, Estonia, Germania, Ungaria, Luxemburg, Lituania şi Letonia), existând posibilitatea trimiterii unei alte serii de scrisori în al doilea trimestru al anului 2011.

Următoarele aspecte privitoare la implementarea directivei au fost abordate în cererile de clarificare: principiul "ţării de origine" şi probleme de jurisdicţie în ceea ce priveşte serviciile audiovizuale; comunicaţiile comerciale audiovizuale (inclusiv poziţionarea de produse, reclamele TV prin sponsorizări şi teleshopping-ul); obligaţiile de bază impuse de directivă (cum ar fi cerinţele de identificare, normele privind incitarea la ură şi accesibilitatea, obligaţiile de a asigura transmisii echilibrate, înregistrarea serviciilor efectuate la cerere); dreptul la replică (orice persoană ale cărei interese legitime au fost lezate printr-o afirmaţie incorectă făcută în cadrul unui program de televiziune trebuie să beneficieze de dreptul la replică sau de despăgubiri echivalente); protecţia minorilor; promovarea operelor europene; difuzarea gratuită prin televiziunea cu acces liber a evenimentelor de o importanţă majoră şi a rezumatelor de ştiri şi cooperarea între autorităţile de reglementare.

Directiva "Televiziune fără frontiere", în forma sa iniţială, a fost adoptată în 1989 (IP/91/898) şi modificată pentru prima dată în 1997 (IP/97/552). În decembrie 2007, s-a adoptat o directivă de modificare. Pe 10 martie 2010, dispoziţiile directivei iniţiale "Televiziune fără frontiere" au fost cumulate cu dispoziţiile directivelor de modificare pentru a forma versiunea codificată şi redenumită "Directiva serviciilor mass-media audiovizuale".