Lisbeth Imer, runolog la Muzeul Naţional din Copenhaga, a raportat că inscripţia a reprezentat prima dovadă solidă că Odin a fost venerat încă din secolul al V-lea, cu cel puţin 150 de ani mai devreme decât cea mai veche referinţă cunoscută anterioară, care se afla pe o broşă găsită în sudul Germaniei şi datată în a doua jumătate a secolului al VI-lea.
Discul descoperit în Danemarca făcea parte dintr-un depozit care conţinea aproximativ un kilogram de aur, inclusiv medalioane mari de mărimea farfurioarelor şi monede romane transformate în bijuterii. A fost dezgropat în satul Vindelev, Iutlanda centrală, şi a fost numit Tezaurul Vindelev.
Experţii cred că discul a fost îngropat acum 1.500 de ani, fie pentru a-l ascunde de inamici, fie lăsat drept tribut pentru a-i linişti pe zei. Un pandantiv ornamental subţire din aur are o inscripţie pe care scrie „El este omul lui Odin”, probabil referindu-se la un rege sau suveran necunoscut.
„Este una dintre cele mai bine executate inscripţii runice pe care le-am văzut vreodată”, a spus Imer. Runele sunt simboluri pe care triburile timpurii din nordul Europei obişnuiau să le comunice în scris.
Peste 1.000 de monede au fost găsite în nordul Europei, potrivit Muzeului Naţional din Copenhaga.
În timpul epocii vikingilor (anii 793 -1066), scandinavii cunoscuţi sub numele de vikingi au întreprins jafuri la scară largă, colonizând teritorii şi practicând comerţ în întreaga Europă. Au ajuns chiar şi în Groelanda şi America de Nord.
Scandinavii se închinau multor zei şi fiecare dintre ei avea diverse caracteristici, slăbiciuni şi atribuţii. Pe baza folclorului şi a unor pietre runice, au apărut detalii că zeii posedau multe trăsături umane şi se comportau ca oamenii, raportează AP News.