Cel mai recent roman al lui Murakami, catalogat drept "indecent" de cenzorii din Hong Kong

Decizia comisiei de cenzură implică faptul că romanul nu poate fi vândut minorilor şi că nu poate fi comercializat decât într-un ambalaj sigilat, cu mesaje de avertizare. Oricine încalcă legea poate fi amendat cu suma de 1.270 de dolari şi poate primi o pedeapsă de şase luni în închisoare.

Peste 2.100 de rezidenţi au semnat petiţia iniţiată online, joi, de 21 de grupuri de activişti pentru libertatea de expresie. Textul vorbeşte despre faptul că această decizie ar putea afecta serios sectoarele de publishing şi cultural din Hong Kong.

Aceasta nu este prima dată când comisia de cenzură ia o decizie controversată. În 1995, imaginea statuii lui David de Michelangelo apărută într-o reclamă într-un ziar a fost catalogată drept indecentă.

În 2014, scriitorul japonez Haruki Murakami, renumit pentru discreţia sa, şi-a exprimat sprijinul faţă de tinerii protestatari pro-democraţie din Hong Kong.

Haruki Murakami, născut în 1949, este considerat unul dintre cei mai populari romancieri japonezi contemporani, celebru şi pe plan internaţional, iar numele său este vehiculat de mai mulţi ani pe lista candidaţilor la premiul Nobel pentru literatură.

Operele sale, în care absurdul se combină armonios cu dificultăţile sociale ale unor japonezi ieşiţi din tipare, au fost traduse în peste 40 de limbi străine.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără "1Q84", "Kafka pe malul mării", "Underground. Atacul cu gaz din Tokio şi sufletul japonez" şi "Pădurea norvegiană".

Romanul "Uciderea comandorului" vorbeşte despre un pictor în vârstă de treizeci şi şase de ani, de-abia divorţat, care se mută într-o casă singuratică şi izolată de oraş, pe vârful unui munte, pe care i-o încredinţează un amic, fiul celebrului pictor nihonga Tomohiko Amada, potrivit site-ului editurii Polirom. Boemă, cu grădină şi-n mijlocul pădurii, casa pare locul ideal ca tânărul pictor să o ia de la capăt, nefăcând altceva decât să picteze şi încercând să lase în urmă criza de inspiraţie. Numai că, la scurtă vreme după ce hotărăşte să renunţe la tablourile pe care le pictează pentru bani, primeşte în schimbul unei sume uriaşe o comandă de portret din partea unui personaj misterios. Acesta din urmă se conturează ca o apariţie deloc întâmplătoare în viaţa pictorului. Aşa cum nu pare să fie întâmplător nici momentul când pictorul găseşte, înfăşurat în hârtie şi ascuns privirii tuturor, un tablou straniu aparţinând stăpânului casei, înfăţişînd scene bizare inspirate din opera lui W. A. Mozart "Don Giovanni".