Cetăţuia Braşovului a revenit în proprietatea oraşului

Potrivit deciziei Guvernului, monumentul este transmis din domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Finanţelor în domeniul public al municipiului. Primăria Braşov anunţă că odată cu intrarea în vigoare a acestei hotărâri, vor putea începe demersurile de punere în siguranţă, într-o primă fază, de consolidare şi apoi de repunerea în circuitul turistic a acestui simbol al comunităţii braşovene.

Reprezentanţii primăriei arată că monumentul istoric s-a reîntors în proprietatea publică a municipiului Braşov, în urma unui proces foarte lung, pe o perioadă de 7 ani, deschis de Primăria Braşov, câştigat de municipalitate la sfârşitul anului trecut.

„Este un gest de normalitate, mă bucur pentru că Guvernul României a ţinut cont de argumentele invocate de Municipalitate, şi mă bucur pentru toată implicarea braşovenilor, pentru fiecare semnătură care a ajutat la acest demers. De astăzi Cetăţuia revine în patrimoniul oraşului şi redevine a braşovenilor. Pentru noi, pentru administraţia locală începe demersul de punere în siguranţă şi sper, în cel mai scurt timp, să putem redeschide porţile pentru vizitatori”, a declarat primarul Allen Coliban.

Conform hotărârii de guvern, predarea monumentului istoric se va face în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.

Potrivit reprezentanţilor Primăriei Braşov, la începutul secolului XV, pe dealul Straja, cel pe care azi se află cetatea, departe de zidurile cetăţii, se găsea un turn de veghe care a fost completat în anul 1524, când a fost clădit din piatră şi cărămidă turnul în formă de potcoavă, care-i constituie şi azi nucleul. Poziţia sa permitea supravegherea până departe a întregii zone de răsărit, dar şi a incintei cetăţii. Avea scopul de supraveghere a drumului comercial care venea de la Bran şi intra în cetate pe Poarta Vămii.

În timp, extinderea construcţiei i-a făcut pe localnici să-i spună Cetăţuia. În anul 1529, în timpul luptelor dintre regele Ferdinand şi János I pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupată şi distrusă de armata lui Petru Rareş (n. 1483 – d. 1546, domn al Moldovei). Nucleul fortificaţiei de azi a fost ridicat din piatră prin anul 1550, de trupele habsburgice.

În 1551, regele Ungariei, Ferdinand I de Habsburg, şi-a extins influenţa şi asupra Transilvaniei, fapt materializat prin instaurarea unui regim militar în teritoriul controlat de trupele imperiale conduse de generalul Giovanni Battista Castaldo. Contele de Arco, subaltern al lui Castaldo, a ordonat extinderea fortăreţei braşovene între 1552-1554. În 1611 este amenajat un şanţ cu apă şi un val de pământ pentru apărarea ansamblului. Cu toate acestea, în 1618, un incendiu provoacă mari stricăciuni, iar construcţia este refăcută aproape în întregime în 1625. Doi ani mai târziu, în 1627, începe săparea unei fântâni, iar lucrătorii au străpuns straturile de pământ şi calcar până la adâncimea de 81 de metri.

În 1630, zidurile de apărare sunt completate cu patru bastioane şi aceasta este configuraţia care s-a păstrat până azi. Fortificaţia patrulateră cu bastioane italieneşti în colţuri, deasupra cărora au fost construite turnuri de apărare, a avut o singură intrare accesabilă printr-un pod mobil.

Prin secolul al XVII-lea cetăţuia şi-a pierdut din importanţă şi a fost folosită ca depozit, apoi a servit drept cazarma plăieşilor (grăniceri) – în acea vreme dealul s-a numit Dealul Plăieşilor. În 1688, aici s-au refugiat din faţa habsburgilor o parte dintre braşoveni.

În 1690, armatele imperiale s-au stabilit în cetate, şi mulţi ani la rând au asuprit oraşul. Au fost defrişate viile din jurul cetăţii, pentru a asigura observarea nemijlocită a pantelor dealului. Cetatea s-a dovedit a fi un adăpost sigur mai ales pe timpul răscoalelor din perioada principelui Rakoczi (1676-1735).

În 1773, Iosif al II-lea a ordonat refacerea cetăţii, iar după nouă ani a oferit-o oraşului spre cumpărare. Oraşul nu a cumpărat-o şi o perioadă a funcţionat ca închisoare pentru prizonierii turci şi francezi, iar în timpul epidemiei de ciumă aici era o secţie pentru cei cu simptomele bolii. Cheltuielile mari de întreţinere au determinat oraşul să dăruiască cetatea Mariei Tereza.

În 1817 cetatea a fost vizitată de împărăteasa Carolina Augusta, în 1848 a fost ocupată de oştile lui Josef Bem, iar în 1894 de oştile ţarului rus. În timpul revoluţiei din 1848 a adăpostit revoluţionari maghiari care s-au predat în vara lui 1849, după un asalt al trupelor ruseşti.

În secolul al XIX-lea cetatea şi-a pierdut rolul militar – ultimele tunuri din dotare au fost transportate la Alba Iulia, în 1824. Cu ocazia unor reparaţii mai ample în anul 1854 a fost amenajată cisterna în sistem veneţian din curtea cetăţii – azi, turiştii cred că dacă aruncă o monedă în fântână şi se gândesc la o dorinţă, aceasta se va îndeplini.

Din punctul de vedere al evidenţelor de carte funciară, anterior zilei de 1 decembrie 1918, imobilele ce constituie Cetăţuia Straja sau Cetăţuia Braşov sunt identificate având ca prim proprietar Trezoreria Regală Ungară, fiind în folosinţa şi gestionarea Guvernului Militar Comun Regal şi Imperial. Din anul 1927, în baza Decretului – Regal nr. 972, aceste imobile devine proprietar statul român. În baza Legii din 16 mai 1932, Ministerul Armatei a fost autorizat a ceda municipiului Braşov Cetăţuia Straja şi de a primi în schimbul acesteia Cazarma „Regele Ferdinand I” din Braşov, proprietatea municipiului Braşov.

În baza Decretului – Lege nr. 87 publicat în Monitorul Oficial nr. 19/1938, Cetăţuia trece în proprietatea Statului Roman, apoi a Ministerului Apărării Naţionale, în folosinţa Ministerului Afacerilor Interne, pentru ca, în anul 1974, printr-un Ordin al Ministrului de Interne, să se înscrie un drept de administrare operativă în favoarea O.N.T. Carpaţi Braşov. Începând cu 1975, după primirea imobilelor în administrare, conducerea de partid şi de stat din perioada respectiva a „infiltrat” în inima Cetăţii un restaurant.