Cine erau liderii lumii acum 100 ani? 1922 vs 2022

În 1922, preşedintele Statelor Unite era un republican despre care nu-şi mai aminteşte nimeni pentru că a avut un mandat scurt 

Născut în Ohio, devenit senator, Harding a candidat la alegerile prezidenţiale din 1920 din partea Partidului Republican şi a fost ales ca cel  de-al 29-lea preşedinte american din istorie. Înainte de nominalizarea sa de către republicani, Warren G. Harding a declarat: „Nevoia actuală a Americii nu este eroismul, ci vindecarea; nu noime, ci normalitate; nu revoluţie, ci restaurare; nu agitaţie, ci ajustare; nu operaţie, ci seninătate; nu dramaticul, ci nepasionalul; nu experiment, ci echilibru; nu scufundare în internaţionalitate, ci susţinere în naţionalitate triumfătoare...”. 

El a promis o revenire la NORMALITATE la perioada de dinainte de izbucnirea Primului Război Mondial şi l-a învins zdrobitor pe candidatul democrat de atunci, James M. Cox. El a numit personalităţi politice cunoscute în cabinetul său - pe Andrew Mellon la Trezorerie, pe Herbert Hoover la Comerţ, pe Charles Evans Hughes la Departamentul de Stat şi pe Calvin Coolidge ca vicepreşedinte.  A participat la Conferinţa Navală de la Washington din 1921-1922 unde s-au întrunit marile puteri navale ale lumii pentru a conveni asupra unui program de limitări navale. În 1922 a asistat la turneul de golf. 

Arătând slăbit şi deprimat, Harding a călătorit spre vest în vara anului 1923, luându-l cu el pe secretarul său de Comerţ, Herbert Hoover. Pe drum, preşedintele l-a întrebat. „Dacă ai şti de un mare scandal în administraţia noastră, l-ai expune public pentru binele ţării şi al partidului sau l-ai îngropa?” Hoover a cerut publicarea acestuia, dar Harding se temea de repercusiunile politice.

Nu a trăit pentru a afla cum va reacţiona publicul la scandalurile administraţiei sale, căci în august 1923  a murit în San Francisco în urma unui atac de cord. Avea 57 ani.

Secretarul de Interne al lui Harding, Albert B. Fall  şi procurorul său general, Harry Daugherty, au fost fiecare ulterior judecaţi pentru corupţie în funcţie. Aceste scandaluri i-au afectat foarte mult reputaţia postumă a lui Harding, fiind şi acum considerat drept unul dintre cei mai proşti preşedinţi din istoria Statelor Unite ale Americii. 

În prezent, Statele Unite îl au pe octogenarul Joe Biden ca cel de-al 46-lea preşedinte, un senator democrat care a depus eforturi pentru refacerea economică a SUA de după pandemia de coronavirus (după ce a promis o nouă normalitate din perspectivă globalistă pentru a contracara valul de ultranaţionalism ce propagă rasism şi negarea ştiinţei şi medicinei moderne). 

2022 pentru Joe Biden va rămâne cel mai semnificativ an din primul său mandat - sprijinirea Ucrainei în faţa agresiunii ruse prin livrarea cu armament, sancţionarea economică a regimului putinist şi alegerile intermediare ce au fost decisive pentru programul său de a readuce SUA în prim-plan în combaterea schimbărilor climatice. 

Sursa Foto - Creative Commons 

În 1922, Rusia era şi atunci condusă de un dictator maniac, plin de cruzime şi chelios ca Putin. Şi avea acelaşi prenume - Vladimir 

Vladimir Ilici Ulyanov,  cunoscut sub numele de Vladimir Lenin, un revoluţionar, politician şi teoretician politic rus, era la cârma Uniunii Sovietice din 1917 în urma Revoluţiei Bolşevice. 

Imperiul Rus devenise Uniunea Sovietică din 1922, o uniune a republicilor socialiste sovietice conduse de un partid unic, guvernate de un regim comunist şi aservite ideologiei leniniste.

Lenin, care promisese pâine, pace şi pământ pentru proletarii din Rusia, a adus numai teroare. Rusia era devastată de un război civil sângeros din urma căruia au rezultat 10 milioane de morţi, dar şi de o foamete cumplită cauzată de o secetă. Între 1919 şi 1921, mai fusese implicată şi într-un război cu Polonia pe care l-a pierdut. 

Din iulie 1922, intelectualii despre care se credea că se opun guvernului bolşevic au fost exilaţi în regiuni neospitaliere sau deportaţi cu totul din Rusia şi chiar Lenin se ocupa personal de listele în care se aflau numele celor vizaţi. 

În mai 1922, Lenin a emis un decret prin care cerea execuţia preoţilor anti-bolşevici, provocând între 14.000 şi 20.000 de morţi. Chiar în aceea lună,  el a avut primul accident vascular cerebral, pierzându-şi temporar capacitatea de a vorbi şi fiind paralizat pe partea dreaptă.

În decembrie 1922 şi ianuarie 1923, el a dictat „ Testamentul lui Lenin ”  în care a discutat despre calităţile personale ale tovarăşilor săi, în special despre Troţki şi Stalin. 

Rusia din 2022 pare să se regăsească tot în aceeaşi situaţie ca în 1922 - implicată într-un război cu o ţară est-europeană,  devastată de sărăcie, de revoluţia naţionalistă, de decandenţă şi de ideologia putinistă opresivă. 

Sursa Foto - Creative Commons

Marea Britanie, care era un imperiu condus de un rege, întâmpina criza separatismului irlandez 

La 1922, Imperiul Britanic a fost cel mai mare din istoria omenirii, având supremaţie în Oceanul Atlantic şi în Oceanul Indian, cât şi colonii pe trei continente (America britanică de Nord din Canada, Egiptul, Irakul, Sudanul, Botswana, Zimbawbe şi Zambia, Tanzania, Nigeria, Uganda, Kuweit, Oman, Yemen, Myanmar, India, Pakistan şi Hong Kong. Avea desigur în stăpânire şi întreaga Irlanda. Un an mai târziu, Marea Britanie avea să rămână doar cu Irlanda de Nord după ce irlandezii şi-au proclamat independenţa. 

George al V-lea era regele Marii Britanii, iar domnia sa a văzut ascensiunea socialismului,  comunismului, fascismului, republicanismului irlandez şi mişcării de independenţă a Indiei, precum şi Primul Război Mondial. 

În mai 1922, regele a făcut un tur în Belgia şi nordul Franţei, vizitând cimitirele şi memorialele din Primul Război Mondial, construite de Comisia Imperială pentru Mormintele de Război. Evenimentul a fost descris într-o poezie cu titlul Pelerinajul regelui, de Rudyard Kipling . 

Până la sfârşitul anului 1922, Irlanda a fost împărţită, Statul Liber Irlandez a fost înfiinţat, iar liberalul Lloyd George a plecat din funcţia de premier, fiind urmat de conservatorul Bonar Law. 

Marea Britanie în 2022 se află tot într-o criză, una adâncită de o problemă mai veche - Brexitul din Uniunea Europeană. Pandemia de coronavirus şi inflaţia globală cauzată de războiul Rusiei din Ucraina au agravat şi mai tare situaţia, culminată cu criza politică şi demisia premierului conservator Boris Johnson din cauza problemelor sale de conduită. 

Între timp, Scoţia anunţă că va organiza un nou referendum pentru a ieşi din regat după trei secole de uniune şi pentru a adera la Uniunea Europeană. 

Regina Elizabeth a II-a a murit la scurt timp după ce a numit-o pe Liz Truss ca premier, fapt care a îndoliat întreaga naţiune britanică şi aşa mult încercată. Truss n-a rezistat mai mult de şapte săptămâni după ce măsurile ei au dus la devalorizarea lirei,  fiind premierul cu cel mai scurt mandat din istorie. 

Marea Britanie are acum un premier de religie hindusă şi cu origini indiene, ceea ce arată că Marea Britanie s-a schimbat enorm în privinţa demografiei raportat la 1922. Regele actual, Charles al III-lea are o domnie dificilă din cauza problemelor de familie. 

Sursa Foto - Creative Commons 

În 1922, Franţa ocupase o regiune a Germaniei care traversa o perioadă de hiperinflaţie ca urmare a pedepsirii sale de după Primul Război Mondial  

Alexandre Millerand era preşedintele Franţei în 1922. 

Millerand, care a fost membru al Partidului Republican Socialist Francez, a apărut ca un candidat independent de compromis la preşedinte între Blocul Naţional şi rămăşiţele Blocului de Stânga. 

În 1922, Millerand l-a numit prim-ministru pe republicanul conservator Raymond Poincaré după două guverne eşuate.  Poincaré avea să ordone, în anul următor, ocuparea franco-belgiană a regiunii germane Ruhr, frustrat de refuzul Germaniei de a plăti despăgubirile de război. 

Millerand a fost acuzat că îi favorizează pe conservatori, în ciuda neutralităţii tradiţionale a preşedinţilor francezi şi a componenţei legislativului.

La 14 iulie 1922, Millerand a scăpat teafăr de o tentativă de asasinare a unui tânăr anarhist francez.

Doi ani mai târziu, Millerand avea să demisioneze în faţa conflictului tot mai mare dintre preşedinţie şi legislativ. 

Wilhelm Carl Josef Cuno era în 1922 cancelar al Germaniei. Mandatul său a  fost scurt, dar semnificativ pentru că a văzut episodul cunoscut sub numele de Ocuparea regiunii germane Ruhr de către trupele franceze şi belgiene şi perioada în care inflaţia din Germania s-a accelerat considerabil, îndreptându-se spre hiperinflaţie. 

În 2022, Franţa condusă de preşedintele liberal  Emmanuel Macron şi Germania condusă de social-democratul Olaf Scholz relaţionează mai bine ca niciodată, ca şi cum ar fi un superstat european. Numai că Germania, din cauza războiului Rusiei din Ucraina şi sistării livrării de gaz rusesc, traversează o perioadă de criză energetică.

Nici Franţa nu prea pare să o ducă bine economic. Macron a fost reales preşedinte în acest an după ce a confruntat din nou pericolul reprezentat de naţionalista de extrema dreaptă, Marine Le Pen. Situaţia socială din Franţa este ca un butoi cu pulbere - după ce anul trecut a fost pălmuit, preşedintele Franţei a fost atacat cu roşii în luna aprilie a acestui an. 

Sursa Foto - Creative Commons 

La 31 octombrie 1922, Benito Mussolini a devenit premierul Italiei şi primul dictator fascist din Europa secolului 20

La sfârşitul anului 1920, mişcarea fascistă italiană cunoscută drept "Cămaşile Negre" a început să atace instituţiile guvernamentale locale şi să împiedice administraţiile de stânga să preia puterea.

Mussolini a încurajat echipele  şi a organizat atacuri similare în jurul oraşului Milano. Până la sfârşitul anului 1921, fasciştii controlau mari părţi ale Italiei, iar guvernarea de stânga, din cauza eşecurilor sale de după Primul Război Mondial, aproape că s-a prăbuşit şi nu mai avea autoritate. 

În vara anului 1922, rămăşiţele mişcării sindicale au convocat o grevă generală. Mussolini a declarat că dacă guvernul nu va împiedica greva, fasciştii o vor face.

Voluntarii fascişti au ajutat la înfrângerea grevei. La o adunare de 40.000 de fascişti la Napoli organizată pe 24 octombrie, Mussolini a ameninţat: „Fie ne va fi dat guvernul, fie îl vom pune stăpânire într-un marş asupra Romei”.

Fasciştii adunaţi şi entuziasmaţi au strigat la unison „Romi! romi! romi!” Toţi păreau dornici să mărşăluiască.

A început Marşul asupra Romei şi a fost suficient de ameninţător să doboare guvernul, iar regele, pregătit să accepte alternativa fascistă, i-a  trimis telegrama pe care Mussolini o aştepta.

Mussolini, la 31 octombrie 1922, a devenit cel mai tânăr prim-ministru din istoria Italiei. A obţinut puteri dictatoriale depline după un an şi a promovat o lege care le-a permis fasciştilor să cimenteze o majoritate în parlament.

Alegerile din 1924, care fără îndoială că au fost fraudate, i-au securizat puterea personală. 

100 ani mai târziu, Italia are prima femeie prim-ministru, pe Giorgia Meloni care provine din Frăţia Italiei, un partid naţionalist de extremă dreaptă, catalogat de opoziţie ca fiind o mişcare neofascistă. Totuşi, ea a arătat că este dispusă să păstreze Italia ca membru al Uniunii Europene şi să ducă relaţii bune cu Bruxelles. 

Sursa Foto - Creative Commons