CJUE: Se pot autoriza realizarea de copii private cu condiţia să fie compensaţi titularii dreptului

Conform Directivei privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea infornaţională, dreptul exclusiv de reproducere a materialului sonor, vizual sau audiovizual aparţine autorilor, artiştilor interpreţi şi producătorilor. Totuşi, cu titlu de excepţie, statele membre pot autoriza realizarea de copii private cu condiţia ca titularii dreptului de autor să primească o "compensaţie echitabilă". Aceasta trebuie să contribuie la perceperea de către titularii de drepturi a unei remuneraţii adecvate pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate.

Decizia de joi a CJUE vine după ce o instanţă olandeză a solicitat opinia Curţii privind eventuala obligaţie de plată a redevenţei pentru copia privată ce ar reveni producătorului sau importatorului suporturilor de reproducere.

Cu titlu preliminar, Curtea de la Luxemburg a constatat că Directiva privind dreptul de autor în societatea informaţională nu reglementează în mod explicit problema determinării persoanei care trebuie considerată debitorul compensaţiei echitabile. Totuşi, Curtea aminteşte că a hotărât deja că respectiva compensaţie echitabilă trebuie considerată drept contraprestaţia prejudiciului cauzat autorului.

În cazul în care persoana care a cauzat respectivul prejudiciu titularului dreptului exclusiv de reproducere este cea care a realizat, pentru uz personal, reproducerea unei opere protejate fără să solicite autorizarea prealabilă din partea titularului, revine acestei persoane, în principiu, obligaţia de a repara prejudiciul, prin finanţarea compensaţiei care urmează a fi plătită acestui titular.

Curtea a admis totuşi că, ţinând cont de dificultăţile practice de identificare a utilizatorilor privaţi, precum şi de obligare a acestora să îi despăgubească pe titularii de drepturi, statele membre pot institui, pentru a finanţa compensaţia echitabilă, o "redevenţă pentru copia privată" în sarcina nu a persoanelor private vizate, ci a celor care dispun de echipamente, de aparate sau de suporturi de reproducere digitală şi care pun respectivele echipamente la dispoziţia persoanelor private sau le furnizează acestora din urmă un serviciu de reproducere.

În ceea ce priveşte problema determinării persoanei care trebuie considerată debitorul compensaţiei echitabile în cadrul unui contract la distanţă, Curtea aminteşte că legiuitorul Uniunii a dorit garantarea unui nivel ridicat de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, având în vedere că acestea sunt esenţiale pentru creaţia intelectuală. Prin urmare, instituirea excepţiei privind copia privată nu poate aduce atingere în mod nejustificat intereselor legitime ale titularului dreptului de autor.

În consecinţă, pentru a nu fi lipsite de orice efect util, aceste dispoziţii ale Directivei privind dreptul de autor impun statului membru care a instituit excepţia privind copia privată în dreptul intern o obligaţie de rezultat, în sensul că acest stat este ţinut să asigure, în cadrul competenţelor sale, perceperea efectivă a compensaţiei echitabile destinate despăgubirii autorilor afectaţi pentru prejudiciul suferit, în special dacă acesta s-a produs pe teritoriul unui stat membru.

CJUE mai spune că nu are nicio incidenţă asupra acestei obligaţii faptul că, în cazul unor contracte negociate la distanţă, vânzătorul profesionist care pune la dispoziţia cumpărătorilor rezidenţi pe teritoriul acestui stat membru, în calitate de utilizatori finali, echipamente, aparate sau suporturi de reproducere, este stabilit în alt stat membru.