Ceremonia de decernare a premiilor a început la ora 20.00 (ora României) şi se desfăşoară în aceste momente, la Berlin.
Prezent pe scenă, pentru a-şi primi premiul, regizorul Florin Şerban a mulţumit echipei filmului, o parte din aceasta fiind prezentă în sală, şi anume actorii Ada Condeescu şi George Piştereanu, şi producătorii Cătălin şi Daniel Mitulescu.
Premiul „Alfred Bauer” este oferit în memoria fondatorului Berlinalei pentru un film care deschide noi perspective în arta cinematografică.
Lungmetrajul „Eu când vreau să fluier, fluier” este o poveste despre emoţie şi despre lupta cu sinele pentru eliberarea sufletului, traseu spus prin luptă fizică, mimică şi, uneori, cuvinte.
Povestea lui Silviu (George Piştereanu), un tânăr încarcerat de patru ani într-un penitenciar pe malul Dunării, care a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân, este prezentată de regizor simplu. Florin Şerban alege să exprime drama tânărului – care, cu două săptămâni înainte de eliberare, află că mama lui s-a întors acasă după mult timp petrecut în Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic acolo – în special prin prisma mimicii şi a gesturilor tânărului, cu prea puţin dialog şi, uneori, neesenţial pentru personaj.
Într-o cronică publicată de Screen Daily, criticul Dan Făinaru a descris pelicula lui Florin Şerban într-un singur cuvânt: „brută”. „«Brut» este cuvântul care poate să descrie acest film de debut şi calitatea sa excepţională. Povestea unui deţinut de 18 ani, Silviu (George Piştereanu), care urmează să fie eliberat curând, dar care pare că vrea să îşi saboteze eliberarea are, bineînţeles câteva neajunsuri, dar este mai autentic decât alte filme asemănătoare, care sunt realizate cu mijloace mai sofisticate, de regizori cu experienţă”, scrie Screen Daily, care califică „Eu când vreau să fluier, fluier” ca fiind „un aport meritoriu la noul val al cinematografieie româneşti”.
De cealaltă parte, criticul Jay Weissberg, de la Variety, a avut un entuziasm reţinut faţă de pelicula lui Florin Şerban. Acesta a apreciat, însă, jocul neprofesioniştilor din film. „«Eu când vreau să fluier, fluier» este un film închegat, pe care spectatorii de la festivaluri îl apreciază şi care are potenţial de a rula şi în cinematografele din afara circuitului festivalier”, scrie Weissberg.