COM: Ceasul lui Eminescu, vândut la licitaţie cu o sumă mult mai mare decât s-a preconizat. Curiozităţi pentru cei interesaţi de tehnică

19000 de euro a costat pe cel care a adjudecat aseară, spre miezul nopţii, ceasul lui Eminescu. Anonimul, care şi l-a adjudecat telefonic, a cumpărat, practic, obiectul şi istoria lui: „Ceas de buzunar ce a aparţinut poetului Mihai Eminescu, cu dedicaţie din partea junimiştilor: «Maestrului slovei», datat 1876.”

Lucian Vasilescu, Mediafax, punea întrebări privind ceasul pornit de la 5000 de euro a ajuns la 19000:

http://www.mediafax.ro//cultura-media/un-ceas-sau-ceasul-lui-eminescu-o-intrebare-de-5-000-de-euro-la-licitatia-artmark-15987393

Dacă istoria ceasului, a celui care şi-a adjudecat ceasul iscă întrebări, două lucruri sunt sigure.

1. Ceasul tot timpul licitaţiei a stat la 4 ore şi 57 de minute.

2. Moartea lui Eminescu a fost la 4, momentul în care poetul s-a despărţit de obiectele de-o viaţă.

Putem specula, simbolic, că între moartea poetului, 15 iunie 1889, şi vânzarea din 22 noiembrie 2016, ceasul n-a bătut mai mult de 57 de minute. Doar Poezia şi Eminescu pot percepe o asemenea potrivire.

Pentru cei interesaţi de tehnică avem alte curiozităţi: ”Mecanism cu armare manuală având 15 rubine, serie carcasă 12902. Ceasul este gravat pe capacul din spate cu iniţialele poetului, «M. E.», încadrate de motive florale. Acesta vine însoţit de cutie şi cheie pentru întoarcere. Piesă unicat ce a aparţinut celui mai important poet român, oferită cadou poetului din partea membrilor societăţii «Junimea», în anul 1876. În anul 1876, Eminescu era director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul «Curierul de Iaşi», continuând totodată să publice în revista «Convorbiri Literare». Piesa de faţă a fost expusă în cadrul expoziţiei «Eminescu în arhive şi biblioteci particulare», în Rotonda MNLR (Muzeul Naţional al Literaturii Române) în anul 2012.”