COM. Deces: Dictator Castro. Fidel senzaţional al comunismului şi morţii

Castro nu era un sărac. Era fiul unui plantator de zahăr. Dar a devenit prizonierul minţii, ideologiei comuniste. Întâi, cu entuziasm. Erau anii 1950. Uniunea Sovietică reuşise ideologic să se impună. Era văzută ca o reuşită, ca un model în care egalitatea şi libertatea au triumfat. Capitalismul omoară individul, comunismul îi redă libertatea. De fapt, în Soviete, ca şi astăzi, triumfase întemniţarea/uciderea oricărei opoziţii. În ziua de anul nou a lui 1959 Castro a promis că-şi împarte bogăţia cu săracii asupriţi de dictatorul Fulgencio Batista. Castro era credibil. Arăta şi romantic. Răvăşit, măsliniu la faţă, cu o barbă uriaşă, o monstruoasă ţigaretă în colţul gurii. Promitea. Era cavalerul care trecea printre săraci şi promitea. Sănătate, educaţie, viaţă mai bună. Şi era crezut. Şi a devenit şi şeful statului cubanez. Cubanezii au avut parte de blocuri de locuinţe în care nevoile fiziologice se făceau într-o găleată. Apoi, educaţia comunistă a însemnat până şi abolirea Crăciunului ca sărbătoare oficială. Nebunia sa, slugile unui sistem, securitatea, până în 2008 l-au ţinut în frunte. A trăit cu iluzia comunismului său de bine. A cedat simbolic atunci puterea în favoarea fratelui Raul. Vă daţi seama, Ceauşescu a dus utopia sa până în 1989. Castro a funcţionat în gol încă douăzeci de ani. Cuba adevărată a trăit paralel cu iluziile lui Fidel. Havana devenise un fel de Disneyland marxist cu oameni reali. Vizita în Havana îţi arată şi acum supravieţuirea cruntă, locuirea vegetativă, o populaţie trăind în zvonuri, mitologii şi vrăji, imoralitate şi maşini imperialiste de anii 1960-1970. Este crud şi fascinant. Sunt reclame la rom şi ţigarete pe străzile principale, dar în spatele acestora pândeşte tragedia unui comunism dus dincolo de orice rezistenţă umană. Cuba Disneyland? Sau lagăr de exterminare condus de un dictator amnezic, fără simţul măsurii. Cubanezii au tot fugit din Cuba lor, în riscante traversări în SUA. Până şi nepoţii lui Castro l-au părăsit pe Fidel. El a rămas anti-imperialist până la moarte. Puteţi să vă faceţi o idee mergând în zonele rurale ale României, cu blocuri care au toaleta în curte. Puteţi să vă faceţi o idee urmărindu-l pe Chávez al Venezuelei.

Moartea lui Castro face declaraţii complete despre o lume care a murit înainte ca însuşi creatorul ei s-o părăsească. Moartea lui Castro face declaraţii complete despre viaţa în vremea holerei ideologice. Castro a murit în anul în care un imperialist i-a pus piciorul pe insulă. Preşedintele Obama.