COMENTARIU. Adevărata luptă din Turcia: cea a omului cu puterea

În urmă cu mai bine de două decenii actualul preşedinte Erdogan câştiga primăria Istanbulului, şi se concentra pe ceea ce trebuie să facă un bun primar – curăţenie, drumuri, transport public, schilibarea bugetului, lucruri care i-au adus admiratori şi susţinători, pe plan personal şi politic.

Atunci când a devenit prim-ministru Erdogan s-a concentrat pe economie, care în doar câţiva ani a devenit una dintre cele mai puternice ale lumii, stabilă din punct de vedere financiar, dorită de investiţiile străine, creatoare de bunăstare pentru popor.

Este suficient să spun că ponderea clasei de mijloc a crescut de la sub 20% în 1993 la 41% în 2010, iar veniturile celor mai sărace pături din societate au crescut cu rate asemănătoare cu cele ale restului populaţiei, ceea ce indică o echilibare a nivelului de trai, spre deosebire de polarizarea acută care se manifestă în societatea occidentală.

Programul economic al cabinetului Erdogan a ferit ţara de criză, a adus creşteri remarcabile de PIB şi a construit o naţie prosperă într-o lumă marcată profund de criză.

În tot acest timp fostul primar şi premier, acum preşedinte, a suferit o transformare îngrijorătoare, alunecând spre un autoritarism cu tentă religioasă.

În urmă cu câţiva ani, în 2013, am văzut reacţia pomenitei clase de mijloc la această schimbare – vă amintiţi de revolta populară determinată de tăierea unor copaci? În fapt era vorba de aceeaşi clasă de mijloc care pur şi simplu nu voia să piardă ce a câştigat în decenii de muncă susţinută - occidentalizare, un grad de libertate greu de regăsit în zonă, bunăstare.

În paranteză fie spus, iată o mutaţie interesantă: 35 de milioane de oameni din Europa se dovedesc ameninţate de sărăcie, conform conform estimărilor unor economişti de la Banca Mondială; în schimb, în jur de 50 de milioane de cetăţeni, cu precădere din Turcia şi spaţiul ex-sovietic au înregistrat o creştere a veniturilor suficient de mare care i-a plasatîn zona clasei de mijloc.

Aşadar, clasa de mijloc. Clasa care a ieşit cea mai şifonată din criza economică, care a pierdut cel mai mult, care a plătit cel mai mult, ignorată de politicienii europeni şi creditată drept "grupuri marginale" şi "câţiva extremişti" de către Recep Tayyip Erdogan.

Noua luptă de clasă are loc acum între etajele societăţii – politicieni, marii capitalişti, clasă de mijloc - înconjuraţi de mulţimea care dă "like" în funcţie de interese, simpatii şi convingeri. Un joc interesant, care pune bazele societăţii post-capitaliste.

Unii mai purişti vor întreba ce caută armata în ecuaţie. Unu, şi militarii fac parte din clasa de mijloc. Doi, armata turcă are un rol bine definit în societate, şi a încercat, în timp, să îl ia în serios şi să îl respecte. Trei, armata şi Erdogan au o istorie împreună, orice va fi însemnând asta.

În paranteză fie spus, tentativa de lovitură de stat pare să fi fost remarcabil de prost organizată, cum o fi posibil aşa ceva?

Şi nu pot să evit o istorie, lămuritoare, cred. În urmă cu 4 ani se încheia un proces care dura de mai bine de un deceniu şi care privea un grup de 330 de ofiţeri acuzaţi (şi condamnaţi) de tentativă de lovitură de stat. Documentele care demascau activităţile grupului proveneau de CD-uri aparent scris în 2003 – cel puţin aşa indicau datele imprimate pe disc – care cuprindeau planuri amănunţite de înlăturare de la putere a partidului AKP: schimbarea conducerii armatei, bombardarea unor moschei, arestarea unor intelectuali.

Dar experţii care au consultat documentele şi CD-urile, care chipurile fuseseră imprimate în 2002 - 2003 au descoperit elemente care conduceau către Office 2007 – fonturi noi, apărute la patru ani după scrierea CD-urilor, dar şi alte refeinţe tehnice ce demonstrau că probele au fost de fapt imprimate pe calculatoare ce au avut data schimbată. Au fost, în instanţă, discuţii întregi şi sumedenie argumente pro şi contra, ale experţilor, despre autenticitatea documentelor şi data la care acestea au fost scrise, argumente de care nimeni nu a ţinut cont. Cum nu prea s-a ţinut cont de multe altele de-a lungul timpului, de acţiuni asupra media sau asupra societăţii civile.

Pentru consolidarea puterii. Vă reamintesc, cel mai puternic drog de pe planetă.